1,448 matches
-
Literatura este religioasă într-o proporție copleșitore, care impune norma. În rest, "arta pentru artă" este o blasfemie, un nonsens. Sau, aș adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
declarativ, autorul se arată dispus să respecte o anumită tradiție a reprezentărilor, pe care o conștientizează și de care înțelege să profite. El s-ar fi înscris, astfel, în moda alegorizantă, care a rămas viabilă din Evul Mediu, până în epoca Barocului și, apoi, în Iluminism; autoritatea simbolului se erodează și lasă locul unei funcționalități decorative, care totuși este respectată măcar în forma sa. Își pierde forța de iradiere, de filtru de interpretare a lumii, dar își păstrează rolul de convenție, folosită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
române, Editura pentru Literatură, Bucureti, 1969, p. 37: Fondul de idei va rămâne, tot timpul, mai important ca splendoarea verbală și cuvântul va continua să fie un semn ce nu trădează o frumusețe și o muzicalitate intrinseci". 22 Mircea Anghelescu, "Barocul și retorica persuasiunii în Istoria ieroglifică", în vol. Scriitori și curente, Editura Eminescu, București, 1982, p. 44. 23 Idem, p. 45. 24 Idem, p. 46. 25 Idem, pp. 46-47. 26 Adriana Babeți, Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură, Editura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Coordonate ale culturii românești în secolul XVIII, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 26. 11 Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultura românească, Editura Minerva, București, 1984, pp. 53-54. 12 Idem, p. 55. 13 Dragoș Moldovanu, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2002, pp. 9-28. 14 Idem, pp. 14-17. 15 Idem, p. 25. 16 Idem, p. 90. 17 Idem, p. 108. 18 Idem, p. 7. 19 Ștefan Giosu, Dimitrie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
române, Editura pentru Literatură, Bucureti, 1969, p. 37: Fondul de idei va rămâne, tot timpul, mai important ca splendoarea verbală și cuvântul va continua să fie un semn ce nu trădează o frumusețe și o muzicalitate intrinseci". 58 Mircea Anghelescu, Barocul și retorica persuasiunii în Istoria ieroglifică, în vol. Scriitori și curente, Editura Eminescu, București, 1982, p. 44. 59 Idem, p. 45. 60 Idem, p. 46. 61 Idem, p. 46-47. 62 Adriana Babeți, Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură, Editura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Coordonate ale culturii românești în secolul XVIII, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 26. 79 Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultura românească, Editura Minerva, București, 1984, p. 53-54. 80 Idem, p. 55. 81 Dragoș Moldovanu, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2002, p. 9-28. 82 Idem, p. 14-17. 83 Idem, p. 25. 84 Idem, p. 90. 85 Idem, p. 108. 86 Idem, p. 7. 87 Ștefan Giosu, Dimitrie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
București, 1959; Henri Wallon, De la act la gândire, postfață Stanciu Stoian, București, 1964; Gilbert Keith Chesterton, Înspăimântătoarele amintiri ale căpitanului Brown, pref. trad., București, 1966, Detectivul în sutană, București, 1993; Omul care a fost joi, București, 1994; Victor Lucien Tapié, Barocul, București, 1969. Repere bibliografice: Al. Piru, O culegere de texte din secolul al XVIII-lea, RL, 1969, 15; Mihai Ungheanu, Peregrinarea cărților, RL, 1969, 25; Mircea Anghelescu, Al. Duțu, „Cărțile de înțelepciune în cultura română”, RL, 1972, 21; Ioana Em
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii și cercetătorii că și pe responsabilii ierarhici"20. Disputa respectivă pare a se accentua în condițiile evoluțiilor recente ale societății. Acest motiv pare să fi determinat decizia de accelerare a
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
în pictura suprarealistă" (1939), că rafinamentul metodei paranoico-critice l-a condus pe Dalí "să imagineze amuzamente la nivelul jocurilor de cuvinte" (apud Ades 1995: 137). În Impresii din Africa (1938), cu impresionante efecte de clarobscur și de perspectivă amintind de baroc, Dalí se pictează așezat în fața pânzei cu o privire sagace, de medium care încearcă să cheme în imaginația sa spiritele, cum este cel al Galei, ai cărei ochi se transformă în arcadele clădirii din spatele ei. Alte imagini invită la lecturi
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o organizare artistică. Toate poemele sale, chiar și cele mai stranii, sunt impecabil ritmate și rimate, cu rime - e adevărat - insolite, năstrușnice, pline de haz („sidefat” / „sculat”, „cămășoi” / „doi”, „calcanu’” / „Câlniceanu”, „Marin” / „argentin”). E efortul unui tipic poet de atelier, baroc, șlefuind cu atenție și răbdare vocabulele rare (sau, dimpotrivă, tocite de atâta banalitate) și făcându-le să se lege, în sonorități muzicale, unele de altele. Cuvintele lui nu sunt mai puțin „potrivite” decât cele ale lui Arghezi. Numai că libertatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii expresii ale barocului din întreaga noastră literatură. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Versuri, București, 1966; 7 poeme, București, 1968; Pe malul Styxului, București, 1968; Carte de vise (în colaborare cu Florin Pucă), București, 1969; Eleusis (în colaborare cu Florin Pucă), București, 1970; Semne cerești, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
care au marcat momente majore în evoluția acestei literaturi, demersul analitic din Istoria literaturii polone (I-III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V. nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
mare conștiință critică, un erudit. Trecând la tribună, el nu abandonează biblioteca. Marele său rol este tot cel de profesor și de scriitor. În acești ani, în paralel cu activitatea gazetărească, îi apar și texte critice esențiale, de la Clasicism, romantism, baroc, la Sensul clasicismului, Domina bona sau Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică. Punctele sale de vedere nu au nimic în comun cu ideologia comunistă. Criticul nu amestecă lucrurile și rămâne, indiferent de declarațiile conjuncturale pe care este silit să
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lucrarea și la Verona, cu niște ani în urmă, în italiană, pentru că așa voia Commendatore. Mie îmi plăcea mult să cânt în rusă, ca și în germană... — Fierabras de Schubert... — Da, la Perugia! Nu mai vorbesc de câte rarități, de la Baroc la modern, am făcut la RAI, atât la Roma, cât și la Torino sau Milano. și aici am întâlnit artiști minunați, precum Regina Sarfaty, Oralia Dominguez ămamă, ce glas avea! Era un fel de Angeles Gulin a contraltelor!), Martine Dupuy
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cu lumea” se aseamănă „raportului lui Dumnezeu cu natura” prin aceea că bărbatul vrea să stăpânească pentru că vrea să ordoneze și ordonează prin bunătate și iubire. Etica lui P. unește, paradoxal, doctrina iubirii creștine, eroismul nietzschean și pragmatica unui „curtean” baroc: smerenie, vizionarism, orgoliu, voința de a fi „propriul tău ideolog”, grija de a-ți construi o imagine. Autorul Manualului... este un zoon politikon, un ideolog al propriei personalități, amintind de Baltasar Gracián prin aceea că elogiază bunul-simț, discreția, decența, distincția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de gând muntos”). Predomină acum ludicul, ritmul cântecului născocit de copii, cu rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
Începând din 1692. Acest domnitor a avut pasiunea construcțiilor. De numele lui se leagă „stilul brâncovenesc“, una dintre cele mai interesante sinteze ale artei vechi românești, remarcabil prin bogăția elementelor sculptate În piatră (coloane, ancadramente de ferestre), la Întâlnirea dintre barocul occidental și tradiția decorativă a Orientului. Brâncoveanu avea un palat, altul decât cel domnesc, dar nu departe de acesta, tot lângă Dâmbovița, la poalele dealului Mitropoliei. Și-a mai construit unul, cel mai vestit dintre toate, model pur de artă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
crearea imaginii, a identității feminine, dar și cu tangențe la social, cultural, estetic. De la acest punct de pornire se ajunge la incursiuni în cercetarea modului în care corpul uman este văzut în arta clasică grecească, arta romană, Evul Mediu, Renaștere, Baroc. Urmează considerații privind condiția istorică și bio-socio-afectivă a existenței femeii, apoi raportări la estetică, la frumosul artistic și frumosul natural. În fine, se trece la examinarea (susținută cu reproduceri color) a modului în care corpul feminin transpare în creația unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
strident.“ Dintre multele biserici pe care le vizitează, cel mai mult Îl impresionează „imaginea răscolitoare a turnurilor cu clopote ale bisericii Belén, răsturnate de cutremur, zăcînd ca niște animale dezmembrate pe panta unui deal.“ Dar cea mai ascuțită critică adusă barocului colonial din Peru se găsește În descrierea, complet diferită, a catedralei din Lima: „În Lima, arta este mai stilizată, cu o atingere aproape efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre toate turnurile catedralelor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mod de a cânta ciupind corzile unui instrument muzical 3 Marius Petipa (1818-1910): dansator, profesor și coregraf francez. A influențat arta baletului clasic, montările sale fiind sunt preluate și astăzi în spectacolele de balet tradițional 4 Referire la romanul "Concert baroc" de Alejo Carpentier, traducere, prefață și note de Dan Munteanu, Editura Univers, 1981 5 Dana Coșeru, balerină la Opera Națională Română din Iași (1965-1990), profesor de mișcare corporală la Universitatea de Arte "George Enescu" (1990-2012); Emil Coșeru, actor la Teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
polițist. Era apoi Humphrey, zvelt, În plin) form), binedispus, viguros, Îmbujorat și plin de verv). Tocmai venisem din hol Împreun) cu Alexandra. La parter, un tan)r infanterist marin În uniform) de gal), plin de decorații, cântă la harp) muzic) baroc) italian). Ne-am l)sat hainele la garderob) și alt infanterist marin În uniform) a condus-o pe Alexandra Într-un salon, unde o orchestr) a Marinei cântă melodii din spectacolele muzicale de pe Broadway. Am intrat dup) aceea În alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
literar cu identitate și cuprindere relativ clar definite - cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică și gnoseologică a omului în postmodernitate. Acest mod de a-l concepe este îndrăzneț și riscant, dat fiind că p. se raportează la trecutul recent și prezentul imediat, epoci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
țăranul monumental, în costum de o mare linie clasică, din Dolj, și gorjanul cu pieptar de podoabă neastâmpărată și cu cămașa lungă și înfoiată. Ândreaptă-ți ochii la costumul de uimitoare efecte, obținute prin simplitate, al hațeganului, sau spre bucovineanca ceea baroc încărcată de coloare, de bani, de flori. Dobrogeanul te atrage mai puțin, fiindcă ține să ilustreze influențe tătărești destul de sumbre. Din cealaltă parte se apropie sălișteanca cochetă cu mult negru și alb, femeia de-un aspect cam mănăstiresc din Vlașca
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mici meseriași. După absolvirea Facultății de Litere a Universității din Cluj, secția română-italiană (1971), lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din același oraș. În 1982 obține titlul de doctor în filologie cu teza Barocul în literatura română. Debutează în 1969 cu versuri în „Tribuna” și editorial, cu ciclul de poezii Valea concavă în Caietul debutanților (1978), urmat de ciclul de poeme În neclintita suavitate dintr-un alt volum colectiv cu același titlu, apărut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
volum colectiv cu același titlu, apărut în 1979. Participă la redactarea tomului XI din Dicționarul limbii române (1982-1983) și colaborează la volumul De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc (1982). Prima carte a lui I., Barocul literar românesc (1982), este un studiu comparat al literaturii române din perspectiva conceptului de baroc literar. În riguros documentata parte teoretică a lucrării, autorul propune o definire a barocului prin tripticul „neregulat”, „bizar”, „inegal”, completată cu identificarea factorilor decisivi pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]