48,701 matches
-
ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de zi și de viață ne găsim oameni de altădată, străini printre cei de azi, umbre în ceață? Nu-mbătrânește în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi, numai lacrima. Omul bătrân plânge cu lacrimi vechi. Ce frumoasă (și ambiguă) idee poetică! A spune că numai lacrima îmbătrânește este o aserțiune voluntar aproximativă - dar rămânând plină de sens. Lacrimile bătrânilor
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Am văzut noaptea, în centru, la capătul bulevardului Carol, un băiat, un aurolac, care, plictisindu-se, arunca cât putea el de departe un pietroi. Măsura în pași dacă l-a aruncat mai departe decât în celelalte dăți, dacă și-a bătut singur, ca orice adevărat atlet, recordul. Și iar ridica pietroiul și iar îl arunca și iar măsura cu pașii. Înainta nestăvilit. Imagine a noastră braț la braț cu hohotul. Sisif-de-mahala." (Hohotul). Boala proprie reverberează înspre și dinspre boala societății și
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
ghips dintr-un muzeu al ororilor. Cum poate trăi un redactor la o publicație culturală, ca să dau un singur exemplu, cu cinci, șase milioane de lei? Din ce-și plătește chiria, hrana, cărțile? Pentru o garsonieră sordidă, în cine știe ce cartier bătut de Dumnezeu al Bucureștiului, plătești, în clipa de față, minimum o sută de euro. Îți mai rămân, din ipoteticul salar de mai sus, vreo cincizeci de euro pentru a te îmbrăca, a circula de-acasă la serviciu și-a cumpăra
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
impresia că e doar un călător grăbit pe culoarele guvernului, iar opoziția să renunțe la ridicolul de a pretinde că rămâne adevărata stăpână a țării. Cu alte cuvinte, ar trebui să intrăm în normalitate. Adică să acceptăm că nu suntem bătuți în cuie nici ca eroi, nici ca victime. Oricât de dureros ar fi acest lucru pentru orgoliul cu crampoane al lui Adrian Năstase.
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
așa mai departe. Însă dacă eu îmi recunosc acest drept, eu, care sunt un democrat și cred în acest lucru, cred că și alte opinii, la stânga mea și chiar la dreapta mea se pot exprima, fiindcă de asta ne-am bătut și am suferit: pentru libertatea de expresie. Dacă venim din nou cu constrângeri, progresul nu este foarte mare. M.I.: La sfârșitul anilor '30, domnule Marino, când ați debutat, erați extrem de tânăr. Erați interesat și atunci de ideile politice, de politică
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
examinat nici o dată, și în felul ăsta se evită contactul direct cu acel examinator. Nu-i dau numele, fiindcă fiul său este profesor la Iași și este o familie cunoscută. Dar pentru mine este un lucru absolut odios să fiu bătut pentru că am scris un articol, pentru că am debutat, pentru că am ieșit din rând. Mi-aduc aminte și de stupoarea clasei, când a auzit că un coleg... Vă dați seama că eu sunt singur încă din clasa a opta! O reacțiune
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Scufița Roșie străbate pădurea ca să ajungă la bunicuță, ci invers. Dacă autoritățile renunță curînd la cercetări și nu reacționează nici cînd li se aduc la cunoștință încălcări grave ale legilor, Zaira își va căuta aproape un an de zile nepoata, bătînd metodic imensul parc național din Abruzzi. O va găsi pe Colomba drogată, constrînsă să se prostitueze într-o rulotă ascunsă în codru. Tînăra fusese sechestrată de prietenul ei, un depravat cinic, cu trăsături și gesturi copilărești, pripășit, nu se știe
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
vedea de cîteva ori spectacolul, un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula, înșuruba, deșuruba. Aceleași mișcări, în aceeași succesiune, cu aceeași rigoare formidabilă. Calm și precipitat. Ciudat. Din secunda în care bătea gongul, își pierdea definitiv liniștea. Era într-o continuă agitație și, paradoxal, nu deranja pe nimeni. Părea de-a dreptul invizibil. Sau începusem să mă obișnuiesc cu mișcările și echilibristica lui SEAN HUDSON? Unul dintre cei mai mari fotografi specializați
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
putut să le aduc americanilor... Dar, în acel caz, dată fiind starea de inferioritate în care sociologul se punea el însuși, părând a suferi foarte, de acest lucru, m-am văzut obligat să ridic moralul insului care și-așa își bătea singur cuie în talpă... Că ei, americanii, - se vaietă el - se găseau în situația Imperiului român... în plină decădere și care... Halal! mă gândeam, decădere! Or, cum ar fi zis Ițic, bunul meu coleg de bancă dintr-a-ntâia primară
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
Alexandra Olivotto În 2004 Consiliul Național al Audiovizualului a cerut elaborarea unui studiu privind violența mediatizată. Ca și în restul Europei sau în Statele Unite ale Americii, la noi violența ficțională o bate pe cea reală, în mare măsură datorită importurilor masive. Dacă stau să reflectez la acest subiect, violența ficțională are un areal de răspândire mai mare tocmai pentru că majoritatea spectatorilor știu că nu e "pe bune". Filmul de artă a uzat
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
urma să fii președinte": Vă dați seama ce onorat eram, când știam că unul din predecesorii mei fusese Coșbuc. - Ce însemna pentru liceanul Husar Alexandru să fie membru al unei societăți precum, de pildă, "Congregația Mariană"? Pe atunci, nu se bătea monedă pe subiectul "societate civilă", însă, am impresia că spiritul civic era mult mai puternic și nu-l impunea nimeni cu tot dinadinsul... - Condusă de profesorul nostru de religie, părintele Gheorghe Pteancu, un cărturar de aleasă factură, în biblioteca sa
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Jean Caragiale, prince Bassaraba-Apaffy știa ceva în această materie: să circule printre noi în aceste sărbătorești zile ale aducerii acasă a gazetarilor răpiți, s-ar simți pe deplin satisfăcut să nu afle nimic mai mult. Iar când un comesean palavragiu, bătându-l inoportun pe umăr, i-ar zice "păi să-ți spun eu cum s-au întâmplat lucrurile, ai să afli lucruri grozave, stai să vezi", ar primi răspunsul scurt: "Nu țin să aflu nimic". Ba încă ar apăsa pe cuvântul
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
i-am recuperat valizi, nevătămați, neviolați, ba chiar proaspăt bărbieriți, dar lupta cu teroriștii care-i răpiseră, și cu alții ejusdem farinae, gata să răpească și alți românași atrași de patria curmalelor, ba chiar din fața propriilor domicilii, continuă, ce zic, bate în plin, iar secretele războiului sunt inviolabile, impenetrabile, sacre, absolut pecetluite. Altfel, biruie necredinciosul și în loc să ne conducă dl. Băsescu ne trezim președinte cu cine știe ce harap vorbind românește prin vocale. Iată un argument decisiv care ne va determina să parcurgem
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
acum orb, cu mâinile lipite de trup, golit de gânduri, de-a lungul unui nesfârșit bulevard de blocuri la mari distanțe între ele și, curios, cu spatele la stradă. Era limpede că mă aflam la capătul dinspre deșert al unei metropole, că băteam drumul între două orașe depărtate între ele cât două țări. Ce altceva aș fi avut de făcut? Nu simțeam nici un fel de oboseală, nu înțelegeam de unde sentimentul de spaimă învăluitoare, ce mă copleșea. Poate unde un cer de cea mai
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
proteste împotriva felului în care el a fost anchetat, iar reprezentantul Uniunii Europene la București, Jonathan Scheele, și Ambasada Statelor Unite au făcut declarații cu trimitere subînțeleasă la acest caz, Parchetul autohton s-a sumețit că se încearcă presiuni asupra sa. Bate la ochi încercarea anchetatorilor de a-i trata pe cei doi oameni de afaceri cu aceeași unitate de măsură. Deși între RAFO și Petrom deosebirile sînt uriașe. Iacobov a fost iertat de datorii o dată și Guvernul Năstase a încercat să
Țara lui Ilie Botoș by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11662_a_12987]
-
Ducelui genevez un pumn ușor în regiunea stomacului, apoi două lovituri cu palma peste umăr și spate, ceea ce produse instantaneu o pierdere de autoritate și le provocă o indignată surpriză acoliților. Dar filosoful nu le lăsă timp să se manifeste. Bătu din palme și strigă: "Aduceți imediat șampanie, Lanson brűt!" Paladinii priviră spre maestru, acesta însă dădu din cap. "La hotelul de alături", porunci el, "două sticle de Lanson brűt într-o găleată cu multă gheață. Grăbiți-vă, în curând trebuie
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Știi ce mi s-a întâmplat? Mama mea m-a respins, m-a urât, urât " - izbucni el aproape în sughițuri. M-a jignit, m-a înjosit, m-a disprețuit. S-a dăruit unui sclav, omului cu care eu m-am bătut pe viață și pe moarte, și care mi-a străpuns plămânul. Dar ascultă-mă, ascultă: prin această perforație a plămânului a pătruns în mine Spiritul, iar cu Spiritul acesta și triumfurile lui am încercat eu s-o recâștig pe cea
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
vorbi tuturor, într-un fel, și mai ales oamenilor tineri. Nici un tânăr nu are acces la caietele acestea și totuși pentru nimeni întâlnirea cu ele nu ar fi mai răscolitoare decât pentru un tânăr deschis către cultură". Concluzia nu poate bate decât într-o singură direcție: "Ceva neverosimil, ca viața, ca miracolul creației îți stă înainte, în mijlocul molozului și al mizeriei de a fi om. Ce interesează, însă, e relieful cel nou în care apar lucrurile, în caiete, și recolta de
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
a zis că, poate, n-ar fi rău, să punem de-o bejenie inversă pe "Drumul mătăsii". Și cred că am fi trecut la fapte dacă Domnul Președinte Băsescu nu ne-ar fi lămurit cum stăteau lucrurile, spunând: - Unii se bat cu dinții 1) să pară guru ai națiunii... Aha! Deci, ăsta era chițibușul: bătaia cu dinții!... Bravo! Așadar, mai erau speranțe - nu aveam motive suficiente să fim disperați din moment ce însuși Domnul Președinte ne-a refăcut moralul care, e drept, arăta
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
Cu vârsta va deveni - și aceasta va fi măreția lui - un soi de stilist zen, un dandy al vidului, față de care înșiși stoicii ar trece drept niște cheflii incurabili. Literatura? Cariera lui de om de litere? De toate acestea își bătea joc. Scria din pură terapie, promițându-și în fiecare zi să termine cu ea, așa cum cineva ar promite să nu mai fumeze. Cioran: pesimistul cel mai radical pe care l-am întâlnit vreodată.
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
Când salariile angajaților din administrație sunt pură bătaie de joc, la ce să te aștepți decât la proliferarea corupției, la generalizarea pieței negre, la creșterea dincolo de suportabilitate a criminalității. Cu toate schimbările repetate de parlamente, de guverne, de direcții politice batem pasul pe loc. Nici una din marile promisiuni electorale nu se convertește într-un milimetru de prosperitate pentru omul de rând. În schimb, aflăm lucruri din ce în ce mai incredibile despre averile marilor oameni ai nației: cutare a cumpărat o casă de un milion
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
n-ar fi meritat nici atât. Oricum, ideea e că organizatorii festivalului și-or fi zis că difuzarea unui astfel de film ar putea cosmetiza problemele etnice ale României sau cum? Pe scurt, lungmetrajul e slab, demonstrează din nou că literatura bate filmul (care este despre povestea de dragoste dintre un pakistanez, britanic la a doua generație, s-ar spune, dar încă musulman, și o irlandeză, catolică într-un mod nesurprinzător). Ochiul acerb al lui Loach, când vine vorba de realism social
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
În 1855, aflîndu-se cu escadronul la Nicolaev (lîngă Odessa), Hasdeu consemnează sumar în jurnal: "Cearta cu Mayendorf și provocarea la duel. Preparative. Cearta cu Domaradzki și provocarea la duel. Cearta cu Bernadski, provocarea la duel și scuzele lui". "șHasdeuț se bate în duel și e rănit", comentează G. Călinescu.24 Dar îi și rănește pe alții. Baronul Mayendorf, protectorul tînărului Hasdeu, era "căpitan de cavalerie, instructor de frunte și maestru în duel." " Se spunea că era unul din cei dintîi ochitori
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
în centrul asului, iar cu al doilea acoperea exact pe cel dintîi." Umilit de disprețul camarazilor săi de arme și chiar de protecția paternalistă a baronului Mayendorf, Hasdeu decide să se facă "temut prin bărbăție": "M-am hotărît să mă bat în duel cu însuși protectorul meu, - știu, faptă nedemnă, - însă ce să fac?... cum să mă impun? Dacă nu printr-un act de... vitejie și desperare." Specifice multor luptători în duel, gîndurile fataliste pun stăpînire pe adolescentul Hasdeu, care trece
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
dacă nu a unui nebun. Întîmplător... dacă scap, eram egalul lui Mayendorf, iar dacă s-ar brodi ca să-l rănesc, sau să cadă el victima glontelui meu, îi luam locul, ș-atunci puteam să mă impun tuturor celor care-și băteau joc de mine." Hasdeu îl insultă pe prietenul său mai bătrîn și apoi tot el îl provoacă la duel, trimițîndu-i doi martori. Cu lacrimi în ochi și fără să înțeleagă nimic, baronul se vede obligat de codul onoarei să accepte
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]