1,688 matches
-
să merg pe jos și era destul de departe. Dacă aș fi luat-o pe strada principală, aș fi putut să mă prăbușesc în timp ce mergeam. De aceea am decis să o iau pe o străduță lăturalnică. Mergeam încet-încet, clădinându-mă ca un bețiv. Afară era întuneric și se auzeau sirenele ambulanțelor și ale mașinilor de pompieri. Oamenii se agitau. Se pare că e o situație destul de gravă!» Mai întâi m-am dus la serviciu și am rugat un coleg să mă însoțească. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Shibuya, am traversat și am izbutit să ajung în stația de autobuz, să merg în direcția Shimbashi. Stăteam pe jos, cu spatele sprijinit de o bară, cu picioarele întinse. Nu prea vezi astfel de oameni dimineața, nu?... Bine, în afară de bețivi. De aceea nimeni din jur nu m-a întrebat nimic. Toți se uitau la mine cum zăceam căzut la pământ și probabil se gândeau că eram mahmur, că m-am distrat toată noaptea în Shibuya și acum am leșinat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vârste a strigat: «Sarin! Sarin!» și a mers mai departe. — Deci a fost cineva în acel moment care a spus că era sarin? Da. Sigur a spus «sarin». Mie mi s-au părut niște cuvinte fără sens, rostite de un bețiv. Câteva persoane de lângă mine care l-au auzit s-au ridicat, dar nu erau speriate. Nimeni nu alerga. La scurt timp, s-a dat alt anunț: «E vorba de gaz otrăvitor. Pentru că e periculos să rămâneți în metrou, vă rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fac. Chiar și persoana în cauză este conștientă că ar fi mai bine să nu inhaleze halucinogene. Ar renunța, dar atâta timp cât societatea în care trăiește nu-i oferă nimic, nu poate face acest lucru sub nici o formă. La fel și bețivii. Ar fi mai bine să renunțe la băutură. Ei au un motiv pentru care fac asta. Chiar îmi este milă de persoanele care au părărsit secta. Murakami: Săracii. Kawai: Da, printre cei intervievați, unii au spus că, la scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se va suna cu trîmbița cea mare și atunci se vor întoarce cei surghiuniți din țara Asiriei și fugarii din țara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfînt, Ierusalim. $28 1. Vai de cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2. Iată că vine de la Domnul, un om tare și puternic ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un om tare și puternic ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape care o doboară cu putere la pămînt. 3. Va fi călcată în picioare, cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim; 4. și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor și pe care, abia o iei în mînă, și îndată o și înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
deși am două temeri: una, că printre parlamentari sunt destui, care dau semne vădite că prezintă la modul cronic boala cu pricina și, doi, mă tem că tratamentul să nu dea nici un rezultat, dacă ne gândim la epigrama ceea cu bețivul și prostul: „Poate îți mai amintești / Vorba din bătrâni lăsată / Din beție te trezești / Din prostie... niciodată!” ... Vleau să fiu zmeul, nu Făt Flumos! Am avut un moment de revelație! Așa mi se întâmplă pe la ora 21, 43 de minute
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aducă haita de vânătoare care să se bată netulburată pe sub masă după ciolanele întregi, să se râdă, să se facă glume suculente. Cine-l cunoștea pe boier și-ar fi dat seama că e singura petrecere demnă de el; țipetele bețivilor ar fi părut sacre, iar sindrofia întreagă ciudată, dar corespunzătoare. Iar la urmă, când ar fi căzut pe jos, neputând să se miște din pricina stomacului prea plin și ar fi adormit sforăind, un lăutar să se aplece la capul lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
comandă un rând - eu plătesc”. Avea amețeală și-l durea capul. Va trebui să se grăbească. În caz contrar... Doctorul, În bună dispoziție de băutură, ridică paharul, toastând: „Trăiască Romania și bunul meu amic...!!” „La mulți ani...” - chicotiră la unison, bețivii. Pe măsură ce sticlele se goleau, veselia și pofta de băutură a celor patru se amplifica. Ne având altă posibilitate de ales, Tony Pavone mai comandă un rând de băutură, timp În care află unele amănunte. „Gică picior de lemn”, nu era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone, căutând să-și continue drumul. „Fi-ți amabil... Cât să fie ceasul...?” - Individul turmentat, scăpă din nou jumătatea lui de țigară și, Tony Pavone realizând de fapt, acesta Îi scotocea buzunarele! I se ridică sângele În cap, Înjurându-l. „Bețiv nerușinat...! Cu mine ți-ai găsit...? - Cu o mână Îl prinse de reverul hainei, iar cu cealaltă, Îi aplică un pumn În plină figură! Necunoscutul, amortiză lovitura, fentând lateral, dovedind Îndemânare și nu ageamiu În profesie, În cădere aplicându-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul muscular Începuse să trepideze să se umfle - săgetat fiind, Într’o stare de amorțeală lentă, În timp ce cavitatea bucală era total congestionată!! Carla Îl Întâmpină iritată. „Bețivul dracului, se putea altfel?” - apoi Îl mustră cu voce tare: „Iar ai băut...? Așa oare ne’am Înțeles noi azi de dimineață...? Băiete, am mai spus și o repet: dacă nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate, atunci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câteva paragrafe din acest fascinant manuscris despre lună. Observă o vagaboandă dormind beată ca un dugong, o burtă de vacă de mare ridicându-se, cu picioare umflate purpuriu; o fustă scurtă, o zdreanță mini. La un colț al gardului, un bețiv se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche. Oameni mai tineri, cu aspect autohton, erau și ei acolo. Cu picioare goale, băieții ca cerșetorii din Bombay, cu bărbi Închegate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
băiețel așa frumos și talentat. Punea laolaltă chestii matematice. Am crezut că avem un nou Einstein. Tata l-a trimis la MIT. Ca după aia să auzim că e barman În Cambridge și că aproape a omorât În bătaie un bețiv. Am auzit. — Și acum Îl sâcâie pe tata să-i ia un avion. Taman acum! Mai bine ar cere o farfurie zburătoare. Desigur, Îmi revine și mie o parte din vină că Wallace e așa. Sammler știa că discuția avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acasă. Ca și cum ar fi fost Într-un fel de misiune: dată de sine: de investigație. Observase că Londra modernă era foarte ludică. Își vizitase vechiul apartament din Woburn Square. Remarcase că traficul era foarte dens. Văzuse că erau mai mulți bețivi pe străzi, că industria britanică de reclame descoperise nudul femeiesc și că majoritatea afișelor de-a lungul scărilor rulante de la metrou erau cu femei În desuuri. Își găsise cunoștințele la fel de bătrâne ca și el. Apoi BOAC Îl adusese Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e niciodată așa magnific cum ar trebui. Și apoi mai e și tendința deprimant figurativă a artificiilor moderne. Să stai în frig ca să vezi cum scânteile colorate iau pentru o secundă forma unei fețe zâmbitoare sau a unui scris de bețiv care zice „Vacanță plăcută“ mi se pare, cu toată obiectivitatea, o formă foarte joasă de distracție. Și totuși a putea să te bucuri de artificii e unul dintre criteriile după care se judecă omul capabil de încântare copilărească în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Cine s-o ajute dacă nu eu? În dormitor, mi-am tras cămașa de noapte și am dat departe pernele decorative de pe pat. Câinele proprietarului scâncea în curtea din spate. De pe una din străzile din apropiere, se auzeau țipetele de bețiv ale unor tineri. Portia venise după mine și acum mi se freca de picioare. Am desfăcut cuvertura și m-am băgat în pat. Hai. Fii tare. Adevărata prietenie trece peste crize ca asta. Portia a sărit și ea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o iau prin stânga ? l-a întrebat Zach. Ellis și-a îndesat mâinile în buzunare. A, a răspuns el. Nu vrei să faci asta. În mijlocul pustietății, un blocaj rutier. O caravană de rulote, autobuze, microbuze cu geamuri lipicioase, copii plângăcioși, bețivi, câini. Bărbații cu ochii căscați, care visau să nu se mai plece niciodată și femei palide care habar n-aveau de ce veniseră până acolo. O autostradă de șaptezeci și patru de kilometri de speranțe și faruri, temeri, vechituri și praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ignoră, cățelul se miră, se vând și capete mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, Cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă. Afară, striga un bețiv, afară. Strigau alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele Fantome ale trecutului. Eram cu toții la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unui neam de vulpi! Ne-a plăcut mai mult cum sună titlul Dacia Romana, Încă mai strigăm nostalgici: Vivat Ulpia Traiana! N-a putut zeița Danu să mai apere Balcanii, Iar Zamolxis adormise când au năvălit romanii. Toți corupții și bețivii, criminalii, violatorii Ce-au privat eterna Romă de-ale ei cântate glorii; Toată tagma cea murdară și-a găsit la noi popas - Unii s-au dus mai departe, alții încă au rămas. Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și i se citea Îngrijorarea În glas. — E stranie atmosfera. Mai bine te-ai retrage. — Stranie? Adică cum? — Nu știu, răspunse el privind neliniștit În jur. Am senzația că au pus ceva la cale Împotriva mea. Adineauri am văzut un bețiv cam interesant. Zicea că a fost dat dispărut. Mai avea puțin și izbucnea În plîns... — Ce cretin! Zău că da. — Sper că șeful furnizorilor de combustibil n-are nici un amestec. Își luă mîna de pe brațul meu, se opri și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și câțiva tați incerți. Cum eu știu cine-i mama mea, data viitoare fac o concesie și-ți spun tata Suciu, ești mulțumită?” „Du-te-n trăznetu’ lu’ Dumnezău să te trăsnească! Hai în casă, că râde lumea de voi, bețivilor și lucruri slabe și barabe ce sunteți!” Mircea nu era încă mulțumit de efect. Se duse drept în grădina unde avea niște roșii la care, cu o seară înainte, pusese araci. Fusese o zi călduroasă, roșiile erau toate pleoștite. „Doamnaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spre șanțul din dreapta; acolo se oprea scurt, înălța cârja și se cumpănea cu capu-n piept. Pornea apoi domol spre șanțul din stânga, se repezea câțiva pași, înălța iar cârja și se certa supărat: De bună-samă, du-te și te culcă, bețivule! păcat de rantie și de potcap... châm! du-te și te culcă! Și era o lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe dealuri, și liniștea stăpânea toate făpturile, iar în hanul mohorât și întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și dusă fără oprire. Cu cât îl împovărau anii, împăratul se arăta mai încăpățânat. Socotea rânduielile sale pe pământ drept lege dumnezeiască; hotărârile sale, munți de neurnit. I se părea că așezămintele sale vor stărui în veac și pururi. Selim bețivul rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și îndeplinea tot ce trebuia ca să treacă peste hotărârile omenești, substituindu-se cu semeție Celui care împărățiile ca pleava le vântura. Din câte cunoștea și săvârșise, odrasla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a tăcut. Simțeam amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din anul cel nou, iar maică-mea, care se ducea în fiecare zi pe Sabika împreună cu frații și verii ei, băgă de seamă că numărul spectatorilor nu făcea decât să crească, aflându-se acolo tot mai multe capete necunoscute. Numărul bețivilor se înmulțea pe străzi, se produceau furturi, izbucneau încăierări între bande de tineri care se băteau la sânge cu bâtele. Numărară un mort și mai mulți răniți, ceea ce îl făcu pe muhtasib, starostele negustorilor, să cheme poliția. Atunci, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]