943 matches
-
română și expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Cronica, an II, nr. 57, 13 martie 1916, rubrica „Însemnări literare”). Concisul comentariu se încheie - în oglindă - cu un vers al lui Laforgue (Je suis si extenue d’art!), în care putem vedea nu numai un motto al volumului bacovian, ci și al tînărului Vinea (vezi și poemul în proză din aceeași perioadă, „Chronique villageoise“: „Literatura mă persecută. Îmi e realmente antipatică”, în Cronica, an I, nr. 28, 21 august 1915). Poemul „Salomeea“ al lui Adrian Maniu e citit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o răsturnare radicală a valorilor înalte, imagine a negativității absolute: „Să ne coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu „direcția” de la Contimporanul, revista unde Perpessicius enunțase apăsat apropierea dintre Eminescu și Arghezi... În privința ignorării prozei lui Bacovia de către E. Lovinescu, Perpessicius are dreptate să o pună pe seama unei lipse mai generale de comprehensiune și de atenție față de poezia bacoviană, redusă abuziv la experiența din „Plumb”: „Dar mai ales, spuneam, e dureroasă absența dlui G. Bacovia. (...) «Bucăți de noapte» continuă în dimensiuni de concentrată avariție, nota de ironie prețioasă din «Scîntei galbene». Continuă și adîncește. (...) Ironie, simbol, ecouri enigmatice, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi alăturată celor mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă... Așezat în descendența lui Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula modernității lui Arghezi se impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideile, amintirea, arivismul, copilăria, despărțirea, omniprezența spiritului primar agresiv, frica, dorința, vidul interior, singurătatea etc. A uita fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii înconjurătoare, ce ascunde canonul de umanitate în codul semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună tot
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
locul ei, modestă, tăcută, încă tânără și încă frumoasă ca și fiica ei, încât ușor putea fi confundată cu o soră ceva mai mare. Pe fețele mereu vesele ale ambilor soți Carp se observau aceleași riduri de zâmbet amar, tip bacovian, când, strângându-i afectuos mâna, își luau la revedere. Cred că ne vom revedea curând, suntem siguri că are să vă placă la Săvinești. Între timp trenul se oprise în stație. La revedere! Multă sănătate familiei Batin! Nu uitați ce v-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am văzut, și-n celelalte proze. Personalitatea lui Șerban se apăra cu arma ironiei în fața mediocrității și a agresivității celor din jur, dovedindu-se maturizat prea de timpuriu. Pare că se insinuează un „complex bacovian” în prozele lui Rareș Tiron, în sensul tratat de mine în cartea despre George Bacovia: într o vreme când tinerețea ar trebui să se orienteze către iubire, adolescentul din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un popor vegetal) condamnat la viață mortal cu rădăcini aeriene Și aripi de pământ între vânt și cuvânt ființând blând flămând mereu de aer îndrăgostit de sânziene precum Eliade Și de balade Și de cules stele prin fân din lacrimi bacoviene făurind castele
Aripi de pământ by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/376_a_596]
-
și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului, fie contemplând lumea, într-un ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a trăirilor, având drept consecință și o accentuare a laturii meditative a poemelor, zidul, marginea, noaptea, amintirea părinților (Tremur și tac: / Ce mult v-ați schimbat / De când am plecat / Cât ați pierdut din trup și din glas), mama, zăcerea visătoare, bacoviană, neodihna, retragerea din valea vieții, fiind astfel imagini care sporesc latura melancolic-elegiacă a cărții. De la un capăt la celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în „Tribuna” (1980), colaborând cu poeme, eseuri, cronici literare și traduceri (lirica și eseuri filosofice) și la „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „Apostrof”, „Interval”, „Poesis”, „Calende” ș.a. Debutul editorial se produce cu volumul Lecturi bacoviene și alte eseuri (1995). Colaborează la Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, face parte din echipele care redactează Dicționarul cronologic al românului românesc și Dicționarul general al literaturii române. Asemenea majorității poeților formați în jurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
1992) este urmat de o culegere de eseuri și de o altă traducere, din Giuseppe Tucci, apoi de un volum de versuri proprii, Seara cu Dante și alte poeme (1996), ca să revină la operă lui Rudolf Otto. M. recitește lirica bacoviană din perspectiva culegerii Stanțe burgheze, aparținând ultimei perioade de creație a poetului, și identifică acolo elemente și valori ale unei viziuni poetice moderne (prefigurata, totuși, de volumele anterioare), care contrazic teza „talentului declinant” al poetului (afirmata de Vadimir Streinu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion Negoițescu, Primăvara elvețiană și alte proze, Pitești, 1999. Traduceri: Rudolf Otto, Sacrul, Cluj-Napoca, 1992, Despre numinos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Scrisori din tinerețe către Eduard Silberstein (1871-1881), îngr. Florin Vlădescu, introd. Walter Boehlich, New York, 1993; Giuseppe Tucci, Teoria și practica mandalei, București, 1995; Julius Evola, Tradiția hermetica. Simbolismul ei, doctrina și «Artă regală», București, 1999. Repere bibliografice: Mircea Popa, „Lecturi bacoviene și alte eseuri”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 1645; Iulian Boldea, „Lecturi bacoviene...”, VTRA, 1996, 4; Ioan Moldovan, În căutarea unui sens mai pur, F, 1996, 4-5; Al. Cistelecan, Sfieli și angoase, LCF, 1996, 24; Aurel Pântea, Gradul zero al retoricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Boehlich, New York, 1993; Giuseppe Tucci, Teoria și practica mandalei, București, 1995; Julius Evola, Tradiția hermetica. Simbolismul ei, doctrina și «Artă regală», București, 1999. Repere bibliografice: Mircea Popa, „Lecturi bacoviene și alte eseuri”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 1645; Iulian Boldea, „Lecturi bacoviene...”, VTRA, 1996, 4; Ioan Moldovan, În căutarea unui sens mai pur, F, 1996, 4-5; Al. Cistelecan, Sfieli și angoase, LCF, 1996, 24; Aurel Pântea, Gradul zero al retoricii, APF, 1996, 6; Iulian Boldea, Poezii din subterană, LCF, 1996, 42; Diana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
4; Ioan Moldovan, În căutarea unui sens mai pur, F, 1996, 4-5; Al. Cistelecan, Sfieli și angoase, LCF, 1996, 24; Aurel Pântea, Gradul zero al retoricii, APF, 1996, 6; Iulian Boldea, Poezii din subterană, LCF, 1996, 42; Diana Adamek, Trasee bacoviene, TR, 1996, 43; Cornel Vâlcu, Alte lecturi bacoviene, ST, 1996, 9-10; Adrian Ălui Gheorghe, „Seară cu Dante și alte poeme”, CL, 1997, 2; Poanta, Dicț. poeți, 125-127; Dragoș Ivana, Sub semnul poeziei”, OC, 2000, 6; Pop, Viața, 286-291. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
pur, F, 1996, 4-5; Al. Cistelecan, Sfieli și angoase, LCF, 1996, 24; Aurel Pântea, Gradul zero al retoricii, APF, 1996, 6; Iulian Boldea, Poezii din subterană, LCF, 1996, 42; Diana Adamek, Trasee bacoviene, TR, 1996, 43; Cornel Vâlcu, Alte lecturi bacoviene, ST, 1996, 9-10; Adrian Ălui Gheorghe, „Seară cu Dante și alte poeme”, CL, 1997, 2; Poanta, Dicț. poeți, 125-127; Dragoș Ivana, Sub semnul poeziei”, OC, 2000, 6; Pop, Viața, 286-291. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse în modestul volum editat la Câmpina în 1929. Poetul intenționa să dea, în versiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
-G. s-a revelat la maturitate și ca un poet de idei și de insațiabilă meditație, publicând două volume intitulate neutruVersuri (1969-1972). Poezia lui își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre abatoare”. Poetul cultivă o nesfârșită nostalgie salvatoare: „De nu clădeam în vis, pretimpuriu,/O lume, și de n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
în legătură cu iubirea. O notă nouă o constituie dezvoltarea simbolului purității, din aceeași mare temă a iubirii, care, însă, atribuită condiției de poet, impune sacrificii, după cum am arătat mai sus. Marcând începutul unui timp al degradării, care cuprinde ca o apocalipsă bacoviană totul, acest al doilea volum atrage atenția asupra obiectului central al volumelor ce vor urma, aducând, în prim-plan, pentru prima dată, tema morții. Este, totodată, începutul deconstrucției vârstei prime și fericite a copilăriei: Va veni o vreme,/ Când voi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
natural sau satul copilăriei, dar, în orice caz, unul edenic, accentuează criza, care devine sufocantă. Stea de pradă devine vocea celor mai profunde țipete ale poetei, în fața disperării, a singurătății, a pierderii de sine. Cuprins totul de o Apocalipsă generală, bacoviană, iubirea însăși se pierde în acest haos al pierderii de sine, abia mai putând salva ultimele resturi: "Tu treci prin ceață/ Și eu știu că treci,/ Și e destul ca norii/ Să nu-mi pară reci/ Sicrie fără sațiu/ Umflându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pusă e că aș fi "poeta vinei tragice". Ea m-a bucurat, pentru că exprimă ideea că între poezia și eseistica mea există o legătură peste care nu se poate trece"193. De asemenea, aceasta își mărturisește și apropierea de poezia bacoviană, de care se simte legată prin anumite afinități: "Care dintre poeții români este poetul dumneavoastră de suflet și de ce?" "Bacovia. E greu de spus de ce. Acea zonă liberă de prejudecăți, unde ți se instalează aproape fără voia ta poezia cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
române este diferit. Ileana Mălăncioiu, la debut, a trecut neobservată. Generația '60 era deja consolidată și suficientă sieși, promovată prin voci ale criticii extrem de autoritare. Un alt aspect ține de semantica textelor Ilenei Mălăncioiu. Poeta cultivă macabrul, atmosfera sumbră, funebră, bacoviană, ceea ce-l face pe Nicolae Manolescu să afirme, în Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură: "Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de "neortodoxă" era poezia sumbră a Ilenei Mălăncioiu (...)." Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]