8,498 matches
-
liniștită sau cu un proiect divin inteligent. Din păcate nu există lumea perfectă a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care profetul Isaia a descris-o în Biblie (11, 6), unde lupul trăiește împreună cu mielul, iar leopardul se culcă lângă căprioară, unde vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște. Așadar nu îmi fac iluzii, ființele vii, oricând și oriunde, pot supraviețui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pune sunt suficiente. Apropierea de un secret impenetrabil În zilele noastre s-a dezlănțuit polemica referitoare la evoluționism: "Credeți în teoria evoluției?", sunt întrebat deseori de creștinii fundamentaliști, în special în Statele Unite. Mulți ar dori ca istoria creației relatată în Biblie să fie literalmente predată în școli, cel puțin la același nivel cu teoria evoluției. Eu răspund: "Nu cred în teoria evoluției deoarece, în ce mă privește, este demonstrată științific". Pe baza unei multitudini copleșitoare de material fizico-chimic, paleontologic, embriologic și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
instinctivă. Spiritualitatea mea include totdeauna corporalitatea mea. Așadar nu cred în acea prezumție "spiritualistă" a omului în raport cu animalul și nici în aplatizarea "biologistă" a omului asupra animalului. Nu aparțin grupului de credincioși care au impresia că pot să șteargă cu Biblia în mână date ce fac obiectul demonstrațiilor științifice. Dar am, de asemenea, prea puțină simpatie pentru acei oameni de știință care se arată ostili religiei, construind un ateism aparent științific făcând apel la rezultatele obținute în mediul activității lor și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a culturilor, care condusese prin urmare la nașterea civilizațiilor și religiilor evoluate. În acele vremuri normele erau formulate sub formă de fraze și trecute în scris. În unele civilizații erau atribuite voinței divinităților sau după exemplul celor Zece Porunci din Biblia ebraică unui singur Dumnezeu. Aceste porunci s-au transmis din generație în generație de-a lungul mileniilor. Astăzi însă, mi se aduc obiecții deseori că întotdeauna s-a acționat și se acționează împotriva poruncilor. Eu zic că e adevărat, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceasta e formularea din Catehism) sunt într-un mare dezacord, în chestiunile referitoare la morală și la dogmă. Bisericile protestante, care cu greu își fac simțită vocea împotriva autoritarismului Romei în problemele inerente credinței și moralei autoritarism ce este contrar Bibliei și ecumenismului -, nu pot să compenseze pierderea credibilității în creștinism. Astăzi, în secolul XXI, întrebarea despre continuarea itinerariului umanității în viitor se impune cu o urgență și mai mare. După rătăcirile și atrocitățile secolului XX, există încă instrucțiuni de drum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a căror valoare este dincolo de situația contingentă. Astăzi totuși, pentru a înfrunta numeroasele și inevitabilele decizii obiective ale vieții individuale și politice, nu mai este suficient să ne bazăm pe soluții etice căzute din cer sau pe interpretarea literală a Bibliei, cum făceau încă la începuturile epocii moderne teologii moraliști (de exemplu în chestiunea liceității împrumutului cu dobândă). De cealaltă parte nu mai este suficient nici cum făceau papii secolului XX în problema contracepției sau a inseminării artificiale să deducem soluții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ce mă determinase să decid pentru o a treia posibilitate, asupra căreia meditasem îndelung. Scurtul meu sondaj la masă avusese ca rezultat un consens empiric fundamental: sunt patru imperative etice, care nu se regăsesc doar în Cele Zece Porunci ale Bibliei ebraice, confirmate în Noul Testament și Coran, ci și în Patanjali, fondatorul yoga, în canonul budist și în tradiția chineză: "Să nu ucizi, să nu furi, să nu minți, să nu comiți fapte impure". Faptul că această coincidență nu era o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Lecția mea inaugurală despre teologia conciliului, ce ar fi trebuit să înceapă în octombrie 1962, am extins-o și transformat-o într-o carte (Structurile Bisericii). Aceasta se deosebea fundamental de dogmatica tradițională catolică deoarece se baza în totalitate pe Biblie și trata istoria Bisericilor, conciliilor și chiar a papilor menținând mereu perspectiva istorică. Din cauza manuscrisului, în acea zi, la München, avusesem o discuție foarte aprinsă despre definiția primatului și infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870) cu dogmaticul catolic de vârf
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai încolo. Decât să mă lungesc în meditații asupra sensului întrebării despre sens, mi se pare important a clarifica repede un lucru: multe secole oamenii nu și-au pus absolut deloc întrebarea despre sensul vieții în acest mod. Pentru oamenii Bibliei ebraice, cei ai Noului Testament și chiar a Evului Mediu, întrebarea despre sensul vieții era irelevantă. De ce? Pentru că plecau de la premiza că o astfel de întrebare avea deja un răspuns dintotdeauna. Sensul vieții era clar: Dumnezeu și observarea poruncilor sale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prezervativele, inseminarea artificială, cercetarea pe celulele stem...) au împovărat raportul dintre religie și știință, înveninându-l. Cum aș putea să nu înțeleg faptul că multe persoane, în fața a numeroase decrete romane și pamflete protestante, refuză credința într-o autoritate, în Biblie, într-o Biserică ce le apare irațională, antifilozofică, ostilă științei? De asemenea, mulți credincioși astăzi înțeleg foarte bine că argumentul Dumnezeu nu poate avea nici un rol în știință dacă aceasta trebuie să țină cont cu precizie și exactitate de metodele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
idee, iar numele de Dumnezeu conține toate urmele degetelor și sângelui lor. Unde aș putea găsi un cuvânt care să i se asemene pentru a indica Preaînaltul?"17. Prima cerere a lui Isus în Tatăl nostru, în totală potrivire cu spiritul Bibliei ebraice: "Sfințească-se numele tău" (Mt., 6, 9: în forma aramaică originală folosită de Isus: jit kaddaš šēmak). "Numele" (haššēm) pentru orientali nu este doar o definiție exterioară, ci partea esențială a personalității și deci, în acest caz, însuși Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rațiunea, ci omul în totalitatea sa; privesc corpul și spiritul, rațiunea și instinctul. Încrederea în Dumnezeu transcende rațiunea fără a fi irațională. Poate fi justificată rațional împotriva criticii raționale: nu cu probe imperative, dar cu motive convingătoare. Pentru această încredere Biblia folosește cuvântul credință: "Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd" (Evr., 11, 1). În ce cred eu?" Acestei întrebări i-am răspuns în mod fundamental: cred în Dumnezeu, cauza primă și sensul prim al tuturor lucrurilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prezența lui Dumnezeu în lume și a lumii în Dumnezeu. Deci într-un tip de unitate în diversitate. Dar cineva se poate întreba: un evreu, creștin sau musulman, nu este încă de la început legat de imaginea unui Dumnezeu personal al Bibliei sau al Coranului? Această întrebare dezvăluie la o chestiune problematică. Dumnezeu: personal sau impersonal? Vreau să clarific încă de la început că nu cunosc ce aspect are Dumnezeu, nu pot și nici nu vreau să-mi fac o idee. "Dumnezeu" este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
domeniul său, încă se ruga la fel ca în copilărie, iar singura rugăciune pe care o cunoștea era: "Înger al lui Dumnezeu, fă-mă bun, ca la tine în cer să ajung și eu". Dintr-un punct de vedere general, Biblia ebraică, Noul Testament și Coranul sunt caracterizate fără îndoială de înțelegerea lui Dumnezeu ca Dumnezeu personal, înțeles personal. În Occident totuși, tradiția mistică indiană a avut acces mult prea devreme în Grecia prin Asia Mică. Elemente mistice singulare se regăsesc la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
zile de exercitia spiritualia în liniște totală. Totuși în această meditație cotidiană nu se urmărea respectarea cu atenție a propriei respirații sau întreruperea gândului, ci contemplarea unei scene biblice (îndeosebi cu referire la viața lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar iezuitul spaniol Ignațiu de Loyola, cel ce a fondat Collegium Germanicum au prestabilit un Ghid
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
simțurile de vină, făcându-ne rugăciunea dificilă și luându-ne uneori bucuria de a ne ruga, tocmai pentru că aceste niveluri maxime nu pot fi atinse. Astfel, pentru mine a fost o mare eliberare interioară când am conștientizat meditând că nici Biblia ebraică, nici Noul Testament nu cunosc o metodă sistematică și o tehnică psihologică de rugăciune: nici un nivel de rugăciune ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rugăciune: nici un nivel de rugăciune ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor stări de suflet până la extazul uitării de sine. În locul acestora, descoperisem în Biblie o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul tâmplarului din Nazaret se retrage pentru a se ruga singur, pe discipolii săi îi învață el însuși cerințele scurte din Tatăl nostru. Toate acestea nu presupun vreo dispoziție religioasă specială. În Biblie deci nu se găsește nimic care să justifice anumite forme de rugăciune elevate. Desigur, creștinii pot avea o practică mai exigentă dintr-un punct de vedere spiritual, dar nu sunt obligați să o facă. În orice caz, astfel de rugăciuni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
preoți, la liturghie recit în mod liber anumite rugăciuni după obiceiul creștinismului primar. Dar când se vorbește despre serviciul divin se naște o întrebare care pentru mine este centrală: despre care Dumnezeu vorbim? Unicul Dumnezeu și multitudinea divinităților Pentru mine Biblia nu este doar o moștenire literară a culturii mondiale sau doar o parte ce formează canonul occidental, este o unică și extraordinară mărturie despre experiențele religioase incumbându-l pe Dumnezeu. Cine, ca și mine, s-a născut în contextul unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vin cu ușurință transferate Tatălui și Domnului care este în ceruri și viceversa, aici pe pământ se folosește autoritatea Tatălui ceresc pentru a o întări pe cea a bărbatului asupra femeii și a copiilor. Este suficient să amintim că în Biblia ebraică Dumnezeu își arată latura feminină, compasiunea și misericordia maternă? Nu, trebuie luat în serios și în liturghie că numele de "Tată" și "Domn" folosite pentru Dumnezeu nu semnifică faptul că el este un bărbat. Sunt însă simboluri și cifre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și terorismului religios, iar hindusimul, budismul au fost pacifiste încă de la început. Totuși, orice religie ar trebui să controleze propriile surse și să ia act de faptul că episoadele de violență sunt cuprinse nu doar în Coran, ci și în Biblia ebraică, că nu pot fi sub nici o formă folosite pentru justificarea acțiunilor violente și a războaielor prezentului. Însă Noul Testament? Evanghelia după Ioan, redactată mai târziu decât celelalte, conține afirmații cristologice constant citate de fundamentaliști și care, înțelese în sens exclusiv
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
important un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea" mea, și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca Spirit "Atotputernic" (din lat. omnipotens, "cel care poate tot"; în gr. pantokrátor, "stăpânul tuturor") nu este cuvântul meu preferat. În traducerea greacă a Bibliei ebraice, acest termen este folosit pentru sabaoth (domnul oștirilor) în Noul Testament, în schimb cu excepția Apocalipsei (la Sfântul Pavel) termenul este în mod vădit evitat. Acest predicat al lui Dumnezeu asumă o importanță deosebită începând de la teologia Părinților Bisericii și a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fond și concretizează încrederea mea în Dumnezeu. Desigur, presupune unele consecințe: să-mi conștientizez responsabilitatea față de ceilalți și de mediu, să mă dedic obligațiilor mele lumești cu intensă seriozitate, maximă speranță și realism. Dar presimt deja o obiecție: povestirile miracolelor Bibliei sunt o permanentă piatră de scandal, complet ireale și inacceptabile pentru un om de știință? Mai putem crede în miracole azi? Nu sunt om de știință. Totuși consider că ultimele descoperiri ale microbiologiei sunt în aceeași măsură convingătoare ca cele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
când în când prin miracolele sale omul și popoarele care trăiesc în istorie, încălcând ocazional legile naturii și ordinea lumii. În acest mod se naște spontan întrebarea: în lumea aceasta unde prevalează legile evoluției, mai este justificată credința în miracole? Biblia este plină de ele, de la început până la sfârșit. Iată și o întrebare care mi se impune deja în raportarea la a fi creștin: cum pot fi conciliate aceste istorii miraculoase cu procesul strâns legat de cauzalitatea evoluției, dacă în ele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a peștilor; furtuna calmată; cele trei reînvieri... Acestea sunt "miracole ale naturii" ce nu trebuie luate ad litteram. Și pentru oamenii de știință este util să știe că, dintr-un punct de vedere istoric, nu se poate demonstra că în Biblie sunt violate legile naturii. De ce? Deoarece oamenii, în vremurile Bibliei, nu erau deloc interesați de legile naturii. Nu le cunoșteau. Nu se gândea în termeni științifici și, prin urmare, relatările miracolelor nu erau interpretate ca o violare a legilor naturii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]