1,019 matches
-
unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el, de origine socială modestă și deloc agreat de comunitatea etnică din care făcea parte. Știa că Hannah Arendt era Înmormântată la Bard. Nu o admira. „Avea un picior În nazism, cu Heidegger, celălalt În comunism, cu al doilea soț, Bleicher, profesorul de filosofie de la Bard. Ăsta fusese În conducerea comuniștilor germani, cred. Nu vorbea niciodată despre asta. Știa prea multe, se ferea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și deloc agreat de comunitatea etnică din care făcea parte. Știa că Hannah Arendt era Înmormântată la Bard. Nu o admira. „Avea un picior În nazism, cu Heidegger, celălalt În comunism, cu al doilea soț, Bleicher, profesorul de filosofie de la Bard. Ăsta fusese În conducerea comuniștilor germani, cred. Nu vorbea niciodată despre asta. Știa prea multe, se ferea de confesii.” Când venise, ca tânăr scriitor, să predea la Bard, Bellow intrase repede În conflict cu vechea gardă a profesorilor de literatură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
celălalt În comunism, cu al doilea soț, Bleicher, profesorul de filosofie de la Bard. Ăsta fusese În conducerea comuniștilor germani, cred. Nu vorbea niciodată despre asta. Știa prea multe, se ferea de confesii.” Când venise, ca tânăr scriitor, să predea la Bard, Bellow intrase repede În conflict cu vechea gardă a profesorilor de literatură, fervenți ai „marii literaturi” și sceptici față de moderni. Domina Marea Doamnă, Irma Brendeis, șefa catedrei de italiană, traducătoare din și fosta iubită, se spunea, a lui Montale. Personalitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să Înțeleagă că mult lăudata „revoluție” a anilor ’60 nu este ceea ce sperase. După câteva decenii, pregătindu-se să evoce vechea Înfruntare În povestirea He with his foot in his mouth, Bellow l-a sunat pe Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, plângându-se că nu Își mai amintește vocea Irmei Brendeis. Leon l-a invitat la o cină specială, unde urma să fie prezentă și Irma. O seară amicală, plăcută, cu evocări amuzante la care Bellow, În final, a ținut să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Își mai amintește vocea Irmei Brendeis. Leon l-a invitat la o cină specială, unde urma să fie prezentă și Irma. O seară amicală, plăcută, cu evocări amuzante la care Bellow, În final, a ținut să declare că revenise la Bard nu doar pentru a-și reaminti atmosfera de altădată, ci să ceară scuze, În public, Doamnei Irma Brendeis, pentru conflictul În care, cum l-a Învățat Între timp viața, se situase pe partea greșită. Locuiam de mai bine de zece
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În colegiul care mă găzduia, posedam anecdote locale despre șederea sa În zona care ajunsese să-mi devină atât de familiară, Încât s-o asemăn, uneori, cu... dulcea Bucovină. Nu am insistat, Însă, În dialogul nostru din Vermont, asupra subiectului Bard. Eram interesat, mai curând, de ceea ce gândește romancierul despre actualitate. Epoca modernă i se părea a fi confirmat măcar una dintre proorocirile marxiste: victoria omului asupra naturii. Nu părea deloc Încântat de această constatare. Enorme progrese În conservarea sănătății, desigur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atunci și am spus-o și unor prieteni comuni. Mi-au dat, surprinși, dreptate. Regăsiseră, instantaneu, portretul „Prințului” din tinerețea lor literară, așa cum mi-l descriseseră adesea, cu admirație, invidie și frustrare. * În semestrul din toamna 2000 am predat la Bard opera lui Saul Bellow, În cadrul cursului Maeștrii contemporani, pe care Îl inaugurasem cu un an Înainte. Am dezbătut În clasă șase cărți ale romancierului: Henderson - Regele Ploii, Herzog, Darul lui Humboldt, Planeta lui Sammler, Aventurile lui Augie March și Ravelstein
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și Ravelstein. Cursul era gândit nu doar ca obișnuita trecere În revistă a unei importante opere de proză contemporană, ci și ca o confruntare directă cu autorul, participant la discutarea cărților sale. Bellow fusese Încântat de perspectiva de a revedea Bardul, casa În care locuise În Tivoli, orășelul-satelit al colegiului, să evoce noii sale soții o perioadă complicată și productivă a tinereții sale. Răspunsese entuziast scrisorii de invitație, comunicându-i, În ianuarie 2000, lui Leon Botstein: „Voi face orice vrea Norman
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al Americii, deloc ușor de abordat sau apropiat, dar mă Îndoiam că i-am intuit corect contradicțiile, știam că sunt un martor fără memoria existenței sale publice și un interlocutor tardiv. Starea sănătății nu i-a mai Îngăduit venirea la Bard. Am suplinit absența sa la curs prin interviul filmat la Chicago, cu un an Înainte. Studenților li se cerea să formuleze În scris, Înaintea fiecărui seminar, chestiunile care li se păreau importante a fi analizate. Cerința a rămas valabilă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
originalitatea”. Nu cunoșteam, până atunci, opinia pe care Susan o avea despre Kertész, dar eu fusesem, Într-adevăr, printre puținii (sper că nu singurul) care l-au introdus pe Imre Kertész În curriculumul academic american. În 1998 am predat la Bard cartea sa Fateless (Fără destin), care aduce o tonalitate „obiectivă” cu totul particulară În literatura Holocaustului, chiar În comparație cu Primo Levi sau W.G.Sebald. Deportat ca evreu, condiție pe care pare s-o descopere, cu adevărat, prima dată, tânărul George
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
blocat dilemele „identității”, eliminând „până și posibilitatea” greșelii, inclusiv a celei ireversibile. Am dat aceste citate pentru a revela de ce mă simțeam atât de apropiat de Imre Kertész când l-am cunoscut, la Budapesta, nu multă vreme după ce predasem la Bard cartea sa despre Auschwitz. Aveam În minte, pregnant, și altă afirmație a sa, pe care aș fi putut-o scrie, și pe aceasta, eu Însumi, dacă nu cumva am și scris-o: „Acum, când zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Berlin pentru că „urăște ungurii” etc. Îmi sunau familiare asemenea vechi-noi resentimente... Drept pentru care am cumpărat, la librăria Barnes & Noble de lângă casă celălalt volum de Imre Kertész, tradus În engleză, după romanul Fără destin, pe care Îl predasem studenților de la Bard acum vreo cinci ani. Kaddish pentru un copil nenăscut este un roman mult mai scurt, 90 de pagini, un eseu de fapt, caustic exercițiu analitic și moral asupra Întrebărilor, eșecurilor și opțiunilor supraviețuitorului. „Ai fi fost o fetiță cu ochii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a constituit, ca om și ca artist, cu o calmă Înțelepciune, distilând cu deliciu resemnarea, activându-i resursele de toleranță, amiabilitate, Înseninare. * În octombrie 2002, când s-a anunțat Premiul Nobel pentru literatură, mă aflam În plin semestru universitar la Bard College, acaparat de cele două cursuri, unul despre Fernando Pessõa (Scriitorul ca Întruchipare și Mit), al doilea, În seria Maeștrii contemporani. Am decis imediat să Încerc a-l aduce pe Imre Kertész la Bard, În toamna 2003, ca interlocutor În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aflam În plin semestru universitar la Bard College, acaparat de cele două cursuri, unul despre Fernando Pessõa (Scriitorul ca Întruchipare și Mit), al doilea, În seria Maeștrii contemporani. Am decis imediat să Încerc a-l aduce pe Imre Kertész la Bard, În toamna 2003, ca interlocutor În același ciclu sau În cursul meu vechi, pe care Îl puteam relua, Holocaust și literatură, unde figurase și romanul său Fără destin. Chiar și În cursul Exil și Înstrăinare În proza modernă, pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și În cursul Exil și Înstrăinare În proza modernă, pe care Îl repetam frecvent, Imre Kertész nu ar fi fost nepotrivit, desigur. I-am scris proaspătului laureat pe adresa de la Budapesta și tot acolo i-a scris și președintele Colegiului Bard, oferindu-i, la sugestia mea, un Honorary Degree (echivalentul american pentru Doctor Honoris Causa) În literatură. N-am primit, din păcate, nici unul răspuns. Abia la finele anului, am aflat că Imre Kertész se afla, de fapt, la Berlin, ca bursier
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ianuarie 2003 am primit și eu un mesaj În germană din care se deducea cam același lucru. „Dragă Norman, astă-seară am revenit din Madeira - după atâtea oboseli, aveam nevoie, soția mea și cu mine, de puțină liniște. Da, scrisorile de la Bard au ajuns, dar nu puteam răspunde până acum, 1) prea multă poștă, 2) n-am curaj să scriu În germană, iar În engleză scrie doar soția mea, Magda, 3) nu pot, oricum, să ofer acum un termen, scriu la un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tatuații destinului. (Observator cultural, 17 februarie 2004; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 17 aprilie 2004) Claudio von Triestetc "Claudio von Trieste" În semestrul de toamnă 2002, scriitorul italian Claudio Magris a venit, ca „distinguished writer in residence”1, la Bard College, invitat al cursului meu Maeștrii contemporani (predecesorii săi fuseseră Philip Roth, Saul Bellow, Aleksandar Ti½ma, José Saramago). Invitatul urma să participe la seminarul dedicat operei sale și să prezinte, În fața colegiului, o lecture cu subiect la alegere. Cele trei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Claudio continua să mă recomande drept cel mai mare scriitor armean În viață. Deloc nu Îmi displăcea candida impostură. De fapt, ne Întâlniserăm și Înainte de Toronto, dar altfel. Leon Botstein, președintele colegiului, mi-a vorbit, curând după venirea mea la Bard, despre distinsul scriitor italian, expert În Europa Centrală și „extraordinar exeget al lui Joseph Roth”. Îl cunoscuse, câțiva ani Înainte, la Budapesta, la o conferință literară Wheathland. Îi trimisese, de la Bard, prima mea carte În germană. Mi-a arătat, apoi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
colegiului, mi-a vorbit, curând după venirea mea la Bard, despre distinsul scriitor italian, expert În Europa Centrală și „extraordinar exeget al lui Joseph Roth”. Îl cunoscuse, câțiva ani Înainte, la Budapesta, la o conferință literară Wheathland. Îi trimisese, de la Bard, prima mea carte În germană. Mi-a arătat, apoi, scrisoarea entuziastă, tot În germană, primită de la domnul Magris, care mă numea „mare scriitor”, singurele cuvinte mai ușor de descifrat pe pagina cu scrisul său subțiat, cuneiform. În septembrie 2002, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
carte În germană. Mi-a arătat, apoi, scrisoarea entuziastă, tot În germană, primită de la domnul Magris, care mă numea „mare scriitor”, singurele cuvinte mai ușor de descifrat pe pagina cu scrisul său subțiat, cuneiform. În septembrie 2002, În pădurea de la Bard, am regăsit, instantaneu, cordialitatea, luminoasa civilitate a lui Claudio. Am regăsit și afectuoasa noastră complicitate. Glumele nu lipseau, fie că era vorba de dificultățile de comunicare telefonică, În primele zile, cu fiii săi din Europa, de rigiditatea regulilor la eleganta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ușurința cu care Claudio trecea de la dialogul amical și amuzat la conversația intelectuală, modulând subtil mesajul, cu toate derivatele speculative. Un aristocrat al culturii, la fel de firesc În relația cu realitatea vieții, ca și cu realitatea cărții. * Conferința lui Magris la Bard: „Between the Danube and the Sea. The Itinerary of a Writer” („Între Dunăre și mare. Itinerarul unui scriitor”) reamintea articularea noastră europeană. Cu mai mulți ani În urmă, cursul meu intitulat Dunărea - o călătorie europeană debuta prin dezbaterea volumului său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al cărei țărm depusesem, ani de-a rândul, omagiile mele juvenile. În aventura mea inginerească mă ocupasem, cândva, ca „cercetător științific”, de studiul calității fluviului, puternic poluat pe parcursul său final, românesc... Cursul stârnise doar un interes moderat printre studenții de la Bard, iar colegii profesori de la catedra de literatură se arătaseră mirați de imprudența titlului („cine știe, aici, ceva despre Dunăre?”). Salvarea venise, În cele din urmă, de la studenții est-europeni aflați ca bursieri pentru un an la colegiul nostru, al căror dialog
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
infracțiunile sunt permise pentru a păstra, În limba-țintă, esența originalului. Opțiunile Îndrăznețe, aparent infidele, sunt importante dacă păstrează spiritul originalului În conlucrarea complice dintre cei doi scriitori, autorul și traducătorul său.” * Marți, 8 octombrie 2002, la finele șederii sale la Bard, și Înainte de a lua Împreună obișnuita cină la restaurantul italian vizavi de colegiu, am avut o discuție cu Claudio despre „tema autorului”, cum ar spune Marin Preda. Am reluat, inevitabil, unele dintre chestiunile discutate În clasă. Semnificația „graniței”, de pildă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întrețin. Cred că entitatea noastră este Încercarea de a elibera identitatea de supremație și adorație excesivă. Dacă m-aș vedea doar prin cariera mea sau prin paternitatea mea, să zicem. Nu cred că astăzi seara, Însă, În camera mea de la Bard College, voi fi În absoluta puritate a entității mele. Asta nu există.” Dar Trieste, ce loc ocupă „Trieste” În formarea și biografia sa? Frontieră Între Est și Vest, Trieste separă-unește marea libertății, a abandonului, cu teritoriul marii culturi central-europene, „cultura
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sale, a cărei pierdere scriitorul nu a putut-o nicicând depăși („discut cu ea zilnic, și acum, când nu mai este, continuă să fie, clipă de clipă, cu mine, În mine”, Îmi mărturisise Claudio, Într-una din plimbările noastre la Bard), intuise perfect potențialitatea micului text. Ea a fost aceea care și-a somat soțul să scrie cartea. Această istorie „implicită” a unui narator anonim evită persoana Întâi, exprimându-se indirect, prin ceea ce se vede, se istorisește și se inventă, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]