1,731 matches
-
și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu de Sus. Acolo familia sa se bucura de prestigiu, iar el ar fi putut împleti afacerile cu firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și venea într-o fugă, obișnuită cu belșugul din prăvălie, cu beciul doldora de butoaie cu stridii, cu rahat turcesc, cu măsline aduse cu vaporul până la Galați și de acolo cu carele cu boi până la Stănișești, învățată cu respectul jidanilor care-și scoteau pălăria în fața ei pe uliță: săru’ mânușițele, jupâniță! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș, pizmaș, înfricoșat, prin aer... Orgiastic! Ca tăciunii! Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și pe loc un cor de miorlăieli dezaprobatoare. Mă, Castravete, n-ai venit, dracului, odată, mă...?! îl ceartă el pe Avocat, care răsare, gâfâind, din beci și îi întinde sticla și cămașa. Dănuț smulge dopul cu un bobârnac și-i toarnă cu forța alcool, lui Nae, printre dinții încleștați în spasm, cinstindu-se și el îndemânatic, cu o dușcă memorabilă (și neputându-se opri să cugete
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noi am tăiat-o! Dar, pe unde? Pe-aici, bre! și nenea Sandu dă la o parte linoleul pătat, descoperind un capac hexagonal, de tablă ruginită. Un chepeng, cu belciug. O trapă! Phiii... Ca-n filme! jubilează Bossul. Coborâm prin beci, care are o ieșire secundară dincolo de drum, în câmp, ne furișăm și ne târâm prin bălării, vreo zece-douăzeci de metri, de marjă, ca să nu ne prindă suflul. Ne mai trebuie doar detonatorul... Amorsa! Un telefon mobil. Am eu unul! îi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
silești dumneata pe mine, care ți-am muncit până m-ai stors ca pe o lămâie, să mă înjosesc la bătrânețe, că nu șade frumos și nu-i drept! Mendelson, socialist înfocat, fost de câteva ori arestat și bătut prin beciurile poliției, răspunse fără să ridice ochii de la lucru: ― Dreptatea nu costă nimic și de aceea n-are circulație în comerț! Mișu, însă, strigă deodată cu imputare: ― Domnule Tănăsescu, dacă dumneata te plângi și suferi de nedreptate, atunci gîndește-te ce trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-au întors la ogoare, parcă episodul răzvrătirii ar fi fost un vis urât. S-au reluat muncile cu mai multă râvnă, cu un fel de desperare mută... Din nenorocire, aproape un sfert dintre țărani sunt închiși pe la Pitești. Toate beciurile orașului s-au transformat în temnițe. Noi nu învățăm nimic din nici o nenorocire... Fără să-ți mai spun că lipsa atâtor brațe, în împrejurările astea, e și o mare pierdere pentru economia țării!... În sfârșit, ne silim să ștergem urmele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am dus să iau fân din stog, un brand tras de ruși din vârful dealului a explodat la vreo 25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să-l bombardeze, deoarece trupe germane se aflau în satul nostru sau pe câmpul dinspre nord. Timp de vreo trei zile cât a ținut lupta, am patru amintiri care mi-au rămas în memorie. Noi căutam să ne ascundem în beci sau într-o râpă din apropiere de unde oamenii luau lut pentru lipit pereții sau pe jos, în casă, un lut galben și în malului râpei săpau și ieșeau niște mici grote unde te puteai adăposti. Deci, cu încă o familie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
explodat un brand, o bombă de dimensiuni mai mici trasă de rușii care ce aflau pe culmea dealului, spre satul Curteni. Când a făcut explozie brandul, două schije mici i-au ciuruit fundul fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am început să tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească și casa și beciul și să ne omoare pe toți. Trăgeau rușii de pe deal, trăgeau și nemții de pe câmpul din fața satului. Multe case au fost distruse. După ce neam retras din râpă, revenind acasă, bunica Marghiola m-a luat cu ea la adus apă. Fântâna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sus, la cucurigu, și urca scările pân-la mansardă. Urca și madam Ioaniu, și nu zicea nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în casa lor, chit că-i înghesuise la cucurigu și jos băgase chiriași peste tot. Până la urmă, tot a scăpat ele de chiriași, da degeaba a scăpat : dac-a plecat Tudor, băiatu, casa lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ducă răniții la o adresă dintr-un cartier din zona vestică a orașului. Șoferul vorbește aproape țipînd, Îi spune că spitalul e controlat de miliție, care Îi ridică pe toți cei ce ajung acolo răniți și Îi bagă În niște beciuri unde Îi anchetează. De undeva de după un colț se vede flacăra unui pistol-mitralieră și el se ghemuiește sub bordul Daciei-ambulanță și Își vede adidașii Lotto, cu emblemă roșie. Are sînge pe mîini și pe mînecile jachetei, dar adidașii sînt curați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
probabil că va avea loc un proces În fața poporului. Se iscă iar comentarii. Da’ să-l spînzure, dom’neee. Să-l jupoaie de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați-mi voie să ies, se aude
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nebunie a fost În zilele alea... Ei bine, tipul ăsta s-a pierdut de trupa lui și a fost prins de niște gărzi care au crezut că e terorist și l-au bătut, l-au dezbrăcat, a ajuns În niște beciuri de miliție... nu e clar ce s-a Întîmplat, cert e că acum e mort și figurează În documente ca terorist... O poză de-a lui mort a apărut În ziare - o mărturie a unei morți oribile, cu capul pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că, mai degrabă, avea o singură fereastră pe care o țineau, dintr-un motiv oarecare, mai mult închisă, și anume cu oblon, decât deschisă. Iar în mijlocul odăii se căsca o gură de beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte intrau și ieșeau din odaie, oricând doreau, pe ușa lăsată veșnic deschisă, ca la ele acasă, și nimeni nu le alunga. Între gura de beci și pat spațiul era strâmt și tocmai acolo s-a găsit să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte intrau și ieșeau din odaie, oricând doreau, pe ușa lăsată veșnic deschisă, ca la ele acasă, și nimeni nu le alunga. Între gura de beci și pat spațiul era strâmt și tocmai acolo s-a găsit să se oprească într-o zi un curcan încăpățânat. Alexandra voia să iasă din odaie, dar n-avea pe unde deoarece curcanul îi bara calea dintre pat și gura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pat spațiul era strâmt și tocmai acolo s-a găsit să se oprească într-o zi un curcan încăpățânat. Alexandra voia să iasă din odaie, dar n-avea pe unde deoarece curcanul îi bara calea dintre pat și gura de beci. De partea cealaltă a chepengului se afla plita, și mătușă-mea Ana, cea mai vârstnică dintre surori, toată ziua nu făcea altceva decât să gătească. Așa că, era lucru știut, prin dreptul plitei nimeni n-avea voie să treacă era teritoriul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
semnată de primul ministru. Vreți să-l castrați? Pe...primul-ministru ?!? Doamne ferește ! Ar fi primul primministru de la daci încoace care ar fi eunuc. Domnule Albăstrel eu vorbeam de câine, nu de ...îl castrați, îi puneți botniță și îl țineți într-un beci, bine păzit. Ca obiect de patrimoniu național ? Nu. Ca câine criminal... Să nu muște ! Aha. M-am luminat... Stimată doamnă și stimate domn, confuzia pleacă de la numele animalului, fiindcă-l cheamă Pițbulică și nu-i Pitbullică. O să-l botezăm Puffi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe cu sirop de arțar, zmeură și mure stăteau frumos aliniate în beci, uscate mere din pădure, adunase alune și nuci. Uscase măceșe și alte plante aromate și tămăduitoare pentru ceai, că deh! În pădure crescuse o sumedenie de astfel de plante. Acum se gândea să facă o marmeladă de afine să o
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
nu putea cârmui decât prin teroare. A scos deci sabia și a ucis. A trecut prin foc și sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugurile și în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Și-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Și astfel, în locul paradisului pierdut, s-a înălțat Golgota. În locul arborelui cunoașterii, s-a ridicat o cruce. În centrul credinței a apărut o crimă... Vi se pare că e o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se stârnește, Pe toți norii-i izgonește!... Fulga Delia - Maria Școala Gimnazială Dumbrăvița O veveriță suspină Cu ochii în lumină, Fiindcă din vârf de brad Conuri nu mai cad. -Doamne, Dumnezeu cel mare, Doamne, îți cer îndurare! Întruna suspin, Căci beciul nu e plin. Iar al meu odor De-o zi l-am trimis la izvor; Însă la cât e de mititel, N-aș putea să cred în el! Ungureanu Mihaela Școala Gimnazială Dumbrăvița Pe stradă e gâlceavă mare; Se vede
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
bun ca pâinea caldă. Era în stare să dea și cămașa de pe el pentru un prieten. Era iubit de toți oamenii comunei. Satul era alcătuit din bulgari, oameni gospodari, harnici. Iordache era directorul școlii și locuia la școală. Avea un beci, conform obiceiului locului: intrai într-o cameră văruită, cu masă și scaune, de aici încolo începând hruba propriu-zisă unde se ținea butoiul de vin și ce mai era de ținut. Și era tocmai locul potrivit pentru începutul sărbătorilor. Sărbători ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]