1,589 matches
-
și la adrese destul de îndepărtate una de alta, dar și câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea pe-o frecătoare cu niște șerpi ondulați, care-ți gâdilau palmele dacă-i mângâiai, dar îți făceau bătături dacă spălai cum trebuie. Mama a pus cămășile și batistele la fiert, într-un cazan cu scrobeală, între timp au mâncat, apoi Nicu s-a oferit să scoată el albia și să-ntindă rufele pe sârmă. Îi plăcea că, de cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămilă. Când voiau să prețăluiască un covor fără preț, îl chemau pe Omar să-l calce. Avea tălpile lungi și scobite ca niște luntre ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem. Dar sunt câteva zeci la fel de frumoase! zisese bunicu-său. Nu făcea să se încontreze
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poliester. În al cincilea an, tată-său și bunicu-său deveniseră proprietari ai unei țesătorii cu opt lucrătoare și cu doi paznici. Bătrânul mobed începuse să scrie o istorie a lui Zarathustra, ticluită în modelele puse de țesătoare în urzeală și bătătură. Erau minuni noi, care nu mai fuseseră arătate într-un bazar și care plăceau. Omar se-mplinise în acest oraș nou și i se părea că se și îngrășase, de aceea pornise în căutarea unui club de gimnastică zurkhane, deși
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le povestește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mănînci! Neagră, oacheșă la gene, Potrivită la sprincene, Neagră, oacheșă cum ești Pe mine mă prăpădești. Foaie verde ș-o cucută, De dragostea mea cea multă, Mi-a căzut lumea urâtă Că mi-e mândra frumușică- Vedea-o-aș pe bătătură Să sbiere ca o nebună, Și eu, dragă, peste drum Să sbier ca și un nebun. Arză-te focul de vale, Nu găsesc o vrăjitoare Ca să-mi spue ce mă doare Mai curând să mă omoare. 151 Frunză verde trei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la părinții procurorului Ionel Dobrilă, din localitatea natală a acestuia, comuna vrânceană Râmniceni. Surprin și de vizitaș noastră ne anun ată, telșefoanele fiind o raritate pe atunci, gazdele nu au ezitat să comită o „crimă” asupra unei orătănii de prin bătătură, care, transformată într-o delicioasă friptură la ceaun, a meritat pe deplin vinul negru cu care a fost stropită copios, dar cu măsură. Și ca să nu fie compromisă „tradiția” locului, la plecare nu a lipsit damingeană (nu existau încă bidoane
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pretutindeni umbre palide. În spatele lor se ridica orașul în trepte și de-acolo venea un suflu cald și bolnav care îi împingea spre mare. Și-au arătat hârtiile unui paznic care le-a examinat destul de îndelung. Au trecut și, printre bătăturile de pământ acoperite de butoaie, printre mirosurile de vin și de pește, au apucat-o în direcția digului. Cu puțin timp înainte de a ajunge acolo, mirosul de iod și de alge le-a anunțat marea. Apoi au auzit-o. Foșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
supune. O simte pe Zelda urmărindu-l din priviri În timp ce-și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu prea mult soare, Din privire de voinic A curs sânge, pic cu pic, Și s-a prefăcut în floare. Nu cat nimănui pricină, Mai aștept răspunsul încă: Care floare e regină Printre florile de stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare Și frumos mirositoare. Hojma-i turuie gurița, Că și-a prăpădit rochița. Fudulă-i nevoie mare, La găini nici nu privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ții Într-adevăr să-ți dau un sfat, acesta ar fi să nu mai Încerci să mulțumești pe toată lumea. În fond, ești viitoarea mamă a nepoților ei. E obligată să se poarte frumos cu tine. Și chiar dacă o calci pe bătături, o să-i treacă ei. O să-ți fie mult mai bine dacă o s-o Înfrunți din cînd În cînd. Nu-i răspund, pentru că nu e nevoie. Are, evident, absolută dreptate. — Și Dan ce spune de toată povestea asta? Întreabă Emma. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
l-ai rostit? - N-are importanță, cel puțin deocamdată; într-o zi o să discutăm și despre nenumăratele chestiuni care-i despart pe creștini. Iată-ne ajunși la o cocioabă de lemn, un sfert de milă mai departe de biserică. În bătătura plină de murdărie și de felurite excremente, un cocoș își controla găinile cocoțat în vârful unui falus mare de piatră, rămas de la romanii păgâni, care prin astfel de simboluri îl înduplecau pe zeul Pan să le dea recolte îmbelșugate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fermecat de viețile sfinților, a răbufnit: - Noi nu avem un zeu atât de crud. S-a întors să se uite după Bovo, care de-acum sforăia cu mâinile împreunate sub cap. S-a uitat la picioarele lui goale, murdare, cu bătături și cu pielea ca tovalul. - Asta nu prea se deosebește prin viața pe care o duce de Iov, dar Dumnezeul tău l-a cam dat uitării, și, după câte se pare, nu prea se sinchisește. După o noapte agitată, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zăpadă, am uitat de celelalte obiceiuri din sat care au loc cu o săptămână în urmă, aici în sat: anume, sacrificarea porcului înaintea de venirea lui Moș Crăciun: eveniment sărbătorit cu mult fast la țară, pentru că și Azorel, câinele din bătătură, așteaptă să se răzbune pe acesta, apucându-l de coadă. Nu cred că știați dar câinelui îi este teamă de porc... De ce?, nu știu. Să vedeți ce urât este când tata împreună cu un vecin, specialist în pârlitul porcului, îi înnegrește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și a spus că femeile sunt prea proaste și că nu vor putea ține minte toate lucrurile pe care trebuie să le facă și ordinea lor strictă, tăierea, spălatul lânii, curățarea, apoi construirea unui război de țesut, aranjarea firelor pe bătătură și a urzelii. Și că degetele lor nu erau suficient de fine pentru a stăpânii arta țesutului. Dar pentru că Nanna își iubea fiica, a lăsat-o să încerce. Uttu a coborât mai întâi la răsărit, pe pământurile dinspre Râul Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau dimineața devreme, când încă mai eram plini de viață. După-amiaza, toată lumea era epuizată din cauza mersului și înfometată. Femeile se obișnuiau greu cu sandalele, pentru că acasă stăteam de obicei desculțe, atât în corturi, cât și în afara lor. Inna ne oblojea bătăturile și bășicile dureroase cu ulei de mirt. Nu duceam lipsă de poftă de mâncare. Zilele lungi și mișcarea ne făceau o foame nebună și era foarte bine când frații mei adăugau la pâine simplă și la fiertura obișnuită de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să sape, aruncând pământul în spate, și atunci au început să sape și ceilalți, și eu, coada era proastă, îmi făcea bătături în palmă, și pământul era tare, trebuia s-o înfigem cu piciorul în pământ, și coada era prea scurtă, trebuia să ne aplecăm, mă durea spatele, deci nu ne mergea treaba, nici mie, nici celorlalți, între timp mă tot gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi țin respirația. Nici unul dintre noi nu spune nici un cuvânt. Nu se aude nimic în afară de pașii noștri pe drum și de un țipăt de bufniță undeva în depărtare. Mâna lui Nathaniel e sigură și fermă în jurul mâinii mele. Îi simt bătăturile aspre din palmă ; degetul mare mângâindu-mi-l pe al meu. Continuăm să nu rostim nici un cuvânt. Nici măcar nu știu dacă pot să vorbesc. Ne oprim la intrarea spre aleea familiei Geiger. Mă privește în tăcere, cu o expresie aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de soție. Nu știu cu ce-l ține aia legat. Că nu mai poate fi vorba de iubire, vă dați seama. - Madam, iubirea-i eternă!, țipă insul acela dintr-o dată, nervos, de parcă Valentina l-ar fi călcat apăsat pe vreo bătătură. Cum nu înțelegi femeie! Aznavour își terminase cântecul. Acela o zbughi spre pleier, ca și cum ar fi vrut să dea replay, să pună din nou cântecul. Se opri însă pe pervazul ferestrei. Desfăcându-și larg mâinile, într-un gest suprem, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ascultare, de la prelucrare și filaj. Toți ai noștri la un loc de-o parte și d-aialaltă kaghebiștii. Și eu între ei. Că așa era ordinul de la superiori: să stau între ei, să nu-i las să se calce pe bătături. Înțelegi cum am luptat eu să nu se ia ăștia la contre prea tari între ei? Aici, la noi, pe plan local, că mai sus era altă lume, alte probleme. Noi eram, așa, mai populari, cu pumni și șuturi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ca să-i ajungă la inimă, MM trebuia să-l perieze mai degrabă decât să-i pună la îndoială autoritatea. Un mic tiran, a cărui autoritate se limita, pe deasupra, la un singur domeniu de activitate. Dacă-l călcam pe Steve pe bătături, s-ar fi înfuriat la fiecare cerere a noastră și ne-ar fi spus că nu se poate face. Era supraponderal și avea paloarea unuia care își petrece toată ziua într-un teatru întunecat. Mai târziu, am aflat că teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o să vedeți că ea își aduce aminte că am stat tot timpul lângă ea. Da, dar - dădui eu să zic ceva. N-avea rost. Sally o luă cu pași apăsați spre ușă, ofensat, ca unul care fusese călcat rău pe bătături. —Sophie, zise el cu răceală în glas, este prietena mea. Ea o să-și aducă aminte unde eram. O să vedeți. Trânti ușa după el. Eu mă strâmbai. — La dracu, n-am vrut să-l scot din pepeni. Dar ce putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea pe prispă nemișcat ca un sfinx, privind departe peste sat. Întreaga bătătură a casei bătrânei Zotoaia, zăcea într-o tăcere blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-o poveste de la începutul lumii. Iorgu împinse ușor ușa de stejar, mâncată de vreme, și păși în tindă, cu simțământul că pășește în altă lume. În
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la început, după care îi spuse: - Petre, tu nu simți când mă calci pe picioare? Într-o zi o să-mi strivești degetele! El râdea de fiecare dată și îi spunea: - Lasă, Frusino, că așa te călești în viață, cu bătături, să simți că ai trecut prin ea, nu ca gâsca prin apă! Petre era mai mare decât Frusina cu câțiva ani și făcuse profesionala de utilaje agricole, luase carnetul de tractorist și fusese repartizat la IAS-ul din localitate. Lucra
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în curte și au tras o brazdă de la un capăt la altul al curții. Frusinei nu i-a plăcut lucrul acesta pentru că brazda a fost făcută adânc și tot albul zăpezii a fost întinat cu glodurile din arătură, astfel că bătătura arăta cam dezolant. Băieții au intrat în casă și au fost serviți cu câte un pahar cu vin, prăjituri și pentru că obiceiul era ca să le dea, pe lângă bani, produse din porcul tăiat de Ignat, Frusina le-a adus o bucată
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a adus o bucată de slănină, alta de carne și niște cârnați. - Petre, nu-mi place că ai intrat în curte cu tractorul neinvitat și ai tras brazda aia adâncă, parcă ai fi făcut-o cu răutate! Mi-ai distrus bătătura! - Lasă, Frusino, să se vadă de la șapte poște, că aici este fată de măritat! Poate anul ăsta te măriți! Ea nu mai spuse nimic, să nu se întindă la vorbă cu Petre și de jenă că mai erau și alții
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]