942 matches
-
din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e anul 1902. Acum, într-o vreme de oboseală și deziluzie aproape generale, cuvîntul „basm”, a cărui carieră a început, în mod distinct, cu Eminescu („Visez la basmul vechi al zînei Dochii” etc.)2
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vreau nicidecum să spun că Bacovia n-a avut noțiunea de manuscris: termenul figurează în vocabularul său. Fără îndoială, odată „transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea de „variante” pare abuzivă. Exceptînd „Lacustră”, „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății), „Stanță la Bacovia” și alte cîteva, în care numărul intervențiilor e mai mare, poetul nu operează schimbări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ferestrele larg deschide răzbătea vocea sa. Nu pot să uit uluirea pe care am resimțit-o, la fel ca mulți dintre oaspeți. Unul dintre ei mi-a mărturisit: „Nici nu credeam că există...” într-adevăr!... Acest aspect al difuzării operei bacoviene e puțin cunoscut. Așa stînd lucrurile, surprinde faptul că discurile realizate de Electrecord în deceniul care a trecut de atunci - ultimul (Versuri de G. Bacovia, EXE 01887), cu ocazia centenarului, în 1981 -, au trecut neobservate. Discul din urmă cuprinde 35
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nervii te vor”, ca în Opere (1944)(volumul din care citea), și nu mă dor, cum e în edițiile curente. Un cuvînt și despre interpretarea actorilor: tendința celor mai mulți (excepție Ion Caramitru și, parțial, Irina Răchițeanu-Șirianu) e de a eminescianiza textul bacovian. „Poemul de mîine” Cum nu știau unii, în 1971, de discul cu vocea poetului, gravat pe vinil în 1966, așa nu știu unii, azi, de faptul că Bacovia apare într-un film: „George Bacovia - poemul de mîine”, un scurt-metraj bine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
așa nu știu unii, azi, de faptul că Bacovia apare într-un film: „George Bacovia - poemul de mîine”, un scurt-metraj bine făcut, operă a unui regizor și poet cu scriitură fină, calmă, Nicolae Cabel. După enunțarea succintă a principalelor teme bacoviene, filmul evocă mediul băcăuan, așa cum l au fixat ilustratele de la începutul secolului XX, evidențiază pasiunea lui Bacovia pentru desen și muzică, relevă existența banală, aproape anonimă, a poetului și, prin contrast cu aceasta, difuzarea tot mai largă prin ediții succesive
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetul. Toate componentele filmului sînt reușite și atent echilibrate: imaginea (Liviu Georgescu, Romeo Chiriac) are o apreciabilă claritate și adîncime, iar ilustrația muzicală, alcătuită de Andrei Bretz din fragmente ale unor concerte de Enescu și Saint-Saëns, reliefează subtil monodia versurilor bacoviene, rostite aci chiar de autorul lor, după înregistrarea existentă în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Romîne. Citatele în numai două pagini din „Dintr-un text comun”1), Bacovia - fapt neobișnuit de el - introduce trei citate. Pînă acum, editorii nu s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asemenea, a avut mînă bună punînd în față poemul omonim 1), care, deși nu conține nimic doctrinar, a părut, și unora le mai pare încă, o „artă poetică”. Aci e într adevăr cea mai mare concentrație de „plumb” din lirica bacoviană: 7 ocurențe (cu cea din titlu) dintr-un total de 30. Efectele ei s-au răsfrînt asupra mecanismelor receptării: impresia celor mai mulți dintre lectori este că aproape totul e „plumb” în Bacovia. Ulterior, poetul însuși a trebuit, cred, să țină seama
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Opere, p. 115. 4. II Regi, 14, 25-26. 5. II Regi, 18, 8. 6. II Regi, 18, 9 7. II Regi, 18, 33 8. „Furtună” pare scrisă pe tiparul „Toamnei” lui Coșbuc (v. Versuri, EPL, 1961, p. 144), însă geamătul bacovian, expresie a unei suferințe atroce, e mai profund decît cel din poemul autorului clasic. Acesta evocă încleștarea dintre vînt (barbar din nord) și „regele codru”: „Și codrul se-ndoaie;/ Și-l biruie vîntul,/ Rîzînd îl zugrumă/ Și-i rupe vestmîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
versurile ,,Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă” au fost folosite ca titlu al unui articol despre poet, de Horia Roman (,,Adevărul”, 51, nr. 16, 12 februarie 1937, p. 1). Iar V. Copilu Cheatră le-a inserat într-o ,,Bacoviană” publicată în ,,Claviaturi”, 2, nr. 4, 1943, p. 12. 5. Opere, 2, ESPLA, 1960, p. 525. 6. Opere, p. 324. 7. V. „Despre limbă și stil”, în Dosarul Bacovia, II, Ed. Agora, 2004, p. 229-232. 8. Opere, ESPLA, 1960, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
critică la debut, își va fi zis că n-a venit încă vremea lui, dar că va veni. A așteptat. Iar din deceniul al treilea al secolului trecut, originalitatea sa a început să fie recunoscută. „Se vorbea cîteodată de curentul bacovian”. Momentan - observa el ironic - nu se știa prea bine unde trebuie încadrat... Ceea ce-i extraordinar însă în povestea de mai sus e că, în decursul lungii sale vieți, Bacovia nu s-a străduit pentru altceva decît să transforme impresia despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poemul „Plumb”: „Stam singur lîngă mort... și era frig...” Un frig ce mortifică, un „frig de moarte”, de care nu poți scăpa decît plecînd. De altminteri după un vers poemul se termină. însă frigul din „Plumb” trece în întreaga lirică bacoviană. în „Moină” amintirea răcorii cavoului e încă persistentă. „Și-s umezi păreții,/ Și un frig mă cuprinde -/ Cu cei din morminte/ Un gînd mă cuprinde...” Umezeala are un efect paralizant. L-a simțit și Tudor Arghezi: „Mie frig din creștet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de azi „orașul lui Bacovia”. Acesta nu mai există - am mai spus-o - decît în arhive. Ca băcăuan prin adopție, de-a lungul a peste patru decenii, abia de două ori am avut senzația clară că mă aflu în interiorul spațiului bacovian: într-un septembrie, la capătul străzii Trotuș, cînd, privind spre asfințit, mi s-a părut că m-am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și sub cerul gri zburau cîrduri de corbi. Dar asemenea senzații poți avea și-n altă parte. Prin urmare „bacovieni” sîntem/sau putem deveni nu atît prin circumstanțe, cît prin experiențe. Ca să simți ca Bacovia, trebuie să trăiești ca Bacovia. Formula „e ca-n Bacovia”, folosită și în discuțiile obișnuite, atestă că poetul a devenit o referință. „Plouă ca-n
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o mică bravură, pentru că în acel an au apărut doar trei articole despre poet. Critica încă era reținută în fața operei sale. Ulterior, spre sfîrșitul anilor ’60, situația s-a schimbat, iar deceniul 1971-1981 a devenit cel mai abundent din bibliografia bacoviană. Apoi, după centenar, aceasta a început să se rarefieze. A scrie despre Bacovia e iarăși dificil, poate chiar mai dificil decît în 1964. Atunci el trebuia descoperit, revendicat. Sentimentul general era că i se făcuse nedreptatea de a nu i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decît alții. Poetul e pentru oricine vrea să-l citească și să-l studieze. Un băcăuan nu e mai abilitat decît - să zic - un clujean, un timișorean sau un ieșean - să-l înțeleagă . Un băcăuan nu e cu necesitate un „bacovian”, cum adesea se spune sau se crede, sau un „bacovianolog”. în cazul invers ar exista batalioane de „bacovieni” și „bacovianologi”! Am fost contrariat ori de cite ori am citit despre „sesiuni Bacovia”, organizate de azi pe mîine, heirupist, după modelul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai abilitat decît - să zic - un clujean, un timișorean sau un ieșean - să-l înțeleagă . Un băcăuan nu e cu necesitate un „bacovian”, cum adesea se spune sau se crede, sau un „bacovianolog”. în cazul invers ar exista batalioane de „bacovieni” și „bacovianologi”! Am fost contrariat ori de cite ori am citit despre „sesiuni Bacovia”, organizate de azi pe mîine, heirupist, după modelul brigăzilor de la Salva Vișeu și Bumbești-Livezeni, cu cîte 30-40 de participanți din localitate. Viața și opera lui Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Jucînd nevinovat/în paradis,/Figurativi?/ Sau cine-ați fi?” Bacovia devine contemporan odată cu creșterea gradului de luciditate în rîndurile societății romînești. în deceniul al patrulea, de pildă, mai mulți intelectuali simt (chiar dacă nu și-au declarat niciodată simpatia față de poet) bacovian. Mă îndoiesc (ca să dau un exemplu) că Jeni Acterian recunoaște undeva vreo influență a autorului „Lacustrei” asupra sa. Și totuși unele pagini din jurnalul ei dovedesc un fel similar de a percepe viața: „Ce blestemat lucru e imposibilitatea asta fizică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1965) - n-aș putea să citez alte exemple poetice nici din dicționare, nici din lucrarea mea Les mots d’origine néo greque en roumain à l’époque des Phanariotes (Budapesta, 1939). Prin urmare, nu este exclus ca, în cazul textului bacovian, să avem de a face cu un prozaism voit, conform cerințelor acestei descrieri aproape naturaliste”. Am găsit totuși un exemplu în Poezii deosebite sau Cîntece de lume de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ci de om încordat, care, din teama de a nu greși, devine hipercorect. Să fie, oare, la mijloc, prudențele de copist ministerial sau vechea teamă a școlarului? Ceea ce nu pricep mulți din cei ce pretind (ori rîvnesc la titlul de) „bacovieni” e faptul că nu poți fi „bacovian” în tranșe, pe bucățele, cu întreruperi (un volum da, unul nu), schimbînd „macazurile”. Bacovia a fost „bacovian” în mod continuu și integral. începută sub semnul oximoronului, viața lui s-a încadrat apoi definitiv
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a nu greși, devine hipercorect. Să fie, oare, la mijloc, prudențele de copist ministerial sau vechea teamă a școlarului? Ceea ce nu pricep mulți din cei ce pretind (ori rîvnesc la titlul de) „bacovieni” e faptul că nu poți fi „bacovian” în tranșe, pe bucățele, cu întreruperi (un volum da, unul nu), schimbînd „macazurile”. Bacovia a fost „bacovian” în mod continuu și integral. începută sub semnul oximoronului, viața lui s-a încadrat apoi definitiv în formula sugerată de poezia sa. La
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
teamă a școlarului? Ceea ce nu pricep mulți din cei ce pretind (ori rîvnesc la titlul de) „bacovieni” e faptul că nu poți fi „bacovian” în tranșe, pe bucățele, cu întreruperi (un volum da, unul nu), schimbînd „macazurile”. Bacovia a fost „bacovian” în mod continuu și integral. începută sub semnul oximoronului, viața lui s-a încadrat apoi definitiv în formula sugerată de poezia sa. La fel, nu te poți considera cercetător al lui Bacovia, dacă o faci doar pentru o sesiune, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia, dar n-au amplitudinea celor ale acestuia, îndeosebi în jos, în melancolie. Ducîndu-se mai tare la fund, autorul Plumbului revenea mai încet la suprafață. Cioran(prima alăturare a numelor lor e, dacă-mi amintesc bine, din 1957) e un bacovian locvace, care, gardat de raționamente, își domină anxietatea. în schimb, Bacovia iese stors din ea, fizic și intelectual; un om „palid, și mut”. Lui Bacovia i-a venit tîrziu, chiar și invitația de a vorbi la Radio. Aflu, din Ionel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
evocărilor, sonoră. Bacovia trebuie - cred din ce în ce mai mult - înfățișat cu sobrietate, om și idee, o idee care însă nu mai poate fi ilustrată cu noul decor. Nimic din ceea ce poartă în cărțile de istorie literară ori în vorbirea curentă numele de „bacovian” nu mai există în jurul meu. Toamna asta nemaipomenit de frumoasă pare ieșită dintr-o eglogă vergiliană și-mi amintește, dintre poeții noștri, în special Arghezi. Bacăul contemporan a estompat, apoi, priveliștea mediocră, provincială, a dughenelor și „măhălălilor”; în fine, majoritatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
altfel decît cei de odinioară: e o altă mișcare, un alt ritm. Pe scurt, Bacăul nu-i, cum își mai închipuie unii, o rezervație a naturii „cîntate”, dar mai mult plînse, de Bacovia și orice efort de identificare a elementelor „bacoviene” în peisajul actual ajunge la rezultate dezamăgitoare. Pe de altă parte, nu lipsa evocărilor (în afară doar de a celor bune) se resimte cel mai acut în bibliografia despre poet, ci lipsa de explicații (convingătoare pentru toți) a „fenomenului Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a comportat decenii la rînd ca un Rege Lear care nu mai aude zgomotele și intrigile lumii din jur. I-a lăsat pe ceilalți să dezbată situația sa. Dintre poeții de la „Ateneu”, Ovidiu Genaru a evoluat în sensul ironiei bacoviene (n-am citit încă un poem de-al său „autocritic”, cu umbre și remușcări, în care să-și reproșeze ceva), iar Ioanid Romanescu în sensul tragismului bacovian (la el, dimpotrivă, aproape totul e suferință). Cum se vor fi simțit prietenii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]