844 matches
-
începe istoria, dar, în mod paradoxal, păcatul este condiția mântuirii, a restaurării ființei originare. El este o luptă a omului cu angoasa. O încercare de restaurare a spiritului. Suprimarea păcatului anulează angoasa și o înlocuiește cu starea de extaz, de beatitudine. Providența, mântuirea, grația, sunt legate de păcat. Adam, omul primordial, „cade”, dar în locul lui, din el, „se naște” un nou Adam, cel mântuit. Existența, în felul acesta, se revelează ca fiind rezultatul unor înlănțuiri de contraste. Suntem conștienți de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interpretate ca momente în care sunt „transportați într-o altă realitate”. Ei sunt vizionari, sau persoane alese pentru misiuni salvatoare. Epilepsia și stările secunde isterice pot schimba complet modul de existență al unei persoane. Ei vor trăi și exprima imaginea beatitudinii dată de aceste experiențe extatice. Prin aceasta ei pot crea adepți dintre persoanele sugestibile și cu o constituție emoțională impresionabilă. Acești indivizi adoptă atitudini, vestimentație și un limbaj în conformitate cu experiența lor mistică, identificându-se cu aceasta. 6) Existența dubitativă Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toxice, infecțioase sau traumatice) au o cauză exterioară persoanei bolnavului. Extaz: stare paroxistică particulară în cursul căreia bolnavul pierde contactul cu realitatea, nu mai comunică, simțindu-se transportat într-o altă realitate impenetrabilă, inaccesibilă și care exprimă o stare de beatitudine. Fabulație: producție imaginară, narativă, ireală, fantezistă, de regulă tematică, neconformă cu realitatea, ilogică, traducând o dispoziție constituțională de alterare a adevărului. Fetișism: perversiune sexuală în care plăcerea erotică este deturnată asupra obiectelor aparținând unor persoane de sex opus. Fobie: frică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
domeniile. În cercetare ar trebui să lucreze numai oameni ce pun pe primul loc în viața sa relația cu Dumnezeu nu cele lumești. Un alt mod de a facilita cumpărarea unui produs este prezentarea în o atmosferă de fericire de beatitudine: un produs de curățat toaleta utilizat în un palat, o mașină de serie cumpărată de un om ce stă în un palat. Prezentarea unui produs în un moment fericit al vieții tale, botez, nuntă. O minciună spusă de mai multe
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
angelic și de zvonul liniștitor al transcendenței. Interpretarea pe care cvartetul VOCES o dă acestei capodopere clasice reușește o performanță rară: sincronizarea perfectă și modelarea emoției iradiază, prin intensitatea extraordinară a execuției, o trăire tulburătoare și profundă, o stare de beatitudine aspră, neobișnuită, care face să treacă neobservată perfecțiunea tehnică. În fond, doar dacă ar fi disonante vocile divinității ne-ar atrage atenția, nu-i așa? Păcat ar fi să nu vă împărtășiți și dumneavoastră săptămâna viitoare din această hostie eterată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1993)143 însă în urma intervențiilor psihoterapeutice riscul recăderilor este tot mai mic. 8.5. Tulburarea depresivă biplolară Studiu de caz "Acest tip de nebunie presupune un fel de amestec între durere, veselie, singurătate și teroare. Când ești în starea de beatitudine, totul e extraordinar. Ideile și sentimentele sunt rapide și dense ca și stelele căzătoare și le urmezi până când găsești altele mai bune și mai strălucitoare. Timiditatea dispare, cuvintele și gesturile potrivite sunt dintr-o dată mai ușor de găsit iar puterea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru a înrobi mai ușor, ne-ar învăța să ne cunoaștem mai bine lanțurile pentru a încerca să le alegem pe cele mai ușoare. O societate lucidă prin cunoașterea propriilor determinisme, și nu oarbă și ignorantă față de determinismele noastre în beatitudinea consumului." Henri Laborit crede în elementele științifice "eliberate de toate judecățile de valoare." Cînd vorbește despre creierul omului, îl consideră o "unealtă" grație căreia "omul e mîndru că a putut domina speciile și agresivitatea lumii inanimate față de el", și îi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
unui mutant pe care omul l-a acceptat cu un soi de ușurare! clonă nemuritoare, asexuată și fericită. Să fie, oare, un mod de a le spune oamenilor că între reducționismul vechii științe cu o traversare periculoasă a biofizicii și beatitudinile infantile ale mișcării New Age, omenirea ar trebui să găsească altceva, înainte de a se transforma în pulbere? Eroii lui Houellebecq sunt doi frați vitregi, Michel și Bruno, de circa patruzeci de ani, abandonați în copilărie de o mamă plecată să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simbolizează euthanasia propusă de acel Schopenhauer care totuși era un ascet cvasi-bizantin, propagator al castrării. În articolele de gazetă, Eminescu a aplicat cu statornicie acest rousseauianism schopenhauerizat ce s-ar putea reduce la următoarele propoziții: între suprema conștiință metafizică și beatitudinea topirii în Neant, există o cale mijlocie de împuținare a răului, înlăturarea conștiinței parazitare, din care iese durerea, întoarcerea la instincte; decât conștiința mai bun instinctul, decât instinctul mai bună moartea, care însă e inutilă, căci viața e veșnică și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că viziunile sale coșmarești ar fi așa-zicând benigne, suportabile. Căci, chiar dacă și aceste halucinații sunt terifiante în sine, ele nu fac decât să disimuleze un rău cosmic: teama de a nu (mai) fi. Tocmai de aceea singurele momente de beatitudine care apar sunt cele în care baia de sânge a corpurilor acoperă chipul - mult mai hidos - al morții: „numaivădmoarteaîntunericulesteplindesânge” (Picături de ploaie). Ce nu acceptă însă poeta e regresiunea în turnul de fildeș al propriului eu, de vreme ce sursa răului nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
durere mîngîietoare, adăpostul ia Înfățișarea unui mormînt: „Să viu spre mîngîiere să plîng p’acest mormînt.” Există la CÎrlova, ca la toți preromanticii, o anumită bucurie În durere. Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a simțurilor, ca un drog. Iată, de ce În acest molcom itinerariu al jalei, poetul cunoaște o surescitare vecină cu extazul. Există În versuri o veritabilă euforie a dulcelui. Amorul este un „izvor dulce de Întristare”, rîurile curg „dulce” răcoritor, soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
capitole, sufocate de abundența frazelor abstracte. Heliade care, de regulă, caută În poezie efecte muzicale, fiind un liric prin excelență auditiv, urmărește aici și efecte vizuale și deschide versul spre lumea imaterială a parfumurilor. Nuntirea celui dinții cuplu provoacă o beatitudine generală. Plantele, păsările, „svoltătoare”, astrele În frunte cu luna castă salută „amorul conjugal”. Erosul participă, În genere, În poezia lui Heliade, la starea pe care am putut-o numi ascensională. Să rămînem, pentru moment, la Anatolida unde În armoniile cerești
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un simț uranic, o dorință mai adîncă de pierdere În spațiile cosmosului. Cerul este și pentru Alecsandri un fastuos decor pentru delicate gesturi intime. Sprijinită de pieptul răpitorului, Trestiana zîmbește, din văzduhuri, „ca un vesel meteor”, iar Făt-Frumos, Într-o beatitudine totală, „duce raiului din stele al pămîntului odor”. Răpire simbolică, voiaj pur literar, mesaj fără conotații. Alecsandri iubește și el, ca toți romanticii, departele (sau Îndepărtatul), Însă nu leagă de această noțiune nici una din obsesiile lui poetice. În erotică, se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soarele se Înțelege cu norul, fluturul cu „plînta” etc. Este spațiul corespondențelor tainice și În el se folosește ca mijloc de comunicare limbajul șoaptei. Totul se Îngînă, regnurile comunică, speciile participă la un mare concert. Lunca este o figură a beatitudinii și, „prin o magică plăcere de parfum și de cîntare”, ea acționează ca un drog asupra simțurilor: produce uitarea, căderea Într-o beție reconfortantă. Umbra are, cu precădere, virtuți sporifice: „răcoritoare, adormindă, parfumată”. În limbajul facil mitologizant al lui Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor: „Zi cu soare, ger cu stele... Hai, iubită la plimbare. Caii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moartea de mută”... Alecsandri propriu-zis nu visează. Reveria lui e leneșă. Scopul ei este să seducă, nu să disloce elementele materiale. Să le seducă pentru a ajunge mai repede la cuibul ocrotitor și a intra În acea stare de comodă beatitudine la care poetul năzuiește mereu. * Este aproape imposibil de a descoperi În erotica lui Alecsandri o figură specială a spiritului, o atitudine care să implice mai profund sensibilitatea lui. Călinescu o găsea, de altfel, „senzuală și zaharată”, iar Șerban Cioculescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și nu părăsesc aproape niciodată sfera abstracțiunii. Cuvintele dematerializează imaginea. Ființa „albă și serafică” plutește Într-o indeterminare absolută. Îngerul n-are gen, serafia este o stare de beatitudine În care poftele trupului nu pătrund. Agresiunea instinctului se oprește (se topește) În „raiul fierbintei sărutări”. În rest o castitate totală. Erotica alecsandriană nu cunoaște nici latura demonică. Îngerul nu formează, ca la Eminescu, un tandem cu demonul, adesea sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante”. Poetul năzuiește la starea de „comodă beatitudine”. „Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil psihologia scriitorului profesionist”. Conachi, „cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu” exprimă mai limpede decît oricine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pastelul exotic, gustul „depărtării”. Tabloul, scena din natură și figurile spectaculosului așezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unele idei ale lui Schopenhauer, mai ales pe aceea a "accesului la lucrul în sine grație convertibilității reciproce a celor două conștiințe (diurnă și nocturnă)". Eminescu ar fi avut deci "o idee proprie despre conștiința nocturnă", deoarece "visul în doi" ("beatitudine supremă la care ajung, cum știm, eroii eminescieni") nu constituie "numai un motiv poetic, ci și o chestiune de metafizică: e vorba despre transparența reciprocă a conștiințelor", care creează "o fisură în carcasa ego-ului" (op. cit., p. 99). 114 Atitudinea aceasta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
torii de la CFR, petroli? ții de la Ploie? ți ? i al? i muncitori rom�ni au organizat greve de simpatie pentru regimul lui B�la Kun10. Armata rom�n? a intrat �n Budapesta la 4 august 1919. Iorga nu ? i?a ascuns starea de beatitudine �n momentul acela. Editorialul s? u purta titlul Armata Rom�n? la Budapesta: Isp?? irea. Cuno? tea bine Budapesta ? i scria: �Ce putem spune despre Budapesta? �, descriindu? i superbele cl? dîrî publice, podurile, bulevardele largi ? i sf? tuindu? i pe rom�ni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
hedonist]. Pe m]sur] ce individul avanseaz] pe calea meditației, acele st]ri de concentrare profund] numite jh³nas, vor fi asociate unor st]ri de fericire și pl]cere care dep]șesc lumea real], fiind mai degrab] st]ri de beatitudine, însuflețire și extaz. Exist] anumite subtilit]ți în aceste st]ri, care dep]șesc pl]cerile asociate în mod normal hedonismului (ideea c] pl]cerea este sau ar trebui s] constituie țelul tuturor acțiunilor omului). În raport cu st]rile jh³nas, concepte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
așa cum stăpânise filosofia (săṃkhya) și yoga; tot astfel cum, înainte de a fi renunțat la lume, cunoscuse toate voluptățile unei vieți de prinț. Nimic din ceea ce constituie infinita varietate a experiențelor umane nu-i mai era de acum înainte necunoscut - de la beatitudinile și dezamăgirile culturii, ale dragostei și puterii, până la sărăcia unui credincios rătăcitor, la contemplările și transele yoghinului, trecând prin singurătatea și mortificările ascetului. 3. Trezirea și activitatea misionară Gautama a ajuns la concluzia că, prin istovitoarele cazne l-a care
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
piatră, marmură și bronz de mii de mâini, simbolizează parcă întregul spirit al gândirii indiene sau, cel puțin, unul dintre aspectele sale de însemnătate vitală. E un chip care întruchipează liniștea adâncurilor oceanului, calmul netulburat al cerului senin și albastru, beatitudinea inaccesibilă înțelegerii muritorilor. Șezând pe o floare de lotus, calm și netuburat, plutind deasupra pasiunilor și a dorințelor, deasupra furtunilor și a luptelor acestei lumi, e atât de departe, încât pare îndepărtat și inaccesibil. Ajunge însă să-l privești mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]