1,268 matches
-
Tecuciul, orașul copilăriei și adolescenței mele, a avut o atmosferă aureolată de mister dar înnegurată de urmările războiului și ale instalării regimului așa-zis „de democrație populară”. Pot spune acest lucru în ciuda faptului că acest oraș a fost luat în batjocură pentru banalitatea lui de poetul Mihai Ursachi sau de scriitorul și ziaristul Stelian Tănase. De fapt o emisiune de-a domniei sale de la miezul nopții, „București strict secret” a avut ca subiect tocmai o dramă cumplită și plină de mister ce
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
-i lacăt prepuindu-o cu nume de curvă“ sună plângerea unei ne veste la 3 octombrie 1784. Alteori nemulțumirea se exprimă în public, pentru a fi trans mi să pu te rii, deoarece cu o femeie care te-a făcut de batjocură în fața tuturor nu se mai poate trăi. Costandin, logofăt din Găești, județul Vlașca, recunoaște că, după ce „au pătimit atâta necinste și pedeapsă, în pușcărie și în butuci multă vreme și la zid cărând cu targa“, nu mai poate trăi cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
i-au nesocotit porunca și care l-au obligat la exilarea acestora din rai. Ca si cum nu s-ar fi mulțumit cu această pedeapsă, Dumnezeu le da oamenilor una și mai grea, moartea, în care Cioran vede încă o probă de "batjocură" divină: Nu vedem noi că Dumnezeu urăște și disprețuiește în general pe păcătoși, până în așa grad că, chiar în clipa morții, moment în care starea lor este cea mai deplorabilă și cea mai tristă, înțelepciunea divină va uni batjocură și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de "batjocură" divină: Nu vedem noi că Dumnezeu urăște și disprețuiește în general pe păcătoși, până în așa grad că, chiar în clipa morții, moment în care starea lor este cea mai deplorabilă și cea mai tristă, înțelepciunea divină va uni batjocură și râsul cu răzbunarea și cu furia care-i va condamnă la chinuri veșnice?" spune Pascal 37. Este un Dumnezeu calculat, rece, care duce prea departe actul pedepsirii fiului său de către om. A greși e omenește, spun anticii, Dumnezeu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu-l mai scot oamenii, trebuie spus că școala noastră laică își are partea ei de responsabilitate. În secolul trecut, institutorii Republicii încă mai puneau pe capetele elevilor slabi la învățătură o "bonetă de măgar", pentru a-i face ținta batjocurii. Pentru că, într-adevăr, spre deosebire de învățător (de școală și nu numai), care are privilegiul, imensul avantaj de a se fi născut inteligent, măgarul este dobitoc din naștere. Natura lui e să fie prost și încăpățânat, nu se poate una fără cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Capadocia devine o provincie înfloritoare, totuși locuitorii ei nu vor înceta să fie luați în râs de către cei din Constantinopol, fiind socotiți provinciali neciopliți care pronunța rău limba greacă. De altfel, si Sfanțul Grigorie era expus la acest gen de batjocuri, adesea fiind considerat nu doar un străin, ci mai mult chiar, un țăran, pentru simplul motiv că venea dintr-o regiune pe care se obișnuiseră să o socotească foarte înapoiata. Cu toate aceste deprecieri ale locuitorilor Constantinopolului, totuși, Capadocia avea
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări / Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă; / Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări / Aripile-i imense l-împiedică să meargă.//66 Să nu omitem că pasărea aceasta marină apare și în poezia Patul lui Procust pe care Ladima, aflat la băi, la Movilă, o anexează într-o scrisoare expediată Emiliei. La
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
gazdelor sunt de mult făcute. Totul, ca la carte. Colin este încolțit de cei doi ca de niște plante carnivore, obscene, sub privirile îngrozite ale lui Mary. Bruscat, trântit la pământ, izbit de perete, anihilat, Colin este deja obiect de batjocură al cuplului pervers. După ce Robert îi deschide arterele cu briciul, Colin mai are puterea s-o strige pe Mary, care, încă sub înrâurirea drogului, nu-și va reveni decât spre dimineață, când asasinii părăsiseră de mult teatrul delictual, orașul și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
oficiale și de a crea noi forme de existență. Focalizat pe momente reprezentând "moartea și renașterea, schimbarea și reînnoirea", carnavalul medieval a condus, conform lui Bahtin, la "o percepere festivă a lumii", scopurile sale majore fiind subminarea realității sociale prin batjocură și râs. Spre deosebire de festivitățile oficiale, bazate pe valori ierarhice, care susțineau tot ceea ce era "stabil, neschimbat, peren", carnavalul medieval celebra "eliberarea temporară de adevărul curent și de ordinea prestabilită", suspendând "toate gradele ierarhice, privilegiile, normele și interdicțiile 212". Dacă aplicăm
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și după arestarea mișelească a acestuia și trimiterea sa ca plocon de lux la Moscova, spre morbida încântare a satrapului Iosif Vissarionovici Djugașvili, alias veșnicul mahmur Stalin. Iată pe ce case puseseră ochii ofițerii români și câți bani de toată batjocura urma să deconteze Ministerul de Interne, via CRPAA, în contul cazării rusnacilor: „Marcu Reder (Regală, 34; un antreu și cinci camere, 1500 lei/lunar); Tașcă Constantin (Regală, 36; un antreu și trei camere, 2500 lei/lunar); Ivanovici Cezar (str. Codrescu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fără ca măcar să bănuiască. Deși i-a fost greu, l-a vândut pe Bator spre a putea să o înmormânteze frumos pe fiica dispărută, dar și pentru că el i-ar fi reamintit permanent de anii de suferință, de jertfă. Munca istovitoare, batjocura și nedreptatea n-au înfrânt-o. Pierderea familiei a sporit însă încremenirea chipului și pustiul din sufletul ei. Această nuvelă este o adevărată capodoperă pentru că are acea capacitate de a răscoli sufletele cititorilor, de a rămâne neștearsă în memoria acestora
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
erau botezați. Aceeași tradiție apostolică a botezării pruncilor de care amintea Origen, Augustin etc. o transmite și Sfântul Dionisie Areopagitul (sfârșitul veacului al V-lea și începutul celui de-al VI-lea). Acesta îi combate pe cei ce luau în batjocură - ca și neoprotestanții din zilele noastre - botezul copiilor, scriind următoarele: „Iar că și pruncii care nu înțeleg încă cele dumnezeiești, se fac părtași de nașterea din Dumnezeu și de împărtășirea dumnezeiască de prea sfintele simboale pare celor profani, precum zic
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
d.H., data respectivei scrisori din Pont! Nici nu s-ar putea crede că Sulmonezul ar fi fost prost informat asupra situației casei imperiale, atâta timp cât veștile de la Roma îi surveneau cu regularitate într-un timp relativ scurt. Atunci? Rea credință sau batjocură atroce a adresa lui Augustus și alor săi? Poate și una și alta. Și continuă Ovidiu: și din punct de vedere politico-militar Augustus și oamenii săi dacă e să-l credem pe poet sunt în aceeași stare de bunăstare la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Augustus și instituția imperială, putem, ba mai mult, trebuie să lăsăm de-o parte toate expresiile de elogiere și de nemăsurată adulare, adresate marelui puternic al zilei: acestea, când nu ascund pentru cine e deja avizat o realitate contrarie, de batjocură, față de formularea propriu-zisă, exprimă cel mult o realitate convențională, obligatorie chiar pentru un exilat care spera să obțină o îndulcire a pedepsei. Să le abordăm așadar pe cele mai puțin clare, mai puțin transparente, de-a dreptul echivoce, din punctul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sănătatea lui Augustus s-au făcut referiri și se vor mai face: aici, însă, trebuie atrasă atenția asupra exprimării atât de alambicate și de căutate a lui Ovidiu, pentru a-i ura viață lungă lui Augustus, încât pare o simplă batjocură, sau poate un dublu joc în adevăratul sens al cuvântului. În elegia Tristele, V, XIV, Ovidiu își elogiază soția pentru fidelitatea ei: versurile poetului așadar o fac deja celebră. Trebuie să persiste în comportamentul ei fidel și se va bucura
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fierarul a scos pălăria de pe cap și aplecându-se, îi spuse tatei: - Am onoarea, nene Iancule! - Am, Turcule, când mai dorești o papară, poftește, țio dau cu plăcere. - Mi-ajunge, mi-ajunge..., mormăia Turcu. Toți mușterii din crâșmă, râdeau în batjocură de Turcu. Acum nu le mai era frică de el. Fierarul trecea cu capul în jos spre tejghea, cerea un țoi cu rachiu, îl dădea pe gât și părăsea crâșma, uitându-se în treacăt, cu spăsenie, la tata și prietenii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl ignoră prin trădare, invidie, batjocură, sfidare, minciună. Apoi m-am gândit că în noțiunea de prietenie poate intra o ființă dragă, pe care o prețuiești și o iubești până la sacrificiul de sine, pe care, dacă e o ființă plăpândă, gingașă, o protejezi, o aperi într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
33 MARIN NU ÎȘI MAI DĂDEA SEAMA DE TRECEREA TIMPULUI. ORI DE CÂTE ORI DUREREA DEVENEA DE NESUPORTAT, URA ȘI FURIA LUI AJUNGEAU LA PAROXISM, FĂCÂNDU-L SĂ URLE CA O FIARĂ. ERA VAG CONȘTIENT DE CEEA CE SPUNEA; ÎN GENERAL ERAU CUVINTE DE BATJOCURĂ LA ADRESA CĂLĂILOR SĂI, CUVINTE NEINTELIGIBILE SAU FRAZE LIPSITE DE SENS. ELE NU AVEAU IMPORTANȚĂ. CONTA DOAR FEBRA SA INTERIOARĂ ȘI DORINȚA DE A O MENȚINE. AVEA UN MOTIV PRIMORDIAL PENTRU CARE NU VOIA SĂ VORBEASCĂ; NU PUTEA, NU TREBUIA, NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
râd. Atunci îmi spuneam: "De m-ar lovi și de m-ar scuipa în obraz", dar râsul lor asta și făcea, râsul lor întors către mine cu dinți și cu tăișuri care mă sfâșiau, și cât de dulci îmi păreau batjocura și suferința! Duhovnicul meu nu știa ce să mai creadă când mă auzea învinuindu-mă întruna: "Nu, fiule, n-ai dreptate, în tine sunt și multe lucruri bune!" Lucruri bune! În mine nu era decât vin acru și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
printre oamenii cei mai sălbatici și să duc viața lor, să le arăt acolo, în orașul lor, în casa idolului lor, prin pilda purtării mele, că învățătura Dumnezeului meu este atotbiruitoare. Aveau să mă batjocorească, dar nu mă temeam de batjocură, prin ea va ieși la lumină adevărul, și, îndurând-o fără crâcnire, îi voi supune pe acei sălbatici, precum un soare puternic. Puternic, da, ăsta era cuvântul pe care-l rostogoleam întruna pe limbă, visam la puterea deplină, la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de secure și nasul de fier, răsucit ca un șarpe. M-au dus la picioarele lui, m-au silit să beau o apă neagră și amară, înfiorător de amară, și pe dată capul a început să-mi ardă, râdeam, iată batjocura, sunt batjocorit M-au dezbrăcat, m-au ras în cap și pe trup, m-au uns cu ulei, mi-au biciuit obrazul cu funii ude muiate în sare, iar eu râdeam, ferindu-mi capul de lovituri, dar de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de la credința lui, îl vedeam cum se uită peste capul meu cu ochii lui ruginiți, fără expresie. Slavă lui, el era stăpânul, singurul Dumnezeu, și prima lui însușire era răutatea, căci nu există stăpâni buni. Pentru întâia oară, zdrobit sub batjocură, cu trupul întreg strigându-și durerea, m-am dăruit lui cu totul, încuviințând orânduirea-i făcătoare de rău, slăvind în el izvorul răului din lume. Prizonier în împărăția sa, în acel oraș sterp cioplit într-un munte de sare, despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de oraș, de puterea lor de neînvins, de Dumnezeul cel adevărat, și aceluia care trebuia să vină nu i se va tăia limba, el se va putea făli cu bunătatea lui nerușinată fără să fi plătit, fără să fi îndurat batjocura. Domnia răului va fi din nou întârziată, îndoiala va stăpâni iară, oamenii își vor pierde iar timpul visând la un bine cu neputință de atins, istovindu-se în strădanii deșarte, în loc să grăbească venirea singurei împărății cu putință, și priveam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întovărășite de umbrele lor scurte, aleargă ca întotdeauna în felul acela al lor, vioi și totodată visător. Sunt ei! Pușca, hai, iute, să-i trag iute piedica! O, idole, Dumnezeul meu, fă ca puterea ta să rămână neatinsă și ca batjocura să fie înzecită, ca ura să domnească necruțătoare peste o lume de osândiți și ca răii să stăpânească de-a pururi, vie împărăția unui singur oraș de sare și de fier, în care negri tirani vor supune și vor pedepsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de care nici nu se putea însă desprinde. Tânăr încă și iubit de tineri, se angaja în organizarea mascaradelor, carnavaluri transformate în superbe săr bători stranii. Comuniune prin bucurie și batjocură, repre zentație populară care nu are interpreți și spectatori, pentru că spulberă distanțele, devine a tuturor, joacă fața ei liberă. Ca în saturnaliile romane, participare primară și festivă la reînnoirea existenței. Azi morți suntem, precum vedeți. Vă vom vedea morți și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]