968 matches
-
Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina, își țineau mâinile la ochi, că să se obișnuiască din nou cu lumina. Toți erau fericiți, dansau și cântau pe ulițe. În depărtare, zâna cea buna se bucura și ea de fericirea sătenilor. Bătrânelul a căzut la picioarele ei, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am mai verificat o dată lista, ca să mă asigur că el e omul meu. M-am lămurit repede că nu se făcuse nici o greșeală: avea antecedente penale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sexuale, erau umbrite de cum fusese scăpat basma curată Gerald Cleaver. Logan stătea la bar, așteptând să-l servească vreunul dintre australienii cei spălăciți și-l asculta pe un tip gras cu un tricou galben strălucitor, care se lega de un bătrânel slăbănog cu barbă, În tricou și vestă. Cleaver era un gunoi. Cum de putuse poliția s-o dea În halul ăsta În bară și să-l lase pe psihopat să scape? Era clar că era vinovat Cleaver, cu toții copiii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sunt speriați de foc și de mușcătura câinilor; și se pun pe fugă și rup frontul; și acesta este războiul câinilor Împotriva călăreților.” Un astfel de câine feroce aștepți să iasă din burta carului blindat. Dar se coboară Împleticit un bătrânel obosit cu cușma pe o ureche, pe care și-o aranjează ca un vechil de țară și o babă cătrănită. Ăștia sunt prea stimații și mult iubiții conducători. Două epave, la care tună și fulgeră și cei care-i judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de ureche, gândindu-se: —Nu sunt sigură. Vezi tu, fostul meu investitor era un membru al familiei mele și a ajuns să vrea să controleze totul... Pe mine nu mă interesează să controlez nimic. Și oricum, ce să știe un bătrânel ca mine despre bebeluși?... Ia banii. Mi-ai face și mie o favoare. Mi-ai curăța conștiința. Încă mă mai simt vinovat despre felul În care l-am Încurajat pe Sam să te mintă. Și mai știu și că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
l-ai investit. Promit. Și dacă, cum bănuiesc eu că o să fie și că tu - pardon, noi - o să dăm lovitura, aștept o parte substanțială de profit. Ne-am Înțeles? Ea ezită o secundă. Apoi zise. —OK. —Bravo. Ai făcut un bătrânel foarte fericit. — Și o bătrânică, interveni Irene de pe fundal. —Mulțumesc, Buddy. Plăcerea e de partea mea, draga mea. Plăcerea e de partea mea. Ruby Îi dădu lui Sam telefonul Înapoi. —Tu ai aranjat asta, nu? spuse ea pe jumătate zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
niciodată. Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez balansoarul în curtea din spate. Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord asupra Întrebării cine sunt cu adevărat indienii La ora zece dimineața, pe când stătea la geam și număra picăturile de ploaie, Îl văzu pe Baruch Nomberg despărțindu-se de șoferul taxiului. Tatăl său era un bătrânel Îngrijit, Îmbrăcat În costum și papion, cu o bărbuță albă, ascuțită, care se ridica În față, curbată ca un iatagan. La vârsta de optzeci și doi de ani conducea Încă cu o mână fermă Întreprinderea de produse cosmetice pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-o zi caniculară, butoni de argint la manșete, un inel cu piatră lucioasă pe degetul mic, bărbița albă ridicată ca o amenințare, bastonul sculptat cu măciulie de argint i se odihnea Între genunchi, pălăria pe masă, În fața sa; un bătrânel rozaliu, curat și ferchezuit, având mereu alături câte o divorțată elegantă sau o văduvă bine conservată, Întotdeauna doamne europene cultivate, cu maniere rafinate, În jur de cincizeci și cinci-șaizeci de ani. Uneori stătea la masa lui obișnuită din cafenea Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un reportaj realizat de-un oarecare post de televiziune despre veteranii români de război mondial. Strînși Într-un soi de cămin cultural undeva lîngă Buzău, cu priviri cataractice de baladă. Și reporterul pune o Întrebare inteligentă ca de obicei unui bătrînel pe piept cu două decorații cum a fost În război, greu? Greu, confirmă eroul, „că se trăgea din toate părțile, nici nu știai de cin’ să te ferești”. Pentru comparație și Întristare a se studia documentarul menționat, secvențele unde vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar de berbec”. Reiese că și-l stimula cu stridii de berbec. Cel mai biblic titlu al săptămînii trecute a apărut În Evenimentul zilei: „Socrul a fost ucis cu bătătorul de șnițel”. Ceea ce denotă o stare normală de spirit, conformă bătrînei maxime: unde șnițel nu e, nu-i nici socru. În același cotidian, citesc, spre seară: „Corneliu Vadim Tudor, achitat!” Plîng, cumpăr o garoafă, mă postez Îndurerat În fața capelei cimitirului Bellu. CÎnd mă Întorc acasă, observ că supratitlul se referea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
S-ar putea trage concluzia că sînt homosexuali, dar nu vom ști niciodată cu siguranță, deoarece Alfred va fi lapidat de afgani, fiindcă ăștia-l bănuiesc c-a lăsat-o Însărcinată pe Naema, care are un frate surdomut. De fapt bătrînelul nu făcuse altceva decît să scrie În numele ei o scrisoare americanului tată viitor, scrisoare peste care dă din greșeală soția Jenny, iar asta, de supărare, se masturbează și „orgasmul venea șiroaie”. Alfred se ducea la sinagogă și avea un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el treceau o mulțime de neveste și copii. Apoi o străfulgerare - un tip blond, Într-o haină de piele Întoarsă, strecurîndu-se pe ușa toaletei pentru bărbați. Bud Își făcu drum cu coatele pînă acolo și intră. La pisoare erau doi bătrînei. Pe podeaua cabinei, pe sub ușă, se vedeau niște pantaloni de flanelă gri. Bud se lăsă pe vine, se uită și... bingo! - niște mîini pipăiau cu drag un purcoi de bijuterii. Babalîcii de la pisoare se Încheiară rapid la șlițuri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-l pe Sebastian, aflat Într-o stare de spirit foarte fragilă, să se descurce singur cu propriile simțăminte. M-am aruncat rapid Într-un taxi În clipa În care m-am pomenit În stradă, după ce aproape că am dărâmat un bătrânel. N-aveam timp să mă ocup de așa ceva. Trebuia să-mi dau demisia. Cu tot traficul de la ora prânzului, am parcurs cele câteva străzi În zece minute și i-am aruncat taximetristului o bancnotă de douăzeci de dolari. I-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Strângând În mână un degetar de sherry, ies pe fereastra-ușă și mă las Învăluită cu plăcere de aerul Înțepător din grădină. Mă las pe vine pe stâncile artificiale. Haide, Kate, ce ți-a venit de l-ai făcut praf pe bătrânelul acela inofensiv? Te-ai dat mare. I-ai arătat că nu ești doar o blondă Într-un deux-pièces. Nu avea nimic cu tine. Cum putea bietul Jerry să știe ce fel de femeie sunt, din ce specie nouă? La Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât posibil mai americănește, în corola de microfoane Philips, care alcătuiau laringofonul de la bordul elegantului autocar Porsche: Doamnelor și domnilor, dați-mi voie, cu tot respectul pe care Compania vestică de turism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce căruța chiar lângă ei. Își scoate pălăria de pai ștergând cu dosul palmei fruntea asudată, apoi salută dând tăcut din cap. E un bătrânel scund, cu părul alb tuns foarte scurt și obraji supți. Poartă o cămașă albă de in, încinsă la mijloc cu un brâu lat, din piele. Privește cu ochi cercetători răniții, în special către căpitanul neamț. Se vede că dumnealui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, cînd amurgul aluneca În camera altădată plină de rîsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vîrstele, că prezența Anei mi se ivi În vălmășagul camerei: Închipuire dreaptă În rochie neagră veghindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cap și-ar fi sărit și ei, ca niște veverițe îndopate cu vitamine. „Mulți se dau rasiști, dom’ne, în țara asta.“, îmi explica frizerul meu odată, „Da’ eu o zic pe față: mie nu-mi plac străinii!“. Era un bătrânel uscat, cu ochii apoși și-un păr alb bogat, fără implant; când clănțănea din foarfecă, te treceau apele. L-ai fi așezat undeva în al doilea război mondial, călare pe-un tanc scăpat într-o mulțime de săteni ruși sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
discret. Îmi asortase bancheta, parcă evadasem dintr-un depozit de făină. Ideea bună era însă alta, nu aia cu secția de poliție. Am oprit în piațetă, chiar în mijloc. Se umpluse ca de-obicei, numai Dacii, Trabanturi și Loganuri cu bătrânei sosiți să-și trateze artritele la policlinică. Toți păstraseră în memorie, într-o perfectă stare de conservare, imaginile fricii și-ale dezolării. Fuseseră dresați pentru asta; nu ziseseră nici ei nu. Dacă i-ai fi putut scana, umblând printre meșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înlocuia pe toate. Dacă vroiai să-ți repari un ceas, puteai deja să-l arunci. Așa ți se și recomanda, să cumperi altul. Ultimele dughene fuseseră la Romană, în stația lui 133 și pe Mendeleev, colț cu Enescu. Acolo, un bătrânel nervos învârtea vreo treizeci de tipuri de pensete și șurubelnițe. Lucra în aceeași prăvălie de pe vremea grevelor de la Grivița, îi trecuseră prin mână deșteptătorul lui Ion Barbu și pendula lui Antonescu. După război, lustruise noua producție rusească, bucată cu bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea aștepta că va deschide gura măcar o dată în această seară. Valul de râsete se înteți și mai mult. Bătrânelul, crezând probabil că se râde de replica lui spirituală, uitându-se la ceilalți, se apucă și el să râdă și mai cu poftă până ce, în cele din urmă, începu să tușească atât de violent, încât Nastasia Filippovna, căreia, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte ciudată din partea Nastasiei Filippovna. Toți cunoșteau neobișnuita sobrietate care domnise la aniversările ei precedente. Și așa serata devenise mai veselă, dar nu în mod obișnuit. Totuși, nu refuzară vinul, în primul rând generalul, în al doilea rând - doamna vioaie, bătrânelul, Ferdâșcenko, apoi și ceilalți. Toțki luă și el o cupă, sperând să armonizeze noul ton în curs de instaurare, conferindu-i pe cât posibil caracterul unei glume simpatice. Numai Ganea nu bea nimic. Și era greu de priceput ceva din ciudatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe bărbatu-său aceasta îl îngropase cu vreo patruzeci și cinci de ani înainte. Tot mai înainte, trăise lângă ea câțiva ani o nepoată, gheboasă și rea ca o cotoroanță, despre care se zicea că i-ar fi mușcat odată bătrânei un deget; însă și nepoata murise, așa că bătrâna, de vreo trei ani, trăia singură-cuc, de azi pe mâine. Îmi era cam urât în casa ei, de fapt și baba era o ființă de tot nimicul, nu puteai stoarce de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]