981 matches
-
postere fluorescente cu formații heavy metal v-ați lipit pe perete. Ce skateboard colorat e rezemat lângă ușă. Bătrânul domn Whittier, piticul domn Whittier cu ochii lui imenși de insectă, le întreabă: — Care-i mișcarea, doamnelor? Și îngerițele râd. De bătrânelul ăsta care se joacă de-a tinerelul E așa de dulce, are un suflet încă atât de tânăr. Dulcele, tembelușul domn Whittier, cu datul lui pe net și revistele lui de snowboarding. Cu CD-urile lui de hip-hop. Cu șapca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi, una dintre femeile astea se va scăpa. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe Dragoș, și masa și ierburile și lucrurile făgăduite“. Atunci l-am văzut pentru prima oară de aproape pe Dragoș, altfel decât culcat pe masă; fără demnitatea stării de mort sau inofensiva încremenire moale a păpușilor de ceară, părea un bătrânel oarecare; era încălțat cu opinci din piele de porc întoarsă cu porii în afară, purta niște ițari și o cămașă lungă, de in, costumația lui ar fi putut părea la fel de normală și cu câteva mii de ani în urmă, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
muchie de cuțit. 2. La câteva zile după plecarea lui Dragoș pornisem pe jos, n-ar fi fost departe. Mergeam agale, din când în când mă opream, îmi rezemam fruntea de zidul vreunei case și plângeam, îmi plăcea figura; un bătrânel s-a oprit să mă întrebe de ce plâng și dacă am nevoie de ceva. „Dă-mi jumătate din batista dumitale, s-o folosesc cinstit“, i-am spus mutându-mi fruntea pe umerii lui, „pentru că mă duc să-mi văd familia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dă-mi jumătate din batista dumitale, s-o folosesc cinstit“, i-am spus mutându-mi fruntea pe umerii lui, „pentru că mă duc să-mi văd familia, o mamă văduvă și poate muribundă și o tânără oligofrenă, soră-mea mai mare“. Bătrânelul m-a privit speriat, s-a tras înapoi și a șters-o cât a putut mai repede cu toate că îi spusesem numai adevăruri. Era un joc frumos și necesar, voiam să mă echilibrez; ca de obicei, în dimineața aceea se petrecuseră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trepte prea fierbinți, simțeam nevoia să-mi răcoresc tălpile, să le așez pe un asfalt obișnuit. Plângeam, aiurea, ca să mă destind, cu fruntea rezemată de zidul unei case, pe strada Romană. Era vizibil că-mi pierdeam vremea de pomană : în afara bătrânelului aceluia milos nu s-a mai oprit nimeni să mă întrebe ce am; de aceea m-am așezat pe marginea trotuarului, bolboroseam ceva, îmi urmăream desfășurarea gândurilor; mai întâi mi-a venit în minte un ilustru personaj, îmi ziceam că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gata, în alt sat, el nu vrea să meargă cu mine, zice că a trăit destul, mai stau aici ca să nu moară singur...“. Am tras scăunelul lângă pat și am zăbovit acolo vreun ceas, până mi s-au zvântat hainele, bătrânelul n-a scos o vorbă, îl vedeam bine, zăcea pe spate cu ochii larg deschiși, senin și liniștit, ca unul care și-a încheiat socotelile. După un timp, mi-am dat seama că, în nemișcarea lui aparentă, făcea totuși un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în farmacie. „Ah thebui să plec“, mi-a spus, „am întâlnihe cu soțul meu, îl văd venind...“. Am întors capul și m-am uitat în lungul străzii. Abia peste câteva clipe s-a ivit de după colț, dinspre bulevardul Domniței, un bătrânel în redingotă, mergea pâș-pâș, se sprijinea într-un baston cu măciulie de argint, încerca să se țină drept. „Doamnă Gerda“, am spus, „pe soțul dumneavoastră îl cunosc, l-am mai întâlnit, dar nu înțelegeam legătura...“. „Toți ne cunoaștem, dah uităm
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul ei se înălța o casă dărăpănată, cu o singură încăpere la etaj, iar printre scânduri se mișca silueta familiară a unui bătrânel mărunt și obosit, m-am îndreptat spre el. „Bună ziua, domnule Sima“, am spus. Bătrânul s-a întors spre mine, m-a privit o clipă. „Poți să-mi spui cum vrei“, mi-a răspuns, „dar să știi că mă confunzi...“. Poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
neîncrederea care urmează după o solicitare prea puternică. Încet, încet, vuietul depărtat al orașului s a stins, topit parcă de zăpușeala zilei (mă gândeam la Zenobia ca la martorul și arbitrul existenței mele), m-aș fi așezat pe scândură, lângă bătrânelul acela. „Ce să-i faci, domnule Sima“, am spus, „câteodată ne credem buricul pământului și poate chiar suntem, pentru că pământul ăsta are sumedenie de burice...“. M-am oprit să respir, domnul Sima se uita în altă parte, m-am așezat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
discute problema cu bunicii, părinții mamei lui care deși foarte bătrâni, erau cei mai potriviți pentru a-i purta de grijă iar el s-ar simți mai liniștit, știind-o sub ocrotirea lor. Când Radu ajunse acasă, bunicul său, un bătrânel plăpând, trecut de optzeci de ani, era în poartă, așteptându-l. Ei se îmbrățișară cu ochii plini de lacrimi, parcă fiecare dorind să ia povara durerii celuilalt. Radu avea compasiune față de bătrânețea și amărăciunea bunicului său iar bătrânului pentru că încă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cina ținea de la ora cinci după-masă până la unsprezece noaptea, cu lumânări, cu vin de soi și mâncăruri alese. Acest lucru mi-a fost confirmat în această seară, când am fost așteptate cu o cină regală. Dar restul nu era nicăieri. Bătrânelul de lângă mine părea extrem de blajin, chiar vulnerabil, nu găseam nicio încrâncenare legionară, nu a pomenit de acest lucru de când ne-am văzut, iar simpatia lui pentru aborigeni era neașteptată pentru un om cu vederi de dreapta. Nu simțeam fixarea pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mână cu principiile morale, la ei nu există ruptură între adevăr și bine, între ceea ce pipăie cu degetele și ceea ce pipăie cu sufletul. La ei totul este mai unitar, mai firesc, noi europenii suntem fractalici, atomizați, incompleți". Mă uitam la bătrânelul de lângă mine, nu crezusem că are lecturi atât de temeinice. El și Silvia? Cum s-au întâlnit, cum de s-au căsătorit, iată un mister a cărui dezlegare mi-ar fi și mie de folos. Aici am auzit vorbindu-se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât posibil mai americănește, în corola de microfoane Philips, care alcătuiau laringofonul de la bordul elegantului autocar Porsche: Doamnelor și domnilor, dați-mi voie, cu tot respectul pe care Compania vestică de turism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își dau coate, încep să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc pe bordură lângă coșciug, n-am avut vreme să-l văd mai bine pe Costache, un bătrânel mărunțel, cu fața rotundă, așa mi s-a părut la biserică. Îmi dreg glasul. - Onorată și întristată adunare, încep cu o voce de conferință. Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra, locuiau doi bătrâni trecuți de 60. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
astăzi ești doar un cal normal... Cuvintele - Elisabeta Un băiat trist stătea pe băncuța din fața casei, într-un mic oraș. Trăia cu unchiul și mătușa lui. Părinții i-au murit când era mai mic. Vizavi de casa lor locuia un bătrânel slab care își ducea veacul singur-singurel. Într-o zi băiatul se întâlni cu bătrânul: -Bună ziua! - spuse băiatul.. -Bună să-ți fie inima! -Pot să vă întreb ceva? -Spune-mi. -Cum de întotdeauna sunteți singur, nu aveți familie? -Am avut odată
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
e mesajul trimis câteva zile mai târziu de Marana din Elveția: „Țineți cont de următoarele: unde toți eșuează, Ermes Marana reușește! Am reușit să vorbesc cu Flannery în persoană: stătea pe terasa vilei sale, udând cârciumăresele din ghivece. E un bătrânel ordonat și liniștit, chiar afabil, până ce nu-l apucă furiile... Aș putea să vă comunic multe lucruri despre el, prețioase în activitatea dumneavoastră editorială, și o voi face de îndată ce voi primi un semn de interes, prin telex, la Banca sus-numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe balconul din fața ferestrei sale. Camera lui dădea într-adevăr pe o mică stradă transversală, unde puteau fi văzute niște pisici dormind la umbra zidurilor. Dar zi de zi, după-amiaza, în orele în care tot orașul picotea de căldură, un bătrânel apărea pe balcon, de cealaltă parte a străzii. Cu părul alb și bine pieptănat, drept și sever în hainele lui de croială militară, el chema pisicile cu un "pis, pis" distant și totodată blând. Pisicile își ridicau ochii alburii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de somn, dar fără să se miște. Bătrânul rupea atunci bucățele de hârtie și le risipea în aer deasupra străzii, iar animalele, atrase de această ploaie de fluturi albi, înaintau în mijlocul drumului, ridicând lăbuțe șovăitoare spre ultimele bucăți de hârtie. Bătrânelul scuipa atunci cu putere și precizie; dacă un scuipat își atingea ținta, râdea. În sfârșit, Tarrou părea să fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar plăceri păreau controlate de necesitățile negoțului. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
orașului nostru, a formei lor de luntre, a culorii lor nedefinite, a murdăriei lor obișnuite și termină aceste considerații printr-un "e remarcabil" care nu explică nimic. Iată în orice caz indicațiile date de Tarrou asupra istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr, excitate de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și bătrânelul e descumpănit. E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată, în gol. În oraș, s-a oprit astăzi un tramvai pentru că se găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e fatalist. Nimic de felul ăsta nu spusesem și de altfel nici nu sunt fatalist. I-am și spus... Începând din acest moment carnetele lui Tarrou vorbesc mai în amănunt despre această febră necunoscută care îngrijora acum publicul. Notând că bătrânelul își regăsise în sfârșit pisicile o dată cu dispariția șobolanilor și își rectifica cu răbdare tragerile la țintă, Tarrou adăuga că se puteau cita de pe acum vreo zece cazuri de această febră, dintre care cele mai multe fuseseră mortale. Cu titlu documentar, puteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trandafiri se vestejeau în coșurile vânzătorilor de-a lungul trotuarelor și mirosul lor dulceag plutea în tot orașul. Aparent, nimic nu se schimbase. Tramvaiele erau tot pline la orele de vârf, goale și murdare în timpul zilei. Tarrou îl observa pe bătrânel și bătrânelul scuipa pisicile. Grand venea acasă în fiecare seară să-și vadă de îndeletnicirea lui misterioasă. Cottard se învârtea de colo până colo și domnul Othon, judecătorul de instrucție, își conducea menajeria. Bătrânul astmatic își trecea năutul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vestejeau în coșurile vânzătorilor de-a lungul trotuarelor și mirosul lor dulceag plutea în tot orașul. Aparent, nimic nu se schimbase. Tramvaiele erau tot pline la orele de vârf, goale și murdare în timpul zilei. Tarrou îl observa pe bătrânel și bătrânelul scuipa pisicile. Grand venea acasă în fiecare seară să-și vadă de îndeletnicirea lui misterioasă. Cottard se învârtea de colo până colo și domnul Othon, judecătorul de instrucție, își conducea menajeria. Bătrânul astmatic își trecea năutul dintr-o oală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]