2,324 matches
-
era îmbrăcată cu haină de velur cu blană de vulpe la gât, pălărie albu-unt cu boruri largi și trandafir auriu pris la calotă, puțin ridicat deasupra unei bentelii de culoarea frunzei de nuc atinsă de bruma toamnei. Birjar, dă-i bice! Amice, nu vrem să dormi pe drum, că suntem în întârziere... - Unde, mergem, boieri dumneavoastră? Sărut mâinile coniță!... - La Vălureni. Grăbește-te că n-am chef să mă apuce noaptea pe la Ulicioiu. - Se poate? Hai căluții mei... - Câți franci îmi
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
dracului, nu-i lucru curat la mijloc!... dracul și-a vârât coarnele. A fost pus de vrăjitoare, n-ar mai răbdau-o pământul! Până la urmă înțelesese blegul că fost păcălit; măcar atât îl mai ducea mintea, dar înfurindu-se a dat bice caiilor și direcția glonț „LA CIOARA CHIOARĂ”. Aici s-a cinstit când cu unul, când cu altul până și-a pierdut capul în aburii băuturii și a-nceput să povestească în „șoaptă” (așa credea el), unui „amic” , lăudându-se cum
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
telefon ori direct, îi invit să se potolească, fiindcă eu pot riposta și altfel, nu numai vocal. Este adevărat, am afirmat, nu o dată, că „nu mă bat cu slugile”, dar, când obrazul este de toval, nu mai iau floreta, ci biciul. Unii înțeleg doar așa. Dacă Lazăr e prea domn și ardelean, eu sunt o munteancă aprigă și, chiar dacă sunt incorigibil romantică și am suflet de poet, traista nu mi-o pierd pe drum. Poetul, ca și soldatul, nu are viață
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
telefon ori direct, îi invit să se potolească, fiindcă eu pot riposta și altfel, nu numai vocal. Este adevărat, am afirmat, nu o dată, că „nu mă bat cu slugile”, dar, când obrazul este de toval, nu mai iau floreta, ci biciul. Unii înțeleg doar așa. Dacă Lazăr e prea domn și ardelean, eu sunt o munteancă aprigă și, chiar dacă sunt incorigibil romantică și am suflet de poet, traista nu mi-o pierd pe drum. Poetul, ca și soldatul, nu are viață
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341501_a_342830]
-
corbaci, răsunând sub forma unui ecou spiralat în aer, calul se așeză în genunchi în fața stăpânului; la a doua lovitură trimisă tot în aer, el se culcase pe pajiște iar cavalerul se întinsese în fața lui; la al treilea semn al biciului, calul își așezase un picior peste pieptul lui ca semn al îmbrățișării eterne dar și al simbiozei dintre om și animal. Mauve îi aplauda vădit impresionată. -Și acum ne vom continua drumul cu trăsura, spre a vizita ferma cu diverse
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
cumpărături din banii obținuți cu puțin timp înainte din vânzarea produselor proprii se îndreaptă spre Dunăre, unde vor aștepta șalupa sau o barcă să-i ducă acasă, căruțași și camionagii cu mijlocul înfășurat în brâuri albe în care au înfipt bicele de care nu se despart o clipă, muncitori cu șepci ponosite și chipuri încruntate, vagabonzi murdari și zdrențăroși, copii ai străzii flămânzi, cu ochii după furat, gospodine cu sacoșe pline, câte un Ostap Bender îmbrăcat țipător în căutare de naivi
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
fi misogin, dar ... - Merge și cu piramidon. Misoginu-i scump. - Taci bre, ‘nea Papuc! Habar n-ai de femei. Mai bine te făceai babă că tot aia era. - După mineee, le-aș închide într-un țarc și le-aș struni cu biciul. - Rău ai pățit-o tinere, de-ai ajuns aici. - Păi, da! Tot de la o nenorocită de aprobare. Am zis “Da!” ca prostu' și nu mi-a spus idioata că e bolnavă. Și mi-a dat-o și mie. Acum, ce
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
să Te rog... Doamne, știu că eu în tine, deseori nu mai credeam Căci atât amar și jale peste Lume eu vedeam. Pune-ți mâna ta cerească peste fața vie-a Lumii Oblojește-i Doamne rana și scap-o de ”biciul ciumii”! Poate vrei acum pedeapsa meritată să îi dai Răului de pe Pământ răsuflarea să i-o tai... Pedepsește nedreptatea în care Omul se-neacă! Doar sfânta credință-n Tine, face jalea să mai treacă. Ajută mama care plânge, când pruncul
AŞ LUA DIN LUME-AMARUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342215_a_343544]
-
cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am depășit perimetrul comunei și cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat bice cailor să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci însoțit și de cățelușă. A oprit căruța, s-a dat jos și cu biciul a încercat să alunge animalul, să-l întoarcă din drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
de talie mică, bălțată cu alb și negru, cu urechile clăpăuge și picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după atelaj. M-a acoperit cu o haină de a sa și tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de nădușeală din cauza greutății trase și a efortului depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
evocate retoric mai sus parcă „democrația” are alt înțeles. Un mic dictator în devenire se cere „ales” al întregului popor și în acest sens este „făcut cunoscut” în „anul electoral” întregii suflări baronale. Baronul local, interesat până peste urechi, folosește biciul sau zăhărelul spre a „lămuri” populația că Icsulescu este cel mai bun, cel mai deștept, cel mai Dumnezeu al tuturor și ne va duce în rai pe toți. Este singurul lucru spus cu mare adevăr. Nu va aduce raiul pe
TINEREŢE VERSUS BĂTRÂNEŢE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341808_a_343137]
-
Demagogii, politrucii: Pui de cuci ce sug la cloșcă Și la miere le curg mucii... Ci chemând la deșteptare Pe-adormiții-ntru-pieire, Incomod și-ncurc pe care Proști îi vor și-n ne-simțire. Spusele-mi tăind ca barda, Iuștiind pleasnă ca biciul Către ăl de sare coarda, Îl ofusc șfichindu-i viciul. N-am a mă înmărmuri că Tâmpul ce nu-i tâmp destul Pe isteț vatămă, strică Făloșindu-se fudul. Mimilor ce mă pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
consilierii mei. Dar dacă a înviat morții..., e o întrebare simplă: De ce n-a putut să se salveze pe sine? Iar acum mort fiind, de ce nu înviază? Soldații mei îi păzesc trupul atârnat de lemn, plin de sânge și vânătăi. Biciul i-a fost tovarăș de drum spre Golgota iar coroana de spini i-a împuns fruntea și cămașa batjocurii l-a însoțit. Eu nu zic că n-a fost drept iudeilor! Dar la ce i-a folosit aceasta? A piedut
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
a ajung la Canal. Generozitate, aroganta sau o viziune a la long? După Machiavelli acțiunile rele, brutale să fac brusc (că Stalin), pe când cele bune, lent (că UE). Pe de altă parte teamă atavica că revine din când în când, Biciul lui Dumnezeu, Hoardă de Aur, Imperiul răului de la Răsărit e ușor de ințeles. Plecând de la aceste considerente să urmărim câteva momente ale coabitării cu estul și vestul, și lupta creștinilor occidentali și ortodoxo-comunisti de salvarea lumi. Care globalizare e benefică
VIZIUNI ORTODOXE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342361_a_343690]
-
mare cinste. Hamalii strigau cât îi țineau gură. Pantofii scârțâiau, iar în lacul lor puteam să-mi aranjez mustață. La ieșirea principala, intro birje, mă aștepta pictorul Pallady. Mă atenționă cu bastonul ridicat. Mă așezai lângă el și birjarul, dând bici căilor, ne îndrepta direct spre Sala „Cartea Românească”. - Coane! Iată ce scrie Tudor Arghezi despre mine! Și, cu glasul lui baritonal, îmi citi din prefață catalogului: „Delicat în nuanțe și splendori fragile, meșterul nostru ne povestește tainele culorilor văzute pe
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
istorie, de formă. Tot de atâta timp, importam cu ochii legați forme fără fond. Unde se încrețește iluzia ? În violență mediatică? În violență socială ? Ochiul de sticlă al ecranului, veghează. Lingăii de profesie se gudura pe langă mâna care are biciul. Dăm cu banul, la intrarea în isorie ? N-are importantă și cum traversam istoria ? Cine vinde castraveți la grădinar ? Cine pe cine cumpăra ? De ce tot timpul la noi e ca la nimenea? Pentru ochii unora , mulțimea din strada e o
NEGUSTORI DE PRINCIPII de DONA TUDOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340643_a_341972]
-
nicăieri, Eu nu voi spune niciodată „Alege”, Când a trecut voi spune, „Ieri”. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 147 Iubirea nu e boală, dar se poate Să semene cu boala când încerci Nesiguranța , nopțile furate, Iar zilele te bat cu bice, vergi, Când totul pare-o prăbușire înspre moarte, Când nu mai știi adevăratul chip, Iubita este mai departe, mai departe, Tu te scufunzi în mișcător nisip. Un semn și boala se preface-n rai, De nu eram aici, de nu
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
opt kilometri de străbătut între Țigănești și Alexandria nu erau o piedică. Oamenii lustruiau hamurile cailor, le puneau clopoței, țesălau animalele, lustruiau coarnele boilor, curățau căruțele și carele și împodobeau animalele ca pentru o mare întrecere. Sunau zurgalăii cailor, trozneau bicele și cu voie bună luau calea spre bâlci, cu întreaga familie. La bâlci era un amestec de fel de fel de vânzări-cumpărări și distracții. Aici era grătarul cu mici, care scotea un fum de te orbea, dar și un miros
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
poala cărând ciorchini grei! Restu-i jucam în picioare, vinului să-i dau savoare! Îl duceam la mustărie, să-mi iau pantofi și rochie. Că, începeau horele-n sat, cu fetele de măritat! La colindat veneau voinici, cu plugușor, buhai și bici. Îmi cântau de Mărioară și frunză de sălcioară! Că-mi urau de sănătate, noroc și belșug în toate, cu ei închinam pahar plin de țuică-bătrână sau vin. Astăzi, doar dorul mi-a rămas cu amintiri dintr-un popas, din vremea
TOAMNA NOSTALGIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341079_a_342408]
-
versurile Mia Braia, „Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești?”, muzica Nicolae Kirculescu, versurile Puiu Maximilian); Aurel Niamțu din Iași, („Bătrâne sat, te las cu bine” - romanță populară -, „Inimă” muzica Temistocle Popa, versurile Mircea Block), Cristina Neacșu din Târgoviște, („Pocnind din bici”, muzica Vespasian Vasilescu, versurile George Coșbuc, „N-ai să știi niciodată”, muzica Ioanin Lupescu, versurile Mircea Block); Doru Emanuel Pantazi din Constanța („Nu se poate”, versurile: Henry Mălineanu, „Dorința”, muzica Vasile Popovici, versurile Mihai Eminescu); Voichița Regoș, („Stai tinerețe pe
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
dimineața, rosteam tare. Omul din droașcă nu schița niciun gest, doar ouăle ochilor se întorceau spre mine, pupilele păreau niște pete decolorate, pleoapele aveau tiv roșu, buzele parcă se mișcau puțin apoi totul se stingea ca o părere, mâna cu biciul se mișca ușor, ca o fluturare de aripi de liliac, măgarul clătina o ureche și grupul trecea prin fața mea, încet ca o secvență slow-motion dintr-un film hiper-realist... În spatele droaștei mergea țanțoșă o capră, mișcându-și în cadență urechile și
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
că tata gesticula, nu putea să rostească o vorbă fără a arăta cu mâna “ce și cum” chiar și așa, în întuneric. Eram eu mic pe când el era o cruce de flăcău, înalt, lat, cu chimir la brâu, mereu cu biciul în mână. Avea doi cai de ziceai că sunt zmei, ieșeau scântei de sub copitele lor când trecea Tache cu căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
înalt, lat, cu chimir la brâu, mereu cu biciul în mână. Avea doi cai de ziceai că sunt zmei, ieșeau scântei de sub copitele lor când trecea Tache cu căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu burțile, așa alergau, aveau nările cât pumnul (jarul se mișca în zigzaguri scurte, sacadate, lăsa dare de lumină pe retina mea, puteam să desenez povestirea tatei!) și pufăiau ca locomotiva! Se fereau
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
am văzut niciodată cu noi la masă în vara aia, cred că ne lăsa nouă totul, mama era mai tot timpul lângă icoane, făcând cruci, oamenii prin sat păreau morocănoși, supărați, numai Tache, cu o mână la chimir și cu biciul în cealaltă privea de sus, ca vătafii... Într-o noapte fără lună venea de la crâșmă, crâșma lu’ nea Ilie, vecinu’ lu’ Tache, Stoian. Mai-mai să dea peste căruța oprită pe cărare, lângă poartă. - Care ești, mă? A zis nea Stoian
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]