1,524 matches
-
mârțoagă, domnule. O gloabă ! Bine, bine...Dar mânzul ? Ei, da, după cum se zice pin comună, da, mânzul ar fi ce spuneai dumneata că se și explică antropomorfic, științific, adică teoretic. Dar din punct de vedere mai evolutiv Calache este o bestie, ceea ce, iarăși, ar putea explica, dacă poți înțelege... Înțeleg dar nu văd legătura. Păi cum s-o vezi dacă Madam Fița se interpune?! Calul, domnule, adică puiul de gloabă, e un product dialectic. E materializarea unui proces , cum ne explica
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sută de mii de lei. Dumneata... Pardon ! “Dumneata”, ca termen, este interzis, conform Noului Cod al Funcționarului Public Model. Folosiți “dumneavoastră” sau, mai simplu, Bety. Vă numiți Bety ? Nu. Bety este un pseudonim profesional, așa cum Betty Davis sau “ Bety și Bestia”. “Frumoasa și bestia”. Da, dar pe Frumoasă, dacă ar fi fost funcționar public, conform Noului Cod al Funcționarului Public Model, ar fi chemat-o Betty Ionescu. Aha. Vă numiți Ionescu! Nu. Ionescu este numele șefei de birou, Popescu al Șefei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de lei. Dumneata... Pardon ! “Dumneata”, ca termen, este interzis, conform Noului Cod al Funcționarului Public Model. Folosiți “dumneavoastră” sau, mai simplu, Bety. Vă numiți Bety ? Nu. Bety este un pseudonim profesional, așa cum Betty Davis sau “ Bety și Bestia”. “Frumoasa și bestia”. Da, dar pe Frumoasă, dacă ar fi fost funcționar public, conform Noului Cod al Funcționarului Public Model, ar fi chemat-o Betty Ionescu. Aha. Vă numiți Ionescu! Nu. Ionescu este numele șefei de birou, Popescu al Șefei de Agenție și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un salon modern a avut loc, mai ales, o rafinare a ipocriziei. Am învățat să ne prefacem, să fim grosolani fără să mai bată la ochi, să ne justificăm într-un mod nobil și să ne servim de asta. Spre deosebire de "bestia necivilizată", "bestia civilizată" își poate motiva crimele. Totodată, civilizația a făcut din noi niște maniaci ai nerăbdării. Vrem să câștigăm timp, de parcă ne-am asigura astfel o halcă mai mare de eternitate. Exagerez, desigur. Probabil, fiindcă, în timp ce mă uit la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
modern a avut loc, mai ales, o rafinare a ipocriziei. Am învățat să ne prefacem, să fim grosolani fără să mai bată la ochi, să ne justificăm într-un mod nobil și să ne servim de asta. Spre deosebire de "bestia necivilizată", "bestia civilizată" își poate motiva crimele. Totodată, civilizația a făcut din noi niște maniaci ai nerăbdării. Vrem să câștigăm timp, de parcă ne-am asigura astfel o halcă mai mare de eternitate. Exagerez, desigur. Probabil, fiindcă, în timp ce mă uit la pietrele de pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-l pot diminua. În salopete și căști cu lămpașe, ai fi crezut că sunt mineri. Și din păcate, mineri erau. Dar printre ei atâția securiști ce le-mbrăcaseră uniforma, dirijându-i. Ce fel de mineri erau aceștia, comportându-se ca bestiile? Am cunoscut în detenție mineri adevărați și am învățat de la ei atâta omenie !... aveau temere de Dumnezeu, dragoste de casă, copii și soții. Sufletul lăcrima când i-auzeam cântând: „...în lumea noastră fără cer, c-așa e viața de miner
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
seama de răul pe care i-l face lui Ladima, considerându-se miloasă pentru că nu-l aruncă afară din casă, deși o plictisea cu grija lui exagerată, o obosea cu atitudinea lui sentimentală, din care cauză George Călinescu o numește "bestie incultă". Perpessicius nota: Pe de altă parte <ref id="26"> 26 Perpessicius , op. cit. , p . 283. </ref> George Demetru Ladima este personsjul absent din roman care se autoprezintă prin scrisorile lui, ori e "reflectat" în diverse viziuni. Portretul său este conturat
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge de cucuvaie! Las-că v-aranjez eu, mă, corcituri smolite! țipă acum Îmbunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînt?“ - am zis. „Ah, mi le-au luat, mi le-au luat“ - a zis cu glas plîngăreț și-a Început să bată cîmpii și să aiureze, Înțelegi... „N-au decît să le țină! M-au sărăcit și m-au distrus, bestiile, mi-au supt sîngele, n-au decît să-mi ia și ce mi-a mai rămas.“ „Ce tot spui?“ - am zis. „Ce mai Înseamnă și asta?“ „Vorbește de cei doi chinezi care țin o spălătorie ceva mai Încolo, mamă“ - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i aducem chitanța. Ei, și-atunci a-nceput buclucul: taică-tu l-a apucat de gît și-a strigat: „Te omor, fir-ai al dracului“ și s-a Întins peste tejghea și i-a tras una, Înțelegi, și-a strigat - „bestii ce sînteți, m-ați sărăcit și m-ați distrus, m-ați hăituit pînă la porțile iadului“ - zice - „dar sfîrșesc eu cu voi Înainte de-a mă duce“ - zice - „și-o să veniți și voi cu mine“. Și-atunci Ben și Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prea tîrziu: omul celălalt ieșise din prăvălie strigînd În gura mare și s-a Întors cu un polițist. „Ce-nseamnă asta?“ - zice polițistul și ne măsoară pe toți cu privirea. „M-au prădat“ - zice tatăl tău - „și-acum, ca niște bestii crude, afurisite și sîngeroase ce sînt, stau acolo și pun la cale moartea mea.“ Ei, dacă mai zicea ceva, ne băga pe toți În bucluc. Luke l-a zgîlțîit odată și i-a zis: „Potolește-te că, de nu, ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și a indiferenței fa-ță de adevăr. Dar, este oare adevărat? Giordano Bruno (1548-1600) a mers până acolo, încât s-a identificat cu măgarul, care, prin ignoranța, răbdarea și încăpățânarea sa, constituia alegoria celui care caută adevărul. În Lo spaccio de la bestia trionfante (Londra 1584) Bruno, printr-o alegorie foarte clară, sfârșește prin a exalta prostia, care, pentru filosoful din Nola, indică apartenența omului la o stare animală, servilă și vicioasă, totodată cu voința de a ieși din aceasta, după cum se citește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Se simțea străin atît față de realitate, cît și de imaginație. Astmul îi reveni apăsîndu-l tot mai mult - ziua îi zăcea pe piept ca o piatră, iar noaptea îl înhăța asemeni unei fiare. într-o noapte, s-a trezit cu laba bestiei strîngîndu-l atît de tare de gît că a trecut de la frică la panică teribilă și a sărit din pat cu un croncănit ascuțit, apoi s-a dus împleticindu-se pînă la fereastră și a tras perdeaua. Pe hornurile de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată hotărâre, acești paznici nu-s decât niște simboluri ale distrugerii. Din clipa în care aceștia adoptaseră un caracter inuman, ei nu mai erau decât niște barbari îndărătnici, care trebuiau nimiciți ca niște bestii agresive și dați uitării imediat. Și-i uită. În fața lui se înălța ce mai rămăsese din Mașina jocurilor. În toate aceste ore, Gosseyn își bazase speranțele pe o lege logică. O lege care spunea că instalația a cărei construcție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată hotărâre, acești paznici nu-s decât niște simboluri ale distrugerii. Din clipa în care aceștia adoptaseră un caracter inuman, ei nu mai erau decât niște barbari îndărătnici, care trebuiau nimiciți ca niște bestii agresive și dați uitării imediat. Și-i uită. În fața lui se înălța ce mai rămăsese din Mașina jocurilor. În toate aceste ore, Gosseyn își bazase speranțele pe o lege logică. O lege care spunea că instalația a cărei construcție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unele goluri; au fost momente, poate minute întregi, când nu l-a văzut nimeni. Grosvenor oftă, hotărât să nu se amestece în discuție, mai ales că auzi vocea furioasă a lui Kent: - După părerea mea, nu trebuie să riscăm. Ucideți bestia, înainte de-a ne ucide ea pe noi! - Korita, ești pe-aici? întrebă Morton. - Da, chiar aici, lângă cadavru, domnule director! - Korita, dumneata ai cercetat împrejurimile împreună cu Cranessy și cu Van Home. Crezi că felina e o descendentă a seminției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
drumului între aventură și parcurs inițiatic. Atunci când alege preistoria ca decor, fiind spațiul în care va cutreiera energicul Rahan, fiul lui Crao, banda desenată anticipează viitoarele puneri în scenă ale unei pelicule precum 10.000 BC. Grotele, jungla, confruntarea cu bestiile feroce și cu prejudecățile sunt ingredientele din care se hrănește una dintre cele mai longevive narațiuni adăpostite de Pif. Venerația nostalgică de care este înconjurat Rahan ține și de proximitatea imagologică cu un alt erou ce cutreieră spațiile nedomesticite - Tarzan
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis, Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui. În timp ce eu... Dacă trebuie să fim mediocri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a convins pe Hingherul și pe Anton să-l ajute". Se mai vorbea încă despre această întîmplare de pomină pe care mi-a relatat-o chiar Mopsul înainte de izbucnirea conflictului dintre noi: "Hingherul s-a dus înainte să îmblînzească bestia. Eu și Anton ne-am dus pe urmă. Dar n-am putut să intrăm. Hingherul n-a vrut să ne deschidă ușa! Ne-am rugat de el în toate felurile. Degeaba. Și vorbea, domnule, cu câinele, așa cum vorbești cu un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îmbătrîni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi am văzut un triunghi de cocori care umplea cerul. 2 mai I-am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. "După opt luni? Nu. Mă simt bine așa". Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbîntată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
proaspătul eliberat, după propriile mărturii. Bunicul este prevenit să nu se manifeste ostil, pentru că va fi imediat rearestat. Copilul Ștefan - viitorul autor - mereu în neastâmpăr și mișcare vede tot, înțelege totul perfect și încearcă să-și scoată prietenii să atace bestiile cu pietre, pentru că “au turbat bestiile și băieții din umbră”. Curând apare din prizonierat tocmai din lagărele siberiene și unchiul Grigore, cu multe și șocante dezvăluiri, fapt ce incită și îndârjește la maximum pe micuțul luptător tot mai dârz, pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este prevenit să nu se manifeste ostil, pentru că va fi imediat rearestat. Copilul Ștefan - viitorul autor - mereu în neastâmpăr și mișcare vede tot, înțelege totul perfect și încearcă să-și scoată prietenii să atace bestiile cu pietre, pentru că “au turbat bestiile și băieții din umbră”. Curând apare din prizonierat tocmai din lagărele siberiene și unchiul Grigore, cu multe și șocante dezvăluiri, fapt ce incită și îndârjește la maximum pe micuțul luptător tot mai dârz, pe măsura maturizării sale. Abia sosit, prizonierul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
după apariția căpitanului Ion Cartas, încât răbdarea celor vizați e pusă la grea încercare, scoțând în evidență situația explozivă a momentului. Cei mari tac încrâncenându se lăuntric, iar copiii (Fănel, sub forma cea mai nevinovată, acuză și încearcă să potolească bestia de milițian care prin limbaj și atitudine este personificarea regimului comunist). Se subliniază demnitatea fostului militar - erou al războiului - în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează spunându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]