831 matches
-
orașului, care va schimba lumea în jurul său, și nu în ultimul rând creștere populațională. Braudel și Gauchet au ceva în comun. Ambii se gândesc la depărtarea omului de ,,somn", de ,,adormire", de ,,vraja" religiei, care conferă omului o stare de beatitudine, în mijlocul căreia totul este posibil și dezirabil. Evident că lumea trezită este o lume atroce, reală și rațională. Dacă ar fi să înțelegem sensul sintagmei ,,vremurile bune de altădată", atunci acesta ar fi singurul sens spre care am putea merge
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un rău absolut, plin de durere, suferință și angoase și neagă apodictic posibilitatea ca vreun efort uman să o facă mai tolerabilă. Fericirea poate fi atinsă prin extincția completă a existenței conștiente, a volițiunii și a vieții. Singura cale spre beatitudine și mântuire este de a deveni perfect pasiv, indiferent și inert, asemenea plantelor. Binele suveran este abandonul gândirii și al acțiunii". L.V. Mises, Acțiunea umană, www.mises.ro, p. 28. 216 Simion Mehedinți, Civilizație și cultură. Concepte, definiții, rezonanțe, Editura
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
m-a frapat. Nici o scenă nu ne arată că perechea s-ar fi bucurat, în Rai, de Rai. Paradisul, pentru ei, pare a fi reprezentat exclusiv de interdicție și de ceea ce decurge după încălcarea ei. Nu exclud, desigur, posibilitatea ca beatitudinea să fie, totuși, prezentă, simbolic și criptic, prin intermediul plantelor și al vietăților. Planul doi, care ocupă, milimetric, partea superioară a pînzei, aduce în scenă cinci tablouri. Dar atenție! Se citește de la dreapta înspre stînga. Să însemne asta, oare, că ceea ce
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
ca și anticii, ca și renascentiștii. Se spune că hăul iadului - groapă incomensurabilă pentru durerea lumii - ar fi apărut atunci cînd Lucifer, cu o viteză supersonică, a căzut - la propriu și la figurat - din Rai. Ipoteza e plauzibilă. Din culmea beatitudinii - și a orgoliului - nu ai cum te prăbuși altundeva decît în străfundurile abisului. Se mai spune și că vaietele (fie ele cu glas tare, sotto voce sau in petto) provocate de durerea lumii, care (slab eufemism!) nu e deloc puțină
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
fi acre... Este un paradis pe care îl meriți, pentru că ești conștient de existența lui, ca paradis, ca și de faptul că tu ești acolo. Ba chiar contribui și tu la calitatea lui de paradis, fie și prin starea de beatitudine, ce, precum o aură, te înconjoară. Dar e un paradis terestru, nu e Paradisul. E dominat de zei mărunți - idoli ai tribului, iar tribul sfîșie pe oricine ar îndrăzni să le știrbească o țandără din soclu -, capricioși, nepăsători și ocupați
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
care oferă o alternativă seducător mozaicată a ordinii realului abhorat. Respins în accepția sa convențională, acesta e prizat în registrul său de mobilități, de disponibilități, de metamorfoze inepuizabile. Discursul poetic se impune printr-o frenezie a metaforei imprevizibile, printr-o beatitudine a manierei caleidoscopice: ,Trup în repaos, fără de scop așteptare,/ lin timpul luminilor minunile și le perindă,/ umbrele și luminile-n vasta și singura oglindă./ Scuarul dezîncadrat și spart în mii de ferestre/ lent își desface-n azur amănuntele lui terestre
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
orice comentator de poezie autentică... Cealaltă față a criticii lui Ilie Constantin apare îndatorata spiritului critic propriu-zis, adică aplicării unor criterii exclusiviste, care nu pot evita declararea nemulțumirilor. Lumea nu e perfectă și, cu atît mai putin, lumea creației literare! Beatitudinii din faza lirica i se asociază, firesc, iritarea instrumentata ironic ori sarcastic, în funcție de dozarea (stilistica) a decepției. Să precizam că, în absența unei astfel de consemnări a dezamăgirilor, propozițiile laudative, de "recunoaștere" emoțională, ar fi fost mai puțin convingătoare, generatoare
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
destin. Spre deosebire de Mircea Eliade, la care predomina spiritul științific în tot ce întreprindea, inclusiv în modul riguros și eficient de a se construi pe șine, la Nicolae Balotă conta mai mult decât orice, în anii adolescenței și tinereții sale, o beatitudine a lecturii, cu atat mai greu de înțeles cu cât era practicată (trăită) într-un climat de grotesca austeritate proletara. La treizeci de ani, Nicolae Balotă este fericit cu cărțile sale (uneori multumindu-se doar să privească în extaz cuvintele
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
statuar. între aceste pietre m-am întors să rog zeii mei, strămoșii Călători pe Nori. Aurele și numele lor furate le poartă astăzi sfinții bizantini, minori. Aici mă așez în genunchi mai copleșit de crezul meu decât orice creștin în beatitudinea miresmelor de plante mai tari decât orice vin. Seara, când soarele se face un bujor purpuriu în glastră, De jos, din Câmpi Gherghiței, dealul se vedea lungă navă albastră. Dorul, durerea de simțire, arzătoare năzuință Frisonau trupul meu tânăr, sufletul
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
fi și tu cu mine asemeni, pămînt, așa că învață-te cu toate acestea. Pămînt bun. De iubit, de sărutat, de îngenuncheat în suspine. Curînd vei fi pămînt. Și eu am să calc, sfios, pe tine. M-am unit Eu sînt Beatitudinea lumii Pentru că Dumnezeul meu este Beatitudinea lumii. Iar eu sunt una cu Dumnezeul meu. Te-ai unit cu Christos? Negreșit c-am să mor într-o zi Negreșit c-am să mor într-o zi. Negreșit am s-alunec de
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
pămînt, așa că învață-te cu toate acestea. Pămînt bun. De iubit, de sărutat, de îngenuncheat în suspine. Curînd vei fi pămînt. Și eu am să calc, sfios, pe tine. M-am unit Eu sînt Beatitudinea lumii Pentru că Dumnezeul meu este Beatitudinea lumii. Iar eu sunt una cu Dumnezeul meu. Te-ai unit cu Christos? Negreșit c-am să mor într-o zi Negreșit c-am să mor într-o zi. Negreșit am s-alunec de pe-o femeie. Ca sîngele războinic
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
locului de recluziune nu e altceva decât întunericul nopții premergătoare creației. Dar adevărata semnificație a miturilor și a riturilor de întoarcere la origine este dată de intenția revelată contextual a fiecăruia. Așa se explică de exemplu, „idealul de obținere a beatitudinii“ (a tinereții și a longevității), adică a nemuririi - prin unitatea primordială, starea care preceda, de fapt, însăși creația. Și astfel, prin întoarcerea la origini, se pot anula efectele timpului - ale timpului scurs și se poate reîncepe viața. Filosofiile, tehnicile ascetice
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
unei gnoze inițiatice). Și tot aici se înscrie fascinația lecturii - căci în literatură descoperim acea revoltă împotriva timpului istoric în care trăim și muncim, împotriva timpului „mort“, care strivește și ucide, prin recuperarea unui timp străin, extatic sau imagina, al beatitudinii.
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
succesiune, în diviziune, în părți, în particule. În același timp în om este sufletul întregului; tăcerea înțeleaptă; frumusețea universală, cu care fiecare parte și fiecare particulă este relaționata, eternul UNU. Și această putere profundă în care trăim și a cărei beatitudine ne este accesibilă, nu este doar auto-suficientă și perfectă la orice oră, ci actul perceperii și obiectul perceput, spectatorul și spectacolul, subiectul și obiectul, sunt una. Noi vedem lumea bucată cu bucată, luna, soarele, animalul, copacul; dar întregul, din care
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
un foarte slab câmp electromagnetic care perturbă comunicarea normală între neuroni. Cei care sunt supuși la un astfel de tratament descriu viziuni și senzații complet identice celor mistice sau acelora descrise de indivizii care au trăit episoade de moarte iminentă: beatitudine, sentimentul unei prezențe apropiate, viziuni de ființe luminoase, senzația fuziunii cu universul, senzația de plutire, tunel cu lumină albă la capăt, etc. Pentru subiecți toate aceste senzații și viziuni par foarte reale, tot atât de reale ca și atunci când percepțiile au loc
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Sunt un sculptor care mi-am propus ... să aduc în casele dumneavoastră cele trei fericiri de care știu că aveți ațița nevoie...Adică, mai exact spus, incerc, împreună cu dumneavoastră, să transform vechea triada a celor trei eoni distincți - "existența - formă - beatitudine", adică "materie - energie - informație" - în ceea ce are nevoie omul tot timpul: sănătate, dragoste și bani. Adică în cele trei fericiri: creația, procreația și casa. Căci în toate trei există Dumnezeu. Fac această deoarece lumea e fără centru acum, iar omul
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
ce colorează totul afectiv. Iubirea este un prilej de a descoperi cele mai simple lucruri. Poezia “Cu o ușoara nostalgie” este o rememorare subiectiva a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoară nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul. "Titlul" poeziei “” este un element de paratextualitate, alcătut dintr-o sintagmă: substantivul “nostalgie
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
din plin ireproșabila execuție tehnică și perfecta stăpânire, de maestru, a mijloacelor de exprimare artistică. Se poate, de asemenea, observa că vizualitatea formelor este construită rațional, într-un demers “programatic” eficace, dar culoarea răspunde unor “stări de grație” inefabile, de beatitudine poetică, în deplin acord cu inflexiunile conceptuale proprii motivelor plastice evidențiate. Elena Greculesi, după o îndelungată experiență de viață și familiarizare cu arta sa, pare să fie un spirit calculat și auster, dar operele sale sunt marcate de o acută
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
cu sine, înțelegând poezia ca pe un mod de existență și de acțiune socială, ca pe un apel și ca pe un enunț. Tradiționalismul poeziei sale se manifestă mai mult în spirit decât în literă, fiind unul de substanță, al „beatitudinilor esențiale”; viziunea lirică și modalitățile de expresie sunt, însă, ale unui spirit eminamente modern. ...Acesta este (sau ar putea fi) Vasile Romanciuc, omul și poetul delicat și discret, sensibil ca o mimoză și tare ca oțelul de Damasc, care, în funcție de
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
pe care o intuiam când, o emoție teribilă m-a cuprins...Mi-am pierdut apoi cunoștința și am căzut. Cum a trecut acea zi și următoarea, nu mai știu deloc. Mă simțeam ca și cum în interiorul meu se legăna un ocean de beatitudine inefabilă și până în cele mai adânci cute ale ființei mele eram conștient de prezența continuă a Eternei Mame Cosmice." Ramakrishna a avut mai mulți maeștri care au aparținut unor căi spirituale diferite. Primul dintre ei a fost o femeie, Bhairavi
Ramakrishna () [Corola-website/Science/326060_a_327389]
-
fără ca penetrarea sexuală să aibă loc, în care transferul de enegie dintre shakti și shakta are loc doar la nivelul . Atunci când acest transfer de energie se produce, cuplul, întrupând zeița și zeul, și dizolvându-și egoul, experimentează realitatea ultimă și beatitudinea prin uniunea corpurilor subtile. Această uniune sexuală mistică presupune întotdeauna continența sexuală. "Să nu uităm că "maithuna" nu trebuie niciodată să se încheie cu o emisie seminală: "boddhicitam notsrjet", sămânța nu trebuie emisă, repetă textele. Altfel yoghinul cade sub legea
Maithuna () [Corola-website/Science/327974_a_329303]
-
coboară tot mai mult, amenințând să-l strivească pe omul prins acolo. Singura ieșire a omului din această capcană poate avea loc doar într-un plan al irealității. Momentul găsirii ieșirii presupune experimentarea unei senzații amestecate de teamă și de beatitudine, după cum afirmă Onofrei în finalul nuvelei. Trecerea într-un plan superior de existență determină probleme de identitate ce duc la revelația Ătman-Brahman, adică la conștientizarea faptului că sufletul individual (Ătman) al oricărei ființe (animal sau plantă) provine din sufletul universal
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
ultime sau conștiința supremă. un înțelept antic(sec 9 îen) în , folosește cuvântul "atman" pentru a indica elementul în care și prin care toate celelalte există, care este cel mai prețios dintre toate, care pătrunde totul, care este esența totului, beatitudine, fiind dincolo de orice descriere. În timp ce în Upanishadele mai vechi cum ar Brihadaranyaka, Sinele este înțeles ca esența la care se ajunge prin negarea a ceea ce exista, - "nici asta, nici asta"(în sensul ca Sinele nu este nici trupul fizic, nici
Atman () [Corola-website/Science/327276_a_328605]
-
la deșertăciunea lumii. Negru înseamnă pentru musulmani suma culorilor, simbolul luminii divine. La “dervișii rotitori”, această culoare are o semnificație esoterică. Îmbrăcarea mantiei negre este dovada acceptării credinței în Islam. Mewlana Djalal Al Din Rumi asemăna etapele mersului lăuntric spre beatitudine al sufistului cu o scară cromatică. În esoterismul islamic, cele 7 culori ale curcubeului reprezintă imaginea atributelor divine, reflectate în univers. Scara cromatică merge de la alb (simbolul Cărții, al Legii Coranice), punctul de plecare al dervișului pe calea desăvârșirii și
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
toate zilele ar fi camuflat o dimensiune secretă pe care, cunoscând-o, omul își revelează totodată semnificația profundă a Cosmosului și modul lui autentic de a fi; mod de perfectă, beatifică spontaneitate, care nu e nici iresponsabilitatea existenței animalice, nici beatitudinea angelică.”" Criticul Sorin Alexandrescu a evidențiat trei planuri temporale în nuvela „Șarpele”: un plan profan (al excursioniștilor cu preocupări prozaice, ancorați în prezentul banal) și două planuri sacre (al Dorinei, care trăia un posibil „L’éternel retour” al evenimentelor, și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]