975 matches
-
convoi de vehicule Încărcate cu piatră de construcție. Un camion trecu pe lîngă ei, cu o Încărcătură de țigle de acoperiș smulse de pe locuințele din Orașul Vechi. Perechi de gărzi Înarmate patrulau pe șoseaua de perimetru, tăind aerul sumbru cu baionetele lor. Două avioane de transport cu un singur motor erau parcate la marginea cîmpului. Însoțit de echipa lui de la sol, un pilot japonez vorbea cu doi camarazi, ofițeri În uniformă. Pilotul arătă spre camion cînd acesta trecu duduind iar Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ridice din bălțile cu apă stătută din jurul lagărului, la vremea mesei. Pe treptele Blocului E, unul dintre dormitoarele pentru bărbați, sergentul Nagata urla În fața șefului Blocului, domnul Ralston, organistul de la cinematograful Metropole din Shanghai. În spatele sergentului stăteau trei paznici, cu baionete la armă, de parcă s-ar fi așteptat ca un pluton de marinari americani să dea buzna din clădire. Sutele de deținuți În zdrențe așteptau răbdători. Pe măsură ce războiul se apropia de sfîrșit japonezii deveniseră agitați și periculoși. Doctore Ransome, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie În viitor Îl Îi dădea curaj. În timp ce Își lingea urmele de miez de pe degete, păstrînd coaja pentru seară, camionul militar sosi de la Shanghai cu rația de alimente a deținuților. 27 Execuția Doi soldați japonezi stăteau În spatele cabinei șoferului, cu baionetele la armă, Îngropați pînă la brîu printre sacii de cartofi și cereale. Totuși, aplecîndu-se peste fereastra cămăruței lui Basie, Jim văzu că rația fusese Înjumătățită. Era bucuros că veniseră alimente, dar În același timp se simțea aproape dezamăgit. O mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
răsuna peste lagăr, tînguirea unei păsări rănite care Încerca să se ascundă de bombardamentul american. Ținîndu-se unii pe alții pe după umeri, prizonierii Îi urmăreau pe soldații japonezi părăsind casa paznicilor. Fiecare dintre cei treizeci de bărbați Își purta arma cu baionetă și un sac de pînză cu obiectele personale. Printre rogojini și armuri kendo, erau două bîte de baseball, perechi de pantofi de sport atîrnați de șireturi și un gramofon portabil, toate obținute de la deținuți pentru țigări, mîncare și informații În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apropia, urmată de un convoi de camioane militare, fiecare Încărcat cu soldați Înarmați. Unul dintre camioane se oprise deja și un pluton de soldați sări jos pe șosea, apoi alerga peste orezăriile secate de lîngă perimetrul vestic al lagărului. Cu baionetele la armă, luară poziția cu fața spre gardul de sîrmă ghimpată. Acum tăcuți, sutele de prizonieri se Întoarseră să se uite la ei. Un al doilea pluton de poliție a forțelor aeriene traversa canalul care separa aeroportul Lunghua de lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
canalul care separa aeroportul Lunghua de lagăr. Spre est, cotitura lungă a rîului Whangpoo completa cercul cu nenumăratele lui golfulețe și șanțuri de irigații. Convoiul ajunse lîngă lagăr, farurile reflectîndu-se În saliva amestecată cu praf. Soldați Înarmați săriră jos, cu baionetele fixate la puști. După uniformele și echipamentele noi, Jim putea vedea că aceste trupe de securitate erau o unitate specială de cîmp a jandarmeriei japoneze. Se strecurară repede prin porți, luînd poziție În fața casei paznicilor. Prizonierii se retraseră, Înghesuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
boabe de alamă lăsate drept repere. Urmă direcția sîrmelor, evitînd roiul de muște care se adunau peste umbrarele În miniatură din tufele de urzici. De ambele părți ale cărării zăceau trupurile japonezilor morți, acolo unde fuseseră Împușcați sau tăiați cu baioneta. Jim se opri lîngă un șanț de irigație puțin adînc, În care zăcea un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu o mască gălăgioasă. Desfăcîndu-și batonul de ciocolată și gonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
feței rotunde, pilotul era ușor ca un fulg. Trupul lui Înfometat era la fel de ușor ca al copiilor din Lunghua, cu care Jim se luptase cînd era tînăr. Mijlocul și pantalonii salopetei de zbor erau pline de sînge. Fusese Împuns cu baioneta În spate și apoi În coapse și În fund; după aceea a fost aruncat jos, lîngă ceilalți aviatori. Pe vine, lîngă cadavru, Jim scoase cheia de la conservă și Începu să-i deschidă capacul. După ce va mînca, va folosi cutia ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și sînge proaspăt curgea din cracul salopetei. Umerii săi Înguști se mișcară În iarba turtită, Încercînd să-și Însuflețească brațele inutile. Jim se uită la tînărul pilot, Încercînd să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Isabelle, Clara, Rosalind, Eleanor - campioane naționale. Eleanor - bună aruncătoare, probabil cu stânga. Rosalind juca pe margine, lovea minunat, Clara la prima bază, poate. Cum o fi arătând acum trupul lui Humbird? El Însuși, dacă nu era instructor pentru luptele la baionetă, ar fi fost trimis În linia Întâi cu trei luni mai devreme și poate că ar fi fost ucis. Unde-i afurisita de sonerie...? Numerele străzilor de pe Riverside Drive erau ascunse de ceață și de apa scursă de pe frunziș, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ne duce pe fiecare la căruță unde ne cuibărim lângă mama. Mama privește mereu înapoi și-și șterge necontenit ochii înlăcrimați. Ne depărtăm lăsând în urmă o agoniseală, o fericire... La lumina zilei văd că suntem însoțiți de militari, cu baionetele la armă care ne ordonă să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
Nemaifiind privilegiat, ca unul care avea voie să ducă „o viață ușoară“, nu mai aveam dreptul decât la instrucție, la un antrenament care se concentra asupra tragerii cât mai precise la țintă, asupra aruncării grenadelor de mână, a atacului cu baioneta la armă și a mersului târâș în câmp deschis. Doar uneori mai era vorba despre el, cel care se afla în continuare la arest. Cineva - oare a fost sergentul sau vreunul dintre noi? - a spus: „Precis că face parte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ori de lesbiană, nu va mai putea fi vorba, vreodată, milioane și milioane de ani, cât va mai trăi, pământul nostru, scump și drag, de-aici Înainte! Hingheroidul Copilul - copil; bunicul-bunic; bâta - bâtă; câinii - câini; cuțitul - cuțit. Mare. Solid. Din baionetă de armă, cu glonț, militară. Asta era cam tot ce i se Întipărise, nepotului, copilului, adică, din prima sa ieșire În lume, cu tatăl tatălui său. Ce făcea tatăl tatălui său: lovea puternic, unul din câinii legați cu frânghii, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea pieptul, arătându-și groaznicele cicatrice ce-i brăzdau În lung și În lat pieptul acoperit de smocuri de păr argintiu. Cicatricele le dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet umbla răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa tremura de frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unii o treceau, folosind copite de cal, de vacă sau de porc pe care și le legau de mâini și de picioare sau apelând la catalige. Dacă găseau o urmă cât de vagă, grănicerii se punea În mișcare, răscolind cu baionetele prin poduri, prin stoguri și prin șuri și semănând printre săteni o teroare de nedescris. Imaginea unei dubițe negre ce se oprește În fața casei tale stăruia În mintea tututor. Dincolo de graniță, pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care-i viermuiesc pe obraji. Spune: — Poate că suferința și chinul sunt scopul vieții”. Gândiți-vă că pământul e o uzină, o fabrică Închipuiți-vă o mașină de lustruit pietre: Un tambur care învârte, plin cu apă și nisip. Gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută din flăcări, ca săbiile arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse el. „Afară cu voi, nenorociților !...“, le strigă ea. Au ieșit împreună. În stradă, roșcatul i-a spus că se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă) și Semiaza, cu baioneta lui de flăcări... De ce ținuse Bătrânul fără nume, de la impozitele indirecte, să-mi transmită opiniile lui despre starea iubirii ?... De la unul la altul și de la fiecare la fiecare. De la pomelnicul amanților, care ni se recită de secole, cu glas tare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doi flăcăi, năimiți de dimineață, apărură atunci, clătinându-se de povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]