3,984 matches
-
și transportori membranari necesari pentru reabsorbția moleculelor. Celulele prezintă un număr mare de mitocondrii în citoplasma, ceea ce denotă o activitate biologică intensă. Membranele plasmatice ale celulelor tubului proximal sunt prezintă un grad semnificativ de interdigitare, ceea ce crește suprafața membranei polului bazal disponibilă pentru pomparea moleculelor în afara celulei. Ca o consecință, limitele dintre celulele adiacente nu sunt foarte vizibile. 24.5.2. Ansa Henle Ansa Henle este un aspect remarcabil al tubului urinifer, pe care se bazează funcția medularei renale în conservarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
un filtru molecular extrem de fin, ce permite filtrarea apei și a moleculelor mici, dar reduce trecerea macromoleculelor. Membrana glomerulară este o barieră filtrantă cu trei componente: peretele endoteliului capilar, ale cărui fenestrații permit trecerea plasmei, dar rețin elementele figurate, membrana bazală glomerulară, filtru electrostatic, cu pori ce rețin particulele mai mari de 6-8 nm, fantele de filtrare dintre pedicelele podocitelor, echipate cu nefronă, ce reduc dimensiunea particulelor filtrate sub 4 nm. Ca urmare a acestor caracteristici ale filtrului glomerular, toate moleculele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în circulație va fi mai îndelungată. Studiile de dinamică moleculară au demonstrat că eficiența membranei filtrante este aceea a unui filtru cu pori cilindrici de 4,5 - 7 nm în diametru. Stratul cel mai important pentru selectivitatea membranei este membrana bazală, urmată de diafragma fantelor de filtrare. Filtrarea glomerulară depinde de echilibrul dintre presiunile hidrostatice și osmotice ce acționează pe membrana filtrantă, denumite generic forțele Starling. Presiunea din capilarele glomerulare este mai mare decât cea din alte paturi capilare, deoarece arteriolele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
pot de asemeni reabsorbi ionii de K+ (fig. 104). Permeabilitatea pentru apă a porțiunii terminale a tubului distal și a întregului tub colector este determinată de reglarea hormonală prin intermediul arginin-vasopresinei, denumită și hormon antidiuretic sau ADH. În prezența unei secreții bazale de ADH de către nucleii hipotalamici, aceste segmente tubulare sunt permeabile pentru apă, dar în absența acestuia, sunt practic impermeabile. 25.2.5. Tubul colector medular Deși tubii colectori medulari reabsorb mai puțin de 10% din apă, la nivelul lor se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Secreția cationilor organici este analogă cu cea a anionilor. ATPaza Na+/K+ menține gradientul de Na+ și interiorul celulei negativ față de exterior. Na+ intră în celulă la polul apical datorită gradientului electrochimic împreună cu α-cetoglutaratul (αCG). αCG este schimbat prin membrana bazală cu anionii organici (de tip PAH) prin Transportorul de Anioni Organici (OAT), după care reia ciclul spre interiorul celulei. PAHintră în vezicule citoplasmice sau traversează celula până la polul apical, unde este secretat în lichidul tubular prin difuzie facilitată de proteina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
peristaltice, ce ajută la deplasarea urinei de la calice la vezică. Ureterele perforează peretele vezical în direcție oblică, creând o valvă funcțională antireflux pe măsură ce vezica se destinde. Vezica este alcătuită din aceleași trei tunici care alcătuiesc întreg tractul urinar, dar membrana bazală a uroteliului său separă epiteliul de un strat suburotelial ce conține vase de sânge, fibre nervoase mielinizate și nemielinizate și un sincițiu de miofibroblaste. Și stratul muscular are o serie de caracteristici funcționale aparte. Este alcătuit dintr-o serie de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vegetativ nu poate fi identificat și definit decât fiziologic. Ca mijloc de diferențiere, s-a folosit, printre altele, denervarea teritoriului respectiv, care provoacă paralizia mușchilor striați și dispariția sensibilității, fără tulburări vegetative importante. Suprimarea controlului nervos afectează nu atât activitatea bazală a efectorului vegetativ, cât mai ales capacitatea sa de a reacționa adecvat la nevoile locale și generale ale individului. Cannon și Rosenblueth (1949) au descris fenomenul de creștere a sensibilității structurilor denervate față de factorii umorali vegetativi, caracteristic musculaturii netede viscerale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ascendente, care le proiectează difuz și nespecific în cortex, în vederea întreținerii tonusului cortical, stării de veghe, atenției etc. În afara aferentelor specifice și nespecifice menționate, formația reticulată ascendentă primește informații de la organele de simț, cerebel, cortex cerebral, rinencefal, talamus și nucleii bazali. Prin intermediul căilor nervoase intercentrale, sistemul reticulat de la baza creierului este informat în permanență asupra stării funcționale a celorlalte structuri corticosubcorticale, în vederea participării sale la procesele de integrare, coordonare și adaptare a funcțiilor organismului la condițiile de existență. După Segundo (1956
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
incomplet elucidată (fig. 20). Microcircuitul mișcării peristaltice, de tip arc reflex, aparține predominant plexului mienteric și brațul său aferent este reprezentat de neuronii IPAN mienterici, dar și ai plexului submucos. Axonii lor periferici se ramifică profuz în submucoasă până la membrana bazală a epiteliului intestinal (unde apar ca o componentă a plexului mucos) și sunt stimulați de distensie. Axonii centrali ascensionează în plexul mienteric și recrutează circumferențial un număr important de interneuroni atât ascendenți, cât și descendenți. La rândul lor, interneuronii ascendenți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuronii IPAN ai plexului submucos, dar și de cei mienterici care au câmpuri receptoare mai restrânse. Axoni periferici ai acestor neuroni traversează submucoasa și emit numeroase ramificații (care intră și ele în componența plexului mucos) în strânsă relație cu membrana bazală a epiteliului glandular și polul bazal al celulelor enteroendocrine. Ei constituie calea anatomică a reflexului mononeuronal transsomatic care se închide în corpul neuronului IPAN din plexul submucos și stimulează secreția în zona excitată (31, 36). Axonii centrali se colateralizează abundent
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și de cei mienterici care au câmpuri receptoare mai restrânse. Axoni periferici ai acestor neuroni traversează submucoasa și emit numeroase ramificații (care intră și ele în componența plexului mucos) în strânsă relație cu membrana bazală a epiteliului glandular și polul bazal al celulelor enteroendocrine. Ei constituie calea anatomică a reflexului mononeuronal transsomatic care se închide în corpul neuronului IPAN din plexul submucos și stimulează secreția în zona excitată (31, 36). Axonii centrali se colateralizează abundent și realizează două variante sinaptice (42
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
agent director esențial. În această matrice extracelulară filopodele găsesc molecule de aderență, care au fost denumite adezine. Deoarece matricea extracelulară este dificil de evidențiat în microscopia electronică, datorită marii labilități a componentelor sale, majoritatea cercetărilor au fost concentrate asupra membranei bazale (lamellipodium). Această membrană conține numeroase substanțe, cum ar fi: laminina, fibronectina, un proteoglican de tip heparansulfat, toate înglobate în grupa adezinelor. Laminina, cea mai bine cunoscută din această grupă, este o glicoproteină necolagenă, produsă de astrocite și de celulele Schwann
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atribuite unor unități formate din pachete echimoleculare de substanță mediatoare, denumite cuante. În timp ce amplitudinea potențialelor respective este invariabilă, apariția și frecvența lor este aleatorie. Potențialele miniaturale de placă dispar dacă fibrele presinaptice degenerează și reapar odată cu reinervarea, indicând că eliberarea bazală a mediatorului este continuă. Stimularea electrică a teritoriului presinaptic determină apariția unor multipli întregi ai potențialelor miniaturale de dimensiuni uniforme înregistrate în repaus. Pe această bază a apărut ideea eliberării cuantale a mediatorului, conform căreia eliberarea se produce sub forma
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
repaus sau de activitate a celulelor respective. Distribuția inegală a acestora reprezentată de predominanța extracelulară a Na+ și Cl-, dublată de cea a K+ intracelular, asigură potențialul electric membranar de repaus al tuturor celulelor excitabile. În cazul membranelor neuronale, diferențele bazale de concentrație ionică generează potențiale electrice de repaus variabile între -65 și -90 mV. Concentrația diferită a principalilor ioni pe cele două suprafețe ale membranelor neuronale este întreținută în condiții de repaus cu ajutorul pompelor active și, îndeosebi, a pompei activate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
actină și miozina nu au dispunere sarcomerică. În locul membranei Z, filamentele de actină se leagă de structuri speciale numite corpi denși. Contracția este susținută atâta timp cât prezența stimulului menține intrarea calciului, dar aceasta este însoțită de valori scăzute (apropiate de cele bazale, dar mai mici decât cele necesare pentru dezvoltarea forței) pentru: calciul citosolic, activitatea MLCK și fosforilarea MLC, ciclarea punților transversale. Contracția este susținută în asemenea circumstanțe prin punțile stabile actină-miozină, ce rezultă din caracteristicile kinetice ale ciclului de reacție (detașarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
kinetice ale ciclului de reacție (detașarea lentă a punților în care lanțul ușor este defosforilat). În unele miocite netede, fosforilarea lanțului ușor al miozinei este menținută la un anumit nivel chiar în absența unor stimuli externi, rezultând un tonus muscular bazal intrinsec. I.6. MEDIAȚIA CHIMICĂ ORGANO-VEGETATIVĂ Ion HAULICĂ Transmiterea influxului nervos de la un neuron la altul sau de la celula nervoasă la organul efector se realizează în majoritatea cazurilor cu participarea obligatorie a mediatorilor chimici. Ca purtători umorali de informații nervoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postganglionare, cum sunt cele care inervează glandele sudoripare și vasele musculaturii striate, precum și cele de la nivel cerebro-spinal. În sistemul nervos central, acetilcolina este fie difuz distribuită la nivel cortico-subcortico-spinal, fie sub formă de nuclei cu structură și funcții distincte (nucleii bazali, cuneiform, ai septului, nucleul bazal Meynest etc.). Acestea sunt principalele formațiuni centrale și periferice prevăzute cu capacitatea de a sintetiza și elibera acetilcolina, care, la rândul său, reproduce efectele stimulării nervoase specifice fibrelor colinergice. Biosinteza acetilcolinei. Capacitatea țesutului nervos de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inervează glandele sudoripare și vasele musculaturii striate, precum și cele de la nivel cerebro-spinal. În sistemul nervos central, acetilcolina este fie difuz distribuită la nivel cortico-subcortico-spinal, fie sub formă de nuclei cu structură și funcții distincte (nucleii bazali, cuneiform, ai septului, nucleul bazal Meynest etc.). Acestea sunt principalele formațiuni centrale și periferice prevăzute cu capacitatea de a sintetiza și elibera acetilcolina, care, la rândul său, reproduce efectele stimulării nervoase specifice fibrelor colinergice. Biosinteza acetilcolinei. Capacitatea țesutului nervos de a sintetiza acetilcolină depinde de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și apărare etc. I.6.3. FUNCȚIILE MEDULOSUPRARENALEI Stimularea simpatică (splanhnică) a glandei medulosuprarenale determină eliberarea și lansarea în circulație a unor cantități importante de adrenalină și noradrenalină transportate pe cale sanguină către toate țesuturile și organele corpului uman. În condiții bazale normale, aproximativ 80-90% din secreția de catecolamine medulosuprarenale este reprezentată de adrenalină și doar 10-20% de noradrenalină. Variații mari ale acestor proporții pot apărea în cazul diverselor suprasolicitări normale sau patologice. Adrenalina și noradrenalina având în linii mari aceleași acțiuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Interneuronii mici intens fosforescenți (celule SIF) de la nivel ganglionar simpatic, conțin dopamină producătoare de hiperpolarizare postsinaptică. La nivel central, dopamina reprezintă mai mult de 50% din cantitatea totală de catecolamine cerebrale. Peste 80% din această cantitate se găsește în nucleii bazali și mezencefal. Proiecțiile ascendente mezencefalice prezintă două componente aparținând sistemului nigro-striat și sistemului mezencefalo-cortico-limbic. În timp ce sistemul nigro-striat proiectează în nucleul caudat, putamen, globus pallidus și nucleul accumbens ca principal mediator chimic al căilor extrapiramidale, sistemul mezencefalo-cortico-limbic trimite proiecții în cortexul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fig. 56). Decarboxilarea acidului glutamic are loc la nivel neuronal atât în creier și măduva spinării, cât și în unii neuroni ai sistemului nervos periferic folosind piridoxal-fosfatul drept coenzimă. La nivel central predomină localizările cortico-subcorticale, hipocampice, talamice și ale nucleilor bazali. La nivelul neocortexului, neuronii gaba-ergici participă la circuitele inhibitorii locale ale scoarței somato-senzitive și vizuale. Contacte sinaptice inhibitorii realizează neuronii gaba-ergici corticali cu celule piramidale și extrapiramidale descendente alături de dopamină. În talamus, hipotalamus, mezencefal și punte, GABA constituie unul din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimic al durerii, cât și de neuromodulator al unor sinapse cerebrospinale sau periferice. Neurotensina. Este un tridecapeptid prezent în concentrații mari la nivelul hipotalamusului anterior și glandelor anexe endocraniene. Neuronii neurotensinergici au fost identificați în cortexul cerebral, amigdală, talamus, ganglionii bazali, trunchiul cerebral și substanța gelatinoasă din măduva spinării. Atât la nivel central, cât și în cazul tractului gastro-intestinal, neurotensina exercită efecte modulatoare asupra neuronilor colinergici și adrenergici. Injectată intraventricular provoacă analgezie, hipotermie și eliberare de hormoni hipofizari. Extranevraxial, neurotensina produce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
întregește proprietățile hormonale pancreatice și biliare ale colecistokinin-pancreoziminei. Neuropeptidul Y (NPY). Se găsește atât în creier, cât și la nivelul terminațiilor simpatice periferice, având localizare comună cu noradrenalina. Cele mai mari concentrații centrale au fost detectate în scoarța cerebrală, ganglionii bazali, amigdale, hipocampus și complexul hipotalamo-hipofizar. Stimularea acestora determină eliberare simultană atât de noradrenalină, cât și de NPY. Având rol de cotransmițător al mediației chimice adrenergice, NPY potențează și prelungește în timp efectele energogene ale acesteia. Prin acest mecanism se realizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
semnificativă a propulsării bolului alimentar intestinal, asociată uneori cu reducerea activității secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE ASUPRA ALTOR ORGANE EFECTOARE La nivel pulmonar, predominența simpatico-adrenergică provoacă bronhodilatație, iar cea vagală bronhoconstricție, asigurând tonusul bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale, salivare și gastrointestinale sunt puternic stimulate de sistemul nervos parasimpatic care induce de obicei stimularea unei secreții apoase abundente. Intensitatea maximă secretorie determină stimularea parasimpatică la nivelul glandelor tractusului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bronhiile, sunt inhibate pe cale simpatică și excitate pe cale parasimpatică. Stimularea simpatică are de asemenea multiple efecte metabolice, precum eliberarea de glucoză la nivel hepatic, creșterea glicemiei, creșterea glicogenolizei hepatice și musculare, creșterea forței de contracție a musculaturii, creșterea ratei metabolice bazale și creșterea activității corporale și mintale, în general. Nu în ultimul rând, inervația simpatică și cea parasimpatică sunt implicate în activitatea sexuală masculină și feminină prin angorjarea corpilor cavernoși și clitorisului întregită de realizarea actului sexual. În afara nervilor simpatici și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]