2,211 matches
-
fost adoptată de noul împărat, Iustinian (527-565), care considera drept prioritară reinstituirea păcii și a unității religioase în imperiu și a desfășurat o intensă activitate teologică în acest sens (pp. 000-000). Proiectul său de recucerire a Occidentului căzut în mîinile barbarilor, concretizat în lungi și sîngeroase războaie pentru recuperarea Italiei și a Africii, presupunea respectarea hotărîrilor de la Calcedon, pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia cînd la Constantinopol a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de prezența lui Ioan Cassian, care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ultimul ne interesează aici deoarece a avut și o activitate literară. Născut într-o familie de senatori romani, preceptor, potrivit tradiției, al fiilor lui Theodosius, Arcadius și Honorius, s-a retras în deșertul Sceti prin 394; a plecat după invazia barbarilor din 407 și cucerirea Romei de către Alaric (a lui este celebra apoftegmă „Lumea a pierdut Roma și călugării au pierdut Sceti”) și s-a stabilit la Canope, lîngă Alexandria, iar apoi la Troe (azi Tura), lîngă Cairo; a murit prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nobili din Roma. Contra voinței sale, s-a căsătorit la îndemnul părinților cu Pinianus și a hotărît ulterior, împreună cu acesta, să ducă o viață castă. Cei doi au început apoi să renunțe la proprietățile lor și, ca să fugă din calea barbarilor, s-au mutat întîi în Sicilia împreună cu Rufin din Aquileia, prieten bun cu bunica ei, Melania cea Bătrînă; după cucerirea Romei de către Alaric în 410 și moartea lui Rufin în 411, au plecat în Africa și apoi în Palestina. După
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai mult atenția asupra Orientului. Occidentul are o pondere secundară în aceste „Istorii” și apare întotdeauna în raport cu împăratul din Bizanț și cu creștinismul (dacă nu cu Biserica - sau bisericile) oriental. Lumea bizantină, încă solidă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, vrea să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, închide ochii în mod voit în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun puține lucruri, atunci cînd nu tac
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al IV-lea; ori, un lucru extrem de interesant pe care l-am amintit deja, e interesat de răspîndirea creștinismului în lumea barbară și persană. Ca atare, examinează împrejurările de ordin politic și economic care au facilitat contactele dintre creștini și barbari și, mai ales, convertirea acestora la dreapta credință. Bibliografie. Ediții: GCS 50, 1960 (J. Bidez, G.Chr. Hansen); SChr 306, 1983 (introduction par B. Grillet et G. Sabbah, traduction par A.-J. Festugière: livres I-II). Studii: Eltester; Chesnut; Downey
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și un fel de vitriolantă vendetă literară prin care se poate detașa poeta de obsedanții demoni mărunți. "Vivandiera" veștejește crunt o mercenară locală aservită stăpânirii. O anamneză poetică a tinereții proiectelor, singulară și înfiorată în economia cărții, este "Singură printre barbari", titlu ce restituie el însuși profilul unei poete. Steaua lui Ion, Ed. MJM, Craiova, 1999, 24 p. text efectiv.
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
ROSS - GÂNDURI REBELE (18) - AFORISME DIN ȚARA MORȚII Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului • Genocidul a mânjit toate filele istoriei cu sânge nevinovat. Ajuns în Țara Morții, am dat de niște barbari în uniformă și pistoale la brâu. Unul îmi zice: „Pentru tine sfârșitul sunt eu!”. L-am păcălit și am supraviețuit. • Lagăriul n-a fost o farsă ci un turn cu carne arsă! • Numai somnul rațiunii a putut naște un asemenea
GÂNDURI REBELE (18) – AFORISME DIN ŢARA MORŢII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381297_a_382626]
-
alte poeme (1987), gama de atitudini și stări poetice se amplifică, adăugându-se acum ipostazele singurătății și ale neliniștii. Subiectul liric ascultă „bătăile negre ale cuvintelor”, înregistrează singurătatea, surparea primăverii și „blazarea” metaforelor: „Orice metaforă / E un rege blazat” (Puterile barbarilor). Omul e „insula Robinson”, iar visul înclină spre coșmar: „Din somnul meu neliniștit cresc vise / Întunecând hotarele permise.” Volumul de „proze scurte” Ultima noapte a Șeherezadei (1993; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) este o „recitire”, din perspectiva
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
lumii, speculându-se pervers iluziile oamenilor, recomandându-li-se renunțarea la sine, dușmănirea trupului și erotismul suferinței. Spiritul roman exaltat de nobilimea imperială, va fi subminat abil și perfid de către apostolul Pavel, care a pus gând rău eleganței și vieții. Barbarul devenea egal cu cetățeanul iar sclavul cu patricianul. „Cel din urmă va fi cel dintâi”. Iată visul mujicului de oriunde, momeala care a înfierbântat masele. Pavel știa ce-i trebuie pentru a stăpâni lumea. Misticismul nu se împiedica în adevăruri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și‑a încălcat [legământul]; ci de toți se milostivește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dintre personajele cele mai frecvente ale tuturor memoriilor de călătorie din perioada respectivă. Bernard Le Calloc’h le conturează primilor doi un portret intens polarizat: dacă primul este „politician, diplomat, spirit cultivat și plin de curtoazie, al doilea era un barbar, de o cruzime Înnăscută, care Își tortura dușmanii și Îi spânzura de vii pe cei care-i cădeau victime”. Mai mult, B. LeCalloc’h stabilește un consens al dezgustului față de Ghulab Singh, consens la care participă Victor Jacquemont (1801-1832), Godfrey
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ci concretețe ficțională. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Despre purpură, Cluj-Napoca, 1974; Rug și flacără, Cluj-Napoca, 1977; ed. (Stele călătoare), București, 1998; Antonia. O poveste de dragoste, București, 1978; Mierea, București, 1978; Așteptându-i pe învingători, București, 1981; ed. (Așteptându-i pe barbari), București, 1999; Vladia, București, 1982; ed. pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997; Memoria, Cluj-Napoca, 1983; ed. Constanța, 2002; 1784. Vreme în schimbare, București, 1984; ed. pref. Alex. Ștefănescu, Iași, 1999; Stăpânirea de sine, București, 1986; ed. pref. Dan Silviu Boerescu
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
S. este, firește, cel al exilului, iar figura simbolică tutelară e aceea a lui Ovidiu: „Exilul ai să-l porți amar în Pont / Sfielnic ți-o prezic ultima oară...” (Ovidiul). Și, asemenea ilustrului său predecesor - care, silit să trăiască printre barbarii Sciției, își clamează, odată cu nefericirea, revolta și superioritatea trufașă -, poetul își transpune mândria ascendenței în spirit vituperant, în versuri pătrunse, de astă dată, de ecouri argheziene: „În exaltări pătrunde-te, coboară / Foc cardinal pe spiritul lor tont!”. Deținerea teribilului secret
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
paideia 89 5.1. Curriculumul suprem 89 5.2. Programa matematico-kosmopoietică 90 5.3. Idealul „omului desăvârșit” 93 Note și referințe bibliografice 94 Capitolul VI. Supraviețuirea curriculumului polymatheic 97 6.1. Școlile și marile invazii barbare 97 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație 98 6.3. Restaurația curriculară 99 6.4. Curricula „barbare” 101 6.5. Pauperizarea paideia-ei 102 Note și referințe bibliografice 103 Capitolul VII. Ambiguitatea curriculumului cenobitic 109 7.1. Coenobium - o școală pregătitoare 109 7.2. Regula monachorum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se reîntoarcă în huma din care s-a ivit. Era vorba de un rit de înmormântare, moștenit (sau învățat) de la etrusci, care repudia practicile străvechi ale abandonării cadavrelor sau ale incinerării defuncților. Se pare că latinii și etruscii îi considerau „barbari” și „fiare” pe cei care nu-și înhumau morții. Humanus, „uman”, era numai cel care avea grija „închiderii ciclului vieții” izvorâte din humă. Viața era o „cursă circulară” între naștere și moarte. O astfel de viață riguros orânduită de zei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educației antice greco-latine, cu curriculumul ei cvasipolymatheic. Istoriografia europeană a creat o imagine pictată în cele mai negre culori despre popoarele migratoare și „năvălirile barbare” din primele secole ale Erei Creștine. Atrocitățile războinice îndreptățeau această viziune. Nu și cele paideutice. Barbarii au distrus Roma, dar nu și tradițiile educației, culturii și civilizației antice. De fapt, creștinii au făcut acest lucru. Expansiunea creștinismului în Imperiul Roman aflat în degringoladă a antrenat agonia idealului paideutic vreme de cel puțin patru secole. În anul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1. Împrejurările social-politice și religioase i-au impus basileului această hotărâre 2; dar ele nu scuză o crimă paideutică, ale cărei consecințe nefaste s-au resimțit vreme de cel puțin un mileniu în Europa. Dezinteresați mai întâi și, apoi, toleranți, barbarii nu au impus școlilor antice nici un fel de restricții în întreg spațiul mediteranean cucerit. Secolul al V-lea - al marilor invazii - a fost o catastrofă politico-militară, nu una pedagogică. Năvălitorii au găsit peste tot școli de mare prestigiu în care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pico della Mirandola, un l’uomo unico, l’uomo universale 10. În orice caz, absolventul „școlii retorului” devenea un avocat redutabil, cum probabil nici o altă școală de drept nu a mai reușit în epocile anterioare să realizeze. 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educațietc "6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație" După cum se vede, acest învățământ împlinea năzuințele pedagogice expuse de Quintilian în Institutio oratoria și, dintr-un anumit punct de vedere, chiar le depășea. Dar se oprea aici. Numai școlile cu adevărat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unico, l’uomo universale 10. În orice caz, absolventul „școlii retorului” devenea un avocat redutabil, cum probabil nici o altă școală de drept nu a mai reușit în epocile anterioare să realizeze. 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educațietc "6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație" După cum se vede, acest învățământ împlinea năzuințele pedagogice expuse de Quintilian în Institutio oratoria și, dintr-un anumit punct de vedere, chiar le depășea. Dar se oprea aici. Numai școlile cu adevărat superioare, precum cea de la Atena, continuau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sophoi până la Stagirit - și/sau să aprofundeze cele patru discipline matematice ale elinilor (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). În secolul al V-lea, Imperiul Roman de Apus s-a prăbușit. Ce s-a întâmplat cu învățământul public rămas printre ruine? Barbarii au detronat ultimul împărat apusean, au devastat Germania, Galia, Spania și Italia și au construit regate în aproape toate regiunile mediteraneene. Dar, odată așezați, s-au pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al VI-lea însă, școlile Romei au dispărut rând pe rând31. Și tot astfel au stat lucrurile în Galia Meridională. După două decenii de stăpânire vizigotă, în 508, Provența a intrat, ca și Italia, sub puterea ostrogoților. Ambele neamuri de barbari i-au protejat pe educatori și cărturari 32. Ennodius a evocat câțiva pe care îi compara, din punctul de vedere al erudiției, cu „cei mai mari învățați ai Romei” 33. Și-i avea în vedere pe prietenii lui Sidonius, pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educația ecleziastică și monastică. Relativ diferită era situația în Peninsula Iberică și în Africa. În 476, Spania era împărțită între suebi și vizigoți. Însă existau zone întregi de populație romană care își ducea viața fără să aibă habar de apariția barbarilor. La aceasta s-a adăugat influența benignă a ostrogoților. Vizigoții au fost bătuți în 507 de către Clovis, dar au fost salvați de puternicul rege Theodoric. Ostrogotul Theudes a devenit regent și și-a stabilit capitala la Barcelona (până la moartea sa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
face că poetul Dracontius elabora materiale didactice pentru auditorium-ul lui Felicianus, iar scolasticul Symphosius compunea culegeri de probleme (enigme). Astfel încât aprecierea dată orașului de poetul Florentinus trebuie să fi fost îndreptățită: Cartago studiis, Cartago ornata! În fine, să consemnăm că barbarii nu au distrus nici viața școlară din provincii. Cărturari de renume s-au format în afara marilor orașe. Este cazul lui Victor din Vita, care și-a dobândit cultura uriașă în afara marilor orașe, în timpul domniei lui Genseric. Fulgentius, viitorul episcop de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
va întemeia umanismul renascentist. 11. S-au realizat cercetări fundamentale pe această temă. Este considerată clasică lucrarea lui F. Lot La Fin du monde antique et le début du Moyen Age, Albin Michel, Paris, 1937. Despre sfârșitul Antichității și contactul barbarilor cu Romaniile pe care le-au cucerit: H. Aubin, Vom Altertum zum Mittelalter. Absterben, Fortleben und Erneuerung, Münchener Verlag, München, 1949; K.F. Stroheker, „Um die Grenze zwischen Antike und abendländischem Mittelalter (Forschungsbericht)”, Saeculum, 1, 1950, pp. 433-465 (apud Riché, op. cit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]