KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

și se ridică. Dacă nu ne-am fi certat o zi, n-ai fi plecat nici ieri de-acasă, să vezi ce-i cu ea, că numai de bine nu-i. Dac-am plecat, uite ce bine am ajuns ripostează bătrîna făcînd un semn în jur. Și zici că ai două? întreabă spre Maria, cînd rămîn singure. Poftim?! A, da, ziceam... Am... Cea mare mi-a dat telefon ieri și m-a chemat, vrea cică să lămurim... După douăzeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că ai două? întreabă spre Maria, cînd rămîn singure. Poftim?! A, da, ziceam... Am... Cea mare mi-a dat telefon ieri și m-a chemat, vrea cică să lămurim... După douăzeci de ani... Dar e bine, foarte bine! se ambalează bătrîna, cu privirea aiurea, euforizată de cele trei pahare cu vin. Doina are nouăsprezece ani, se face tot mai frumoasă și dacă... !?... O, nu! E oribil! Te rog să mă crezi! aruncă ea o privire spre vecină. E absurd? "Neînțelegerea" lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
crezi! aruncă ea o privire spre vecină. E absurd? "Neînțelegerea" lui Camus e un coșmar pentru mine, deși n-am agreat vreodată absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
absurd? "Neînțelegerea" lui Camus e un coșmar pentru mine, deși n-am agreat vreodată absurdul. Cu puțină imaginație, însă, inversînd sexul personajelor, tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori vorba și despre Coca, pe care o deplînge că, la frumusețea ei, putea să aibă mai mult noroc. "Nici Maria n-a avut noroc își zice cealaltă bătrîna, gîndindu-se la fiică-sa. Teofănescu ăsta privește ea spre profesor -, dacă ajungeau să se căsătorească, ar fi fost..., cu ăsta s-ar fi înțeles, l-ar fi iubit. Pe Theo nu l-a iubit de la început, deși, bietul de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aceea? L-am iubit mult... L-aș fi înțeles... Vremurile... Totuși, atîta încăpățînare... Dacă n-ar fi obsesia că el, ca bărbat, știind că Doina nu-i a lui..., nu!, hotărît!, nu l-aș vizita nici acum." În neclintirea ei, bătrîna, cu expresia feței îmbogățită în lumini de o amintire frumoasă, începe să surîdă. Are impresia că stă la masa de pe terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă le-a hotărît bărbatul, vrînd să încheie discuția grăbit, uitîndu-se mereu la ceas. Peste două-trei zile sînt în Iași; trec să vă văd. Nemișcată în visarea ei, bătrîna își amintește că era o zi friguroasă de toamnă cînd, auzind soneria, a tresărit, rămînînd un timp locului, să-și potolească inima, căci de trei ani știe cam ce fel de oameni o caută, apoi, impunîndu-și să fie tare, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și lămurească tatăl..., știu că-mi spunea... Cînd? Aa... Doar mi-a fost elev, la seral. Apucase odată să mi se plîngă... Săteanu?! s-a mirat fata. Nu-i ăla care te-a spus directorului că-i iei peste picior?... Bătrîna a încremenit. Trecuseră deja cinci zile, dar ea mai păstra încă încrederea că va veni. Credea cu atîta patimă încît, uneori, avea impresia că numai gîndurile ei îl vor naște, făcîndu-l să se întrupeze aici, în cameră. I se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile, greu de crezut să le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tunul. Dacă nu mai aflu eu, care trag cu urechea la lumea bună ce vine pe la premiere iar mulți rămîn și după, la o vodcă... Mă duc să mă întind... Mai stai! îl reține profesorul. Ce zici, să cer cărțile bătrînei? Nțt! Toți merg la Valea Brândușelor și dacă mă toarnă careva? Am de crescut un copil. Ce vă pasă? Post mare, bani mulți, prieten cu Săteanu, copii nu, poate doar prin vecini... rîde Lazăr ridicîndu-se, dar observînd privirea încruntată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pot lua, că-i ține Sultana. Hai pe jos, c-or bănui ceva nevestele... În sala restaurantului, odată ce copiii au tăcut, amețiți de legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
În sala restaurantului, singurii care se mai agită, fericiți, sînt copiii; aleargă unul după altul în jurul mesei, rîzînd subțire, cristalin cînd se ajung și-și înfig unul altuia mîinile în piept, pentru ca apoi s-o ia de la capăt cu fuga. Bătrînele stau încă alături, fără să-și mai vorbească, fiecare din ele cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu paharele goale în mînă, intră amîndoi în bucătărie. Nina așteaptă, țeapănă, un semn de afecțiune. Speriat de un zgomot venit de pe sală, Iulian iese, ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte o carte, de deasupra, o așază tacticos în palma stîngă, o privește, o întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridica... Ia să văd unde-i, să-l întreb... E foarte mult pînă la ziuă... Și dacă mor aici... Poate el scapă, să spună că Doina-i a mea și a lui Theo... Nu pot muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr!" se înfioară bătrîna și fuge la locul ei, cuibărindu-se lîngă cățelușă, bucuroasă că are cine o păzi. Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să știe! Mai bine îi spuneam adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prea n-am vrut să-l ajut, dar cum s-o fac?! Eram încă tînără, puteam să-l doresc, iar el era atît de absorbit de dragostea pentru fetiță... Trebuie să afle că-i a lui..." Taci, Pușa, taci! încearcă bătrîna să-și tempereze cățelușa, care a scheunat din nou. Am, tata, am! se ridică în capul oaselor unul din băieți, făcînd dintr-o dată ochii mari, mari și senini cît două zorele. Dormi, Vlăduț, dormi îl culcă tatăl lui la loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi cinci sieși. Priviți-le. Ful de popi! exclamă profesorul. Ful de dame spune Lazăr calm, fără să fi privit cărțile, apoi le întoarce, să confirme. Fantastic! murmură profesorul. Înseamnă c-ai trișat. Incredibil! Doar cărțile au fost luate de la bătrînă, n-aveai cum le granda. Nu, dar cînd le-am cercetat de-s toate zice Lazăr luînd o carte -, am făcut așa: am tras brățara ceasului chiar lîngă palmă, brățară anume modificată, că am și talent tehnic; dacă-i zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub streașina clădirii, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i fi fost tată, dar... Am iubit-o mult pe Maria, singura pe care... Aș vrea ca ea să facă ce vrea cu banii ăștia, chiar să mi-i dea și-ntre ochi, dar... Cine, ce să facă? întreabă nedumerită bătrîna. Doina. Te interesează soarta ei? Da, de cîtva timp... E doar și a mea; e fata Mariei și, cum pe Maria am iubit-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar... Cine, ce să facă? întreabă nedumerită bătrîna. Doina. Te interesează soarta ei? Da, de cîtva timp... E doar și a mea; e fata Mariei și, cum pe Maria am iubit-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum de-i a lui. Tocmai!, că nu-i a Mariei... clatină femeia din cap, rotind fotografia între degete. Profesorul ezită o clipă, apoi, ca buimac, întreabă, tot mai tare, să acopere vîntul: Cum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de iubit n-a iubit-o vreodată; nici n-o cred în stare să iubească copiii. Ba chiar, față de Doinița, a avut o repulsie... Poate c-a bănuit întotdeauna că nu-i este soră bună... Păcate, domnule Teofănescu, păcate strigă bătrîna, înverșunîndu-se să acopere cu vocea sa urletul vîntului. Nu vrei să iei fotografia? Poate scapi dumneata cu viață, dă-i-o lui giner'-miu și spune-i... că-i a lui rostește mai încet femeia, parcă înghițind cu greu nodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scapi dumneata cu viață, dă-i-o lui giner'-miu și spune-i... că-i a lui rostește mai încet femeia, parcă înghițind cu greu nodul din gît. A lui?! Doina e-a lui!? țipă profesorul. A lui Theodor Săteanu?! Bătrîna clătină lung din cap, lăsîndu-se în voia vîntului pornit mai cu ură: Cînd dumneata ai plecat cu Maria la Operă, eu am rămas cu un muncitor, elev la seral, care venise să-mi ceară să-l iert că... Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]