3,362 matches
-
divulge lui Ponțiu Pilat unde era ținut tâlharul. Pe la ceasul al patrulea al zilei, Hasim se înfățișă înaintea procuratorului dându-se slujitorul unui bogat negustor grec de la Ierusalim. Era îmbrăcat precum oamenii deșertului cu un turban legat împrejurul frunții și bărbiei, iar la șod îi atârna o sabie scurtă ,,Jambia”. Un centurion îl introduse în camera de lucru a procuratorului iar acesta abia dacă îl recunoscu. Hasim făcu o plecăciune în fața procuratorului. -Pace ție înaltule prinț! spuse negustorul. Ave Cezar! Pleiada
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
să pară un omuleț în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă și peste ea avea un cojoc de lână. Capul îi era acoperit cu o căciulă roșie și în jurul gâtului, avea un fular care îi acoperea gura și bărbia. Ochii albaștri și mari, împrejmuiți de gene lungi, cu sprâncele negre care-i accentuau privirea și pomeții obrajilor, abia dacă i se zăreau din cauza vremii. În picioare era încălțat cu cizme lungi până la genunchi, însă troienele imense le primise în
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
întrebarea: “ce cauți în livadă de pruni, că doar nu mai sunt prune?!”... Legăturile de suflet în sărăcie se dovedesc a fi foarte trainice. Te poti atașa la fel de bine de păpușile făcute din știuleți de porumb, ca și de păpușile Bărbie. Titina relevă semnificația bucuriilor simple dar esențiale ce par să fie purtate în viață, ghidând viața de mai târziu a copilului. Poate că cei crescuți la țară sunt, de fapt, măi robuști psihic, măi pregătiți să înfrunte vicisitudinile vieții. Reperele
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA ŢENE, CRONICĂ DE MILENA MUNTEANU-LITOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361083_a_362412]
-
Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el, îmi mângâie fruntea și ochii și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
are suflet de aur. Spiridușii dădură buzna în încăpere, izbindu-se unul de celălalt. -Spune-i tu! -Ba tu, că ești mai mare! -Tu ești mai curajos! -E datoria ta! -Ba nu! -Lasă, că îl inștiințez eu! ridică plin de importanță bărbia, Shinny. -Ce ați pățit, neastâmpăraților? Îmi speriați gândurile cu zgomotul vostru. -Moșule, avem o situație nemaiîntâlnită pâna anul acesta. Camera Scrisorilor e supraîncărcată. Nu știm cum să procedăm! vorbi răspicat spiridușul cel curajos. Ceilalți dădură din cap, aprobator, repetând ca
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
și prăjiturile copiilor. Nu e cazul. Vom fi aici, în zori, cu toți ceilalți. Dorința merită efortul nostru. Îndrazneala ei stârni murmure. -De unde știi, tu, acest lucru? o privi fix Moșu' -Pentru că e vorba de Iubire! ridică importantă bărbia. Bushy, spiridușul inventator, mormăi dezaprobator, cu brațele încrucișate pe piept: -Pff ... femeile cu prostiile lor! -Gura,”piuliță”! chicoti Tinkerbell, agitând aripioarele. Ce știi tu despre femei? Ești responsabil cu șuruburile de la sanie. -La treabă, nu e timp de joacă! îi
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
tatălui meu tot din excursie, când ajungeam acasă. Acum cui să povestesc? Cu ochii plini de lacrimi m-am uitat spre sora mea...doar pe ea o mai am. Dormea și avea pe obraz o lacrimă care-i alunecă dincolo de bărbie, trezind-o. “Am visat cum mâncam toți, cu taicu, acasă, în curte, ciocolată din Ungaria” , îmi șoptește sora mea. Întunericul din autocar ne păstrează taina gândurilor. „Of, fetelor!” ne apostrofează cumnatul meu, pe jumătate adormit. “Sââât!” îmi face semn soră
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... cântau într-o inerție accelerată, un vers învățat într-o dimineață... rememorând zile, nopți, o viață. http://www.youtube.com/watch?v=Cg0cmhjdiLs sursa foto: internet Referință Bibliografică: Jazz / Cristian
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
tânăra fată. Abia atunci a văzut două chiștoace în scrumieră. S-a înroșit la față dintr-o dată și a izbucnit cu o furie teribilă: - Ai spus că nu fumezi! De ce m-ai mințit? A prins-o cu mâna stângă de bărbie iar cu dreapta i-a ars o palmă peste obrazul drept de i s-a cutremurat capul. Fata a lăsat privirea în jos, ar fi vrut să plângă, dar nu putea. Îi era tare ciudă pe ea. Știa că mințise
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
el nu poate altfel, domnule judecător, dacă el nu mă mai vrea..., divorțăm și gata! - După desfacerea căsătoriei, cui doriți să rămână copiii? Răspundeți pe rând! - Să-mi fie mie încredințați amândoi, domnule judecător, se exprimă tatăl copiilor, ridicându-și bărbia semeț. - Păi, atunci..., dacă nu mă mai vrea, să-și ia și copiii cu el. Am zis! răspunse și mama copiilor, aruncând o privire disprețuitoare către tatăl lor. - Dacă divorțul se admite, dorești să păstrezi numele soțului în continuare? - Dar
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
deveni un sentiment extrem ca ura, un motiv de a reacționa și un stimulent atât de eficace în momente de cumpănă! După ce un moment mai lung a stat cu picioarele îmbrățișate pe fotoliu, legănându-se încetișor ca în transă, cu bărbia sprijinită pe genunchi privind în depărtări, cu gândurile alergând cu febrilitate în căutarea unor căi doar de ea știute pentru ași pune în practică planurile ce se înfiripau acum pe loc, în mintea sa, cu privirile concentrate și umbrite ca
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
Prea masiv! Avea să se năpustească spre mine încercând să mă străpungă. Îi vedeam asta în priviri. Îmi trebuiau totuși câteva mișcări pentru a-mi da seama de balansul trupului inamic și de tactică. Asta însemnă o lovitură încasată în bărbie și o alta în spate. Voi avea timp să-mi număr vânătăile dacă supraviețuiesc! Acum știam doar care era următoarea mea mișcare. Eschivă și salt, înfigerea vârfului suliței în pământul moale, suficient cât să mă împing într-un balans înalt
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
și, spre deosebire de atât de mulți artiști, s-a găsit pe sine, prin inefabila nedesăvârșire a permanentei deveniri. Trubadurul acesta vagabond, evreu canadian, ne bântuie sufletul cu chitara, cu vocea, cu prietenii lui artiști, cu pălăria pe ochi, pe nas, pe bărbie. Îngenunchiend. Nu melodramatic, ci umilit și cufundat în mierea de penumbră a dăruirii de sine. Și la aplauze, înflorește discret, cu capul descoperit, frumos și semit, nu negustor de stofe, ci ucigaș din dragoste. Trebuie să vă mai redau încă
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
untul! Granit? He, joacă de copii! De zece ori mai dură ca diamantul era suprafața lacului! Sărea toporul de parcă loveam în cauciuc de tractor! Așchiile intrau prin salopetă, blugi și izmene, zgâriind pielea! Transpirația rămânea țurțuri pe sprâncene și în bărbie, mâinile mă dureau! - Te descurci nepoate, buuun, dă-i bătaie, zicea nenea Ionel, cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul gol, cu sticla în mâinile fără mănuși... Când am dat de apă a fost calvar! M-am udat, gheața
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1065 din 30 noiembrie 2013. Spre faliment de suflet, incertul spionează Spre faliment de timp se-ndreaptă veșnicia Spre faliment de spațiu, sicriul mă ghidează Deși sunt plin de calciu îmi tremura bărbia Controale-s mult prea dure pe suflet și pe trup Aștept un diagnostic să-ntârzie verdictul Încerc de unul singur și terapii de grup Legat la ochi cu lacrimi îmi maltratez instinctul Pământul mă atrage, dar să-l privesc de
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
schițate în tigru, recunoscut simbol al longevității („sau mascați-vă vocea / cu un tigru”), durată relativă, totuși, dar care se apropie de infinit, și relația cu sacrul se corectează. Finalul sună straniu-ironic: „te rog trage-mi fumul țigării / pîn’ la bărbie / și-nchide”. Nici straniu, nici ironic, e pasul (dorit? așteptat? abia așteptat?) spre Dincolo. Fumul face traseul de relație pământ-cer, iar țigara (calumetul) este mijlocitorul. Epilogul s-a scris cu viață. În 2003, Simi Șuștic s-a trezit „într-o
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
că e de ajuns ceea ce i se spusese. Irod se apropiase atunci din nou de cel care stătea în picioare în fața lui și îl privi îndelung în timp ce îl studia cu atenție de jur împrejur. Îl privi în ochi, îi luă bărbia în mână și îi întoarse fața spre stânga și spre dreapta vrând să găsească pe chipul lui Iisus ceva care să-i fie pe plac. Are un profil prea sever”, gândi Irod. Acel om prin înfățișarea lui nu i-ar
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
și puncte ne refacem de la degetele picioarelor până la sprânceana îngerului începutul lumii e contemporan cu sâmbăta asta cu mașinile care au legate prosoape la oglinzi cu mirii încercând să evite locul cuibului de șarpe somnul pândește veghea să cadă cu bărbia din ceruri unde o trâmbiță de aur așteaptă semnalul. Prefacere aplecat eram, Doamne, peste frunzele primordiale în acel ceas de cunoaștere când ne-au înviat păpădii și albine și cascade din cuvinte aspirator al prafului din galaxii încă rămas în
CUMINECARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367046_a_368375]
-
acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și scrobite ale patului. Coborându-și capul spre splendoarea sânilor, el își frecă obrazul
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
într-un fel aparte cuvintele când se apropia sfârșitul poveștii, era o domolire a iureșului de buzdugane și săbii aprig încrucișate, cavalcadei cailor năzdrăvani călăriți de Feți și Ilene până aproape de cer ce ne ținuse cu răsuflarea tăiată și cu bărbia proptită în pumnii strânși buchet pe băncile goale, ca niște „sabaci gata să hămăim”, înlăturasem tot ce ne-ar fi putut distrage atenția, carte, maculator, călimară și alte rechizite pentru a nu deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
ușor podeaua în ton cu trepidațiile mașinii, în timp ce cu mâna liberă plimba pe față, aproape la intervale egale de timp, o batistă mototolită și ușor umezită de sudoarea ce-i acoperea în răstimpuri fruntea și cobora pe obraji până spre bărbie în picături mărunte. Din când în când, ofta încet și își lăsa mâna în care ținea batista pe geanta neagră aflată pe genunchii acoperiți de rochia veche și de aceeași culoare, proaspăt spălată și călcată. Acolo îi tremura vizibil, adesea
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
prins-o în grajd... la iesle... M-a pedepsit Dumnezeu, băiatule... Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”. Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
prins-o în grajd... la iesle... M-a pedepsit Dumnezeu, băiatule... Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”.Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
o dată, am zărit o pasare mică și albă care cădea de undeva din norii cerului. Speriată, am vrut sa strig, dar pasărea s-a așezat pe umărul meu stâng. Atunci am simțit căldură penajului catifelat pe gâtul meu, apoi sub bărbie, nelăsându-mă să mai respir... În căderea să din cer rămăsese o dara de lumină ce-mi ardea privirea... Și cred, ca atunci am murit puțin... În zadar ceream clementa timpului... El se scurgea undeva spre infinit... » Astfel se încheie
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
-l transforme în aur cu orice preț, chiar și cu prețul pierderii unei prietenii atât de trainice, cum era cea a lui Mike. - Ești nebun!, se întristă Mike, ducându-și mâna la buze. Un firicel de sânge se prelinse pe bărbia rotundă, iar ochii săi căprui se întristară. Dându-și seama de greșeala făcută sub impulsul nervilor, Marshall se scutură deodată și se repezi în ajutorul celui mai bun prieten. - Te rog, iartă-mă! N-am vrut... dar m-ai enervat
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]