5,989 matches
-
nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre regretele bătrâneții, despre scăparea clipelor fugare ale iubirii, așa bănuiesc. De ce mă-ntrebi? — De-aia! Pur și simplu mi-am adus aminte. De fapt prea puțin conta despre ce vorbea cu noul ei prieten laconian. Ea se bucura de felul neobișnuit, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când speranța ți se scurge printre degete. Margaret constatase că Îmbătrânirea era mult mai puțin evidentă decât prin tre membrii unor triburi izolate din Irian, rămase aproape În epoca de piatră. Aceia nu Înfloreau În adolescență, nu se ofileau la bătrânețe, se nășteau bătrâiori, deveneau maturi Înainte de vreme, copii-adulți, și așa rămâneau, cu chipurile marcate definitiv de un ciudat zâmbet copilăros, chiar după ce le albea părul. Asta pentru că nu erau Învățați cu speranța, nu trăiau aștep tând vreo virtute magică, astfel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a expresiei uimitoare. Din aceste date îți puteai reconstitui întregul cu nespusă ușurință, n-aveai decât s-o faci sau să n-o faci, ce importanță avea ea oricând putea exclama: ah, ce greu este să vezi cum te cuprinde bătrânețea, să fii conștient că viața ți s-a scurs printre degete și ce ți-a mai rămas nu mai poate fi nicidecum esențial. Să știi că nu te mai afli nici măcar pe muchia dealului ci jos, în pantă, aproape de finiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zăbavă decât cetitul cărților”, spune cu dreptate cronicarul. Lectura îl încălzește pe om, îl luminează, relevându-i valorile esențiale, îl ferește de umbrele întunecoase ale întunericului, îndeplinindu-și astfel rostul cel mai adânc. În cărți, omul găsește elixirul ,,tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte.” E o tinerețe veșnică, în care arderea nu pare să consume materie, ci să se ridice din ea, într-o permanentă regăsire. Și atunci, din jocul parcă instabil al cuvintelor, din magia care pâlpâie neliniștită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mine... sunt doar o foaie crestată ce poartă pe ea culori ce-i trezesc amintiri. Vezi? Verdele acesta deschis îmi amintește de frageda mea copilărie. Acest verde mai închis îmi amintește de perioada cea mai fericită din viața mea, iar bătrânețea îmi este reprezentată de această culoare a rubinului. Degeaba am toate aceste culori, căci sunt moartă. Dar, știi? mie îmi placi, i-am spus. Pot să-ți iau trupul cu mine acasă? Aș vrea să rămâi în amintirea mea.” Dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Patria reprezintă copilăria cu numeroasele ei zburdălnicii, întâmplări, peripeții, colorate de zâmbete gingașe, pure, de glasuri tremurând timide, la întâlnirea cu viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul alb și proaspăt mirositor a viață nouă, este căsuța pierdută în verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii înflorite la fereastră, este cântecul mamei plin de dragoste, este lacrima mamei ce-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gând dar până ce adormi, în timp ce surorile mele s-au culcat, plângi încetinel la vatră și te gândești îndurerată la mine, că sunt dus și că nu voi mai veni niciodată acasă, că te voi părăsi și vei rămâne singură cu bătrânețea ta. Dar nu este așa! Doar știi că iubirea și mila mea este mare și că voi reveni în scurt timp și voi sta cu tine nopțile și tu mă vei adora. Târziu, adormi cu mine-n gând ca să visezi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bătrână, dar frumoasă de nespus, cu furca-n brâu și cu gândul dus și cu măreția hainelor noastre țărănești. Abia aștept să te revăd, ființă călăuzitoare a vieții mele, să te strâng în brațe și să-ți fiu sprijin la bătrânețe. Sper să primești cât mai repede scrisoarea mea și odată ce o primești, să te liniștești și să mă ajuți pe mine, fiul tău iubit, George. Te iubesc și mi-e dor de tine, de surorile mele, de satul meu iubit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noastre. Dezgustat de viața grea și săracă pe care o ducea, Mihai Eminescu, spune în poezia Mai am un singur dor, că își dorește un singur lucru: să fie lăsat să moară în liniștea serii, la marginea mării. Răpus de bătrânețe, George Coșbuc, se gândește în poezia Vara, la moartea care va veni ca la o integrare în natură: Natura, în mormântul meu / E totul cald, că e lumină! Bineînțeles că nici aceștia nu se bucură de moarte. Sic transit gloria
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe aici, Îmbătrânește mai repede. Ar trebui să ceară un spor de toxicitate ca muncitorii de la UPSA și Gerovital gratuit. De câte ori nu șia propus Sebastian Gavril Gheretă să discute aceasta chestiune cu șefii. La o adică, ar putea dovedi că bătrânețea e molipsitoare ca scarlatina și pojarul... Orice se poate dovedi. Totul e să ai argumente. Și interes, firește. E drept că oamenii sunt atenți cu el. Nu serviți o cafea, domnu' Sebastian? O dulceață de nuci verzi? O țigară bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
longevivi a celor din familia Șendrean și făcea totul pentru a duce la Îndeplinire această nobilă misiune. Mari primejdii nu avea de Înfruntat. În afară de Iolanda. Pentru ca ea nu credea În cumpătare. Nici În viață prea mult. Nu-și dorea o bătrânețe lungă, liniștită, Înconjurată de copii și nepoți. Într-o zi i-a spus Petru: Mă tem că i-aș corupe. Râse. Petru roși. Se ridică de la masă scandalizat, convins că protestul său astfel exprimat va trezi o cât de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și doctorul Stâncă. Au arendat livada În condiții avantajoase, rezervându-și plăcerea de a petrece o săptămână În luna mai printre merii Înfloriți. Plănuiseră să transforme cabana din mijlocul livezii Într-o casă confortabilă și să se retragă aici la bătrânețe. Din păcate Însă domnul Übelhart n-a avut și un ficat la Înălțimea imaginației sale. A cedat la a doua hepatită. Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu sfioșenie bătrânelul, așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-a născut american. Se saturaseră să fie doar republicani, monarhiști, disidenți, buni ospitalieri și mioritici. Doreau să aibă și ei un potomac al lor, o casă albă și un bruclin al lor după o viață de muncă mohorâtă, o bătrânețe liniștită, cu alte cuvinte. Și nu vor obosi să se gândească cu milă și drag la cei rămași În spațiul carpato-danubiano-pontic. Unii, mai tari de Înger, plănuiau chiar scurte Întoarceri cu vreo racheta de croazieră Tomahawk, căci Își vor face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
onoare. Acum, după atâția ani, ar putea recunoaște că, ori de câte ori Înjunghia porcul Mártei, lui i se părea că Îi Înjunghie bărbatul. A crezut ani În șir că cine trăiește lângă Márta are asigurată viață lungă, dacă nu chiar tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Márta era cu siguranță mai bună decât Gerovitalul, zicea el. Păcat că de când s-a măritat, În ea n-a mai Încăput decât un singur bărbat. Ea ar fi trebuit să fie un bun public, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de a-l vedea pe eroicul ei iubit, Tezeu, tăind-o înapoi la Atena fără ea. Cu sufletul frânt, Ariadna s-a căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-nvețe a îmbătrîni vreodată. E mai greu și durează mai mult. Șichy și-a lăsat în jos năsucul fin, de setteriță. Gropițele (erotice) din obraji îi vin bine. Are 22 de ani și-un sfert, fără un sfert, pe-aici. Bătrînețea n-o privește. Pe mine, da. Tentația de-a exista" te duce drept la bătrînețe. N-ai nici un încotro: dacă vrei să trăiești mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în jos năsucul fin, de setteriță. Gropițele (erotice) din obraji îi vin bine. Are 22 de ani și-un sfert, fără un sfert, pe-aici. Bătrînețea n-o privește. Pe mine, da. Tentația de-a exista" te duce drept la bătrînețe. N-ai nici un încotro: dacă vrei să trăiești mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii șifonați ai urechilor, numai să mă văd în chip de fetișcană n-am chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci", aflu că o bătrînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei!" Asta, în teorie. Practic, i s-au înecat corăbiile, cu bricul Mircea cu tot. O simt de cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Cioran), uitase să vorbească românește. Senilă, ciripea franțuzește pe străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și cugetul ei luminos. Nu suporți razele Roentgen din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asaltată de mirosuri ucigașe. Mă izbesc-fatal-cu fruntea de cadrul portierei, cînd cobor în intersecția "Tîrgu-Cucu". "! șapte drumuri am în față"*. Iartă-mă c-am plecat așa, Russ, dar nu cred că-i posibil să recuperezi la capitolul iubire prin experiența bătrîneții. Nu pot să-ți ofer iluzia c-aș mai fi "fata de sticlă"** din primele tale acuarele. Tu ai spus-o: "Gloria-i o femeie extrem de capricioasă. Dacă e să vină, vine de la sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe. E un adevăr cu multe carate. Se potrivește și muzicii. Avea de toate tata: rezistență fizică și sufletească pentru studiu continuu. Ambiție. Inteligență afectivă. Bref, talent. Mi-l imaginez cîntînd Invitația... Cu haină albă și cu lavalieră. Pe pian-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu! Cît mai e pîn' la cină? Dați mîncare la cățel, intonează Tano, pe o arie din Bărbierul din Sevilla. Am tot pritocit relația noastră, pînă dincolo de miezul nopții. Ei da, Ana, știu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]