4,406 matches
-
1974 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, absolvind ulterior și un curs postuniversitar de biblioteconomie. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea „Al. I. Cuza “din Iași. Lucrează ca profesor la Tazlău, Piatra Neamț și Luminiș (1974-1979), bibliotecar la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” din Piatra Neamț (1979-1982, 1989-1991) și la o școală generală (1982-1989), purtător de cuvânt al Consiliului Județean Neamț (1992-1999) și la Primăria municipiului Piatra Neamț (1999-2001). Ulterior conduce Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural a
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
corector la ziarul „Informația Harghitei” din Miercurea Ciuc (1972), distribuitor, funcționar de transporturi, încărcător-descărcător, miner la Petroșani-Dâlja, controlor de calitate la Uzinele Republica din București ș.a. În 1975 se stabilește la Focșani, unde este angajat ca pedagog școlar (1976-1980), apoi ca bibliotecar la Biblioteca Județeană Vrancea (1980-1989). După decembrie 1989 este președintele CPUN/ CFSN Vrancea și membru al Parlamentului Provizoriu, până la 5 martie 1990, când se retrage. Se mută la București și va fi redactor-șef la săptămânalul „Contrapunct” (martie 1990-ianuarie 1991
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
de la nivelul funcțional restant. Astfel, unele calități existente pot să faciliteze integrarea lor într un mediu social, productiv cu o mai mare ușurință. Domeniile în care aceste persoane au fost integrate funcțional sunt: desen tehnic arhitectural, programator PC, translator, cercetător, bibliotecar, educator special. Indivizii cu cel mai mare succes în integrare au avut un profesor de sprijin atât în școala primară, gimnazială, liceală, cât și la nivelul învățământului superior. Astfel, acest mentor poate ghida persoana cu autism în alegerea unei calificări
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
credeau că frica îi determinase pe mulți să-i ocolească. Ion Pogorilovschi lucra la o fabrică de mobilă, Genoveva avea noroc, găsise un post la o școală de hipoacuzici. Mai târziu l-am întâlnit pe Ioan Mânzat, lucra acum ca bibliotecar, dar la început fusese repartizat la întreprinderea de ecarisaj, într-o echipă care mătura străzile. După ce fusese îndepărtat de la Facultate, profesorul Mihai Golu era și el un marginal. Fusese invitat însă la Iași, la Spitalul Socola, am aflat de prezența
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
monografii, nume de referință în psihologia românească, sunt trimiși să lucreze ca muncitori necalificați în fabrici, pentru a fi astfel reeducați. Toți pierd dreptul la semnătură. După un timp, după caz, încep să primească posturi mai apropiate de pregătirea lor: bibliotecari, secretare, funcționari sau chiar sociologi în întreprinderi (având calificare de psihologi). „Fiind mai tânără”, mărturisește dr. Irina Holdevici, „eu am pierdut doar 10 ani de muncă”. Cei mai mulți au rămas în afara profesiei până la Revoluție. O știre lansată de presă, în martie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost atenționate asupra faptului că „Institutului de Pedagogie și Psihologie se ocupă de practici magico-mistice”. În februarie-martie 1983 a apărut o licărire de speranță. Persoanele care au fost trimise la fabrici ca muncitori necalificați au primit posturi de secretari, documentariști, bibliotecari. Au fost oferite chiar două posturi de sociologi. Nimeni nu a primit un loc în cercetare și învățământ. Lefurile lor erau de una până la două treimi din cele obținute mai înainte. Psihologii aflați puțin timp înainte de pensionare primesc salariul unui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Soarta oamenilor de știință supuși represaliilor de către regimul comunist de la București a făcut obiectul unei referiri speciale a Adresei prezidențiale către Congresul american în ianuarie 1983. Numai după aceasta, majoritatea cercetătorilor au fost trecuți din munci necalificate în posturi de bibliotecari și funcționari (fără a li se recunoaște specializarea și vechimea în muncă). În urma demersurilor judiciare către instanțele vechiului și noului regim, victimele MT, în principal intelectuali de renume, se întreabă care este progresul social dacă o asemenea cauză rămâne învăluită
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Secția de știință și propagandă a Municipiului, cu speranța că se va găsi și pentru mine un post. De pildă, la Biblioteca Centrală Pedagogică, directorul mi-a spus că nu poate încălca legea angajând o muncitoare necalificată pe post de bibliotecar. În același timp, primul secretar al sectorului 1 (din păcate, nu mai știu cum îl cheamă), la care m-am dus în audiență, mi-a spus textual: „...voi, psihologii, ce pretenții mai aveți? Voi sunteți o rană pe trupul poporului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a vrut să stea de vorbă cu mine, deși eram cu un secretar de la Municipiu. Abia la sfârșitul anului 1987, când unul dintre colegi a reușit să plece în învățământul special, am fost repartizată de Municipiu pe postul acestuia - ca bibliotecar la Institutul de Educație Fizică și Sport și apoi ca psiholog principal în cadrul Laboratorului interdisciplinar al Institutului, unde am funcționat până la 1.04.1990. Ca urmare a apariției Decretului-lege nr. 35/1990, art. 13 - privind persoanele înlăturate din muncă pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1975-1978), galerist la Uniunea Artiștilor Plastici (1978-1979) și dactilograf (1979-1990) la Cluj-Napoca, între timp trecând și printr-un lanț de slujbe mărunte sau efemere: magaziner, proiecționist la un cinematograf sătesc, remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe șantier, bibliotecar, impiegat de mișcare. Este membru al grupării Echinox. În 1990 intră în redacția revistei „Steaua”, dar la sfârșitul anului trece la „Vatra”. Paralel, în 2000-2001 este și redactor la publicația de artă modernă „Balkon”. În 1996 a beneficiat de o
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
din noianul de lucrări ale zilei sau din sistemul de clasificare pe linia securității; 13. identificarea fișierelor de date sau a programelor create sau distruse în cursul execuției unei lucrări, condițiile de securitate și mărimea lor. Jurnalele bibliotecilor de suporturi. Bibliotecarul de suporturi trebuie să vadă data, timpul și circumstanțele în care a apărut unul din următoarele evenimente: 1. achiziția de materiale în bibliotecă; 2. ștergerea sau distrugerea suporturilor de prelucrare automată a datelor și a documentației; 3. înlocuirea documentației sau
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
prelucrării automate a datelor. O altă preocupare a sa constă în întreținerea unor legături permanente cu alte unități ale căror date se prelucrează în sistemul lui. În vederea asigurării securității la nivel de componente, directorul centrului numește responsabili pe domenii astfel: • bibliotecarul, care are răspunderea păstrării suporturilor de prelucrare automată a datelor; • administratorul bazei de date, care gestionează întreaga bază de date a organizației; • responsabilul cu integrarea sistemului, care răspunde de integrarea echipamentelor și softului; • șeful echipei de programare a sistemului, responsabil
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Dolj), poet, critic literar și traducător. Este fiul Mariei (n. Nicola) și al lui Marin Popescu, agricultori. Urmează Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1962-1966) și Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, secția română-italiană (1966-1971). După absolvire lucrează ca bibliotecar și gazetar în presa culturală locală (1971-1983) și ca redactor la „Ramuri” (1983-1992). Este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din Craiova (din 1992), redactor-șef al revistei „Paradigma” (tot din 1992). Își ia doctoratul în 1998, cu
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
Română, secția română-engleză, a Universității din București, absolvită în 1976. În 2000 își ia doctoratul în filologie magna cum laude, la aceeași Universitate, cu teza Teatrul românesc în perioada contemporană. 1990-1997. Funcționează ca profesor de limbă engleză la Târgoviște (1976-1979), bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat (1979-1983), producător delegat la Casa de Filme nr. 3 (1983-1987) și la Casa de Filme nr. 4 (1987-1990). Este unul dintre cofondatorii UNITER, al cărei vicepreședinte (apoi vicepreședinte executiv) va fi în perioada 1990-1994. Concomitent
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
face școala primară „A.T. Laurian” și Liceul „Matei Basarab”, iar în 1936 va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și licența în filologie romanică. Urmează studii de specializare la Dijon și Paris (1938-1939). Scurt timp este profesor suplinitor, bibliotecar, apoi secretar de redacție la ziarul „Timpul”, la revista „Sociologie română” a Institutului Social Român, condus de D. Gusti, redactor la Radio București (1945-1948), iar mai târziu tehnoredactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, director adjunct la „Reclama
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
Plecarea spre legendă, primul său volum de versuri, apare în 1936 și e distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români, premiu împărțit cu Virgil Carianopol și Virgil Huzum. Stabilit la Mediaș - unde a fost învățător, profesor de limba română și muzică, bibliotecar și, în 1946, reprezentant al Direcției Generale a Teatrelor și Operelor din Transilvania -, membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal, colaborează la „Pământul”, „Front literar”, „Națiunea”, „Eu și Europa”, „Ecoul”, „Familia”, „Buna Vestire”, „Jar și slovă”, „Stol”, „Tribuna”, „Convorbiri literare
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
la Catedra de teoria cunoașterii și istoria filosofiei a Universității din Cluj, mutată temporar la Sibiu. Înlăturat în 1945 din învățământ, este arestat, condamnat și deținut în mai multe închisori, până în toamna anului 1947. Între 1948 și 1949 lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, iar până în 1952 ca documentarist la Institutul de Lingvistică al Academiei, Filiala Cluj, apoi ca psiholog. Arestat din nou în 1958, la mijlocul anilor ’60 se mută la București cu familia. Se angajează psiholog la
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
stă un an în Franța și apoi pleacă în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la New York. Din 1986 până în 1989 urmează cursuri de master la Universitatea Columbia, în domeniul cercetării bibliografice a dreptului internațional și comparat, în aceeași perioadă fiind bibliotecar la Facultatea de Drept de la New York University, unde din 1966 va deveni profesor, director al Bibliotecii de Drept și decan asistent al Facultății. A debutat în 1968, cu proză și eseu critic, la „Amfiteatru”. După refuzul mai multor edituri de
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
Referent la Ministerul Propagandei (1942), impiegat la Ministerul Culturii Naționale, de la sfârșitul anului 1943 până în primăvara lui 1945 este șef de serviciu la Președinția Consiliului de Miniștri, Subsecretariatul Românizării. Rămas cinci ani fără slujbă, va fi angajat abia în 1951 bibliotecar-șef și apoi referent tehnic la Muzeul Militar Central din București. Pensionat în 1956, se reîncadrează bibliograf-șef la Biblioteca Academiei Române, unde rămâne până în martie 1958, când se vede înlăturat din motive politice, ca autor al lucrării Enciclopedia „Cugetarea”, pe
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
orașul Târgu Ocna și, din 1960, devine student al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, pe care o va absolvi în 1965. Lucrează ca asistent la Institutul Pedagogic din Constanța (1965-1967), redactor la revista „Tomis” (1967-1974), bibliotecar principal la Biblioteca Județeană din Constanța (1974-1976) și ca profesor de liceu, ducând apoi, ani în șir, o existență de boem incurabil. Și-a luat doctoratul în filologie. Debutează cu versuri la „Iașul literar” în 1960, colaborând cu critică și
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
natal, apoi frecventează cursurile Liceului „Moise Nicoară” din Arad, absolvit în 1953. Se înscrie la Institutul Pedagogic din Timișoara, după terminarea căruia devine student al Facultății de Filologie, secția limba rusă, la Universitatea din București, susținându-și licența în 1963. Bibliotecar în capitală (1963-1966), lucrează ulterior în presă, unde îndeplinește funcția de redactor al revistelor „Colocvii” (1966-1971) și „Tribuna școlii” (1971-1988). Debutează în 1952, cu poezia omagială Republică, slavă ție!, la ziarul „Flacăra roșie” din Arad. Colaborează la „Scrisul bănățean” („Orizont
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
pentru curajul de a prezenta „lucrări cu totul ieșite din cadrul banal și tradiționalist” sunt Nicolae Tonitza, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Theodor Pallady, Marius Bunescu, Francisc Șirato, Dimitrie Ghiață ș.a. Tot aici Dan Botha, viitorul poet Dan Botta, acum elev și bibliotecar al Societății, debutează în 1923 cu sonetul Clopotul sfărâmat, traducere din Charles Baudelaire. R.f. va fi succedată de „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»”, editată în 1927. Il.C.
RAMURI FRAGEDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289127_a_290456]
-
în laboratorul filosofului și psihologului Wilhelm Wundt și unde își pregătește teza de doctorat Zur Entwickelung von Kant’s Theorie der Naturkausalität, pe care o va susține în 1893. Se întoarce în țară și funcționează, între 1894 și 1898, ca bibliotecar al Fundației Universitare „Carol I”. În 1897 își începe și cariera didactică, fiind numit conferențiar de istoria filosofiei antice și estetică la Facultatea de Litere și Filosofie din București. În 1900 devine docent în psihologie și istoria filosofiei, fiind numit
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
necesitate compulsivă. Andrei Pietraru (Suflete tari), tânărul cu perspective strălucite, venit în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1941 este student la Academia Teologică Ortodoxă din Cluj, unde se înscrie fără bacalaureat. În 1944 primește ordin de încorporare în armata maghiară, dar se refugiază la București. Întors la Cluj, îndeplinește diferite slujbe, în ultimii ani ai vieții fiind bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară. A colaborat la „Tribuna Ardealului”, „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, „Viața ilustrată” (Cluj), „Săptămâna” (Bistrița) și „Almanahul «Săptămâna»” (Bistrița), „Plaiuri năsăudene” (București), „Abecedar literar”, „Tribuna” și „Steaua”. Debutează editorial în volumul colectiv Versuri din Transilvania Nordică, apărut la
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]