1,128 matches
-
Cuvântul trup S-a făcut, In. 1, 14), e necesar să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, al Căruia era și trupul. Iar fiind ale Lui afectele (pătimirile), cum sunt mai ales: a fi judecat, a fi biciuit, a înseta, crucea și moartea și celelalte slăbiciuni ale trupului, ale Lui sunt biruințele și harul. De aceea în mod consecvent și cuvenit se numesc acestea afecte (pătimiri) ale Domnului și nu ale altuia, ca și harul să ne poată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
simțirea unei astfel de îndrăzneli. Căci Domnul slavei a fost pălmuit de mâna lipsită de respectul evlaviei”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a IX-a, cap. 12, în PSB, vol. 41, p. 1087) „A fost biciuit cu nedreptate, ca să ne scape pe noi de la pedeapsa dreaptă. A fost supus batjocurii și a fost pălmuit, ca noi să scăpăm de păcatul ce s-a sădit în noi. Căci cugetând drept, vom crede că toate pătimirile lui Hristos
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
titlu de confesiune) acoperă fardul. În fapt, melancolia sistematizată din Elegii e de găsit în mai toate poemele, inclusiv în cele erotice, poetul nefiind un amoroso în sens plat, ci un fel de "analist", un comentator fluctuant, agresat de singurătate, biciuit de presiunea timpului vorace. Spectrul morții, tiranic, acaparează memoria. Aparenta veselie se stinge repede, tristețea constituind un liant, un mod de inițiere în norma eternă: "Uite, în mine s-au trezit / toți morții mei / și toți morții morților mei, / prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Europei: temperat oceanic (în vest), temperat continental excesiv (în est), mediteranean (în sud), boreal (în nord) și temperat moderat (în centru). De la apus și miazănoapte, spațiul românesc este lovit de vânturi umede și ploi abundente, iar de la răsărit și miazăzi, biciuit cu asprime de gerul iernii și îndurând seceta verii. Sub întinderea climatului specific, s-au dezvoltat unele dintre cele mai bogate și diversificate flore și faune de pe continent. România este țara cu cele mai multe zone biogeografice. Pot fi numărate cinci din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de nuanțe și arome care ne îmbată simțurile. Crengi de pomi roditori se gârbovesc sub povara fructelor zemoase. În câmpuri, orizonturile se deschid ca niște ferestre spre zări îndepărtate. Luncile se scufundă în culorile și miresmele grădinilor cu legume proaspete. Biciuiți de sălcii plângătoare, cai sălbatici aleargă nestingheriți. În împrejurimi, cerul se reflectă în bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe, pândind spre bibani și carași nătărăi. Crângurile sunt scufundate de cântecul duios al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
regate și imperii ce păreau eterne. Totul s-a petrecut odată cu cea de a doua etapă a migrației indo europene din nordul teritoriilor ponto caspice. Erau în căutare de pășuni pentru turmele și cirezile lor greu încercate de seceta ce biciuise stepele. În Balcani, au găsit, pe alese, locuri îmbelșugate unde să-și așeze târlele și odalâcurile. Războinice și patriarhale, aceste triburi au trecut prin foc și sabie culturile neolitice din peninsulă. Au stropșit, sub copitele cailor, lutul ars și încondeiat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ascuțișul căreia se temeau că aceasta se va răscula. În curțile oamenilor, ispravnicii strângeau zeciuiala în numele lui vodă. Scoteau în plânsete de copii datornicii din bordeie. Surzi la rugămințile și bocetele nevestelor, îi despuiau de haine și, beștelindu-i, îi biciuiau fără milă. Îi snopeau în bătaie pe acești necăjiți care nu-și plătiseră dijma. Prin pielea crăpată de lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
geometrice, datorată calității inferioare a camerei foto pe care o folosea pe atunci - Încă nu cumpărase aparatură profesională bună - și lipsei lui de experiență. Fotografia uriașei lupte de noapte, cu focuri În toate direcțiile și orașul devenit un labirint poliedric biciuit de furia oamenilor și zeilor, o făcuse sprijinind un Pentax cu rollfilm de 400 ISO În golul ferestrei de la etajul unsprezece al unui edificiu Înalt și În ruină (hotelul Sheraton), ținând deschis obturatorul timp de treizeci de secunde, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oamenilor i-au putut trece prin minte torturi atât de țicnite și de Întortocheate”16. Costin Merișca ( În romanul documentar Tărâmul Gheenei) amintește, de pildă, cazul unui schingiuit care ajunge să-și adore În delir călăul, cerându-i să-l biciuiască În locurile nevătămate până atunci, pentru a testa durerea. Tot Merișca Își descrie, la un moment dat, dedublarea schizoidă: privindu-se În oglindă, personajul său, Emil Cortez, se autoflagelează verbal, dar cu vocea lui Țurcanu. Oricât de spectaculoasă ar fi
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
un răspuns, ci pentru că tipul de întrebare îl blochează) Mona: (calmînd oarecum tonalitățile) Octav, știi bine că te-am admirat pentru curajul de a ieși în stradă... Dar revolta ta de acum în care reproșezi orice și oricui..., în care biciuiești pe toată lumea... Tu cînd vorbești parcă tragi cu mitraliera! Octav:...Îmi cer scuze dacă te-am executat... Mona: (cu enervare și disperarea dinaintea unui hohot de plîns) Și eu am visat să fie altceva! Și uite că acum scriu borderouri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați, să ne purificăm memoria. Pe trădători îi biciuiește, ca altădată Arghezi: "Ați îndoit lumina țării dreaptă/ Și ați murit visând-o în noroi/ Iar azi când nici mormântul nu vă rabdă/ Mai reveniți în lume ca strigoi". Drumul spre noua societate nu este ușor, și ne facem responsabili
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu și umanitarism: "Prietenii mei înjugați la plug/ desculți și însetați, și eu la coarne la fel/ însetat și desculț/ și cineva din univers cu o coardă de bou/ ne biciuie însetat pe rând". Ioan Alexandru nu este preocupat, organizat și programatic, asemenea lui Nichita Stănescu, să dea o definiție poeziei. În spațiul poeziei lui, vine cu o problematică cunoscută în creația dintotdeauna a poeților: condiția poetului și a poeziei în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noi, proaspete, acroșante: "Toate sfîrșiturile cehoviene afectate de deznădejdea încrederii, dezleagă începutul comedie... FINALUL start al destinului. ...Amenințarea stă în ființe normale și-n faptele zilnice. Se trag focuri de armă și moartea nu vine. Sinuciderea stîrnește hazul. Pleznesc nervii biciuiți de clipele lucide ale constatării. Și totuși, zahărul îndulcește gura pentru un nou pahar de ceai". După cum ușor se poate constata, un dar al regizorului este acela de-a contura un spectacol, în cîteva rînduri. Cuvintele au aici o încărcătură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dialog tranșant, deschis. Procurorul era un spectacol politic, în care dorința de a impune adevărul m-a obligat "să vorbesc" despre raportul dintre libertate și detenție, dintre ideal și realitate. Personajul Anchetatorului era plasat în public, circula obsedant printre spectatori, biciuindu-le conștiința și memoria. Oportunistul, fluturând steagul roșu, cânta Bandiera rossa, imagine ce izbea până la limita suportabilului. Plana asupra spectatorilor o interogație: când și unde, de ce și cum se poate perverti simbolul revoluției? Depinde în mâinile cui se găsește și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
duci. -De-ași mînca iarna pămînt Vara tot viu să vă cînt. Să mănînc frunză de fag Să-i cînt, codrului cu drag. Să beau apă din izvor Să cînt codrului cu dor. Să beau apa Motrului La umbra zăvoiului. CÎntecul biciuiește anumite vicii. Exemplificăm : ,, - Măi bărbate, fii cuminte İa cînepa și mi-o vinde Și mi-o vinde fără preț Că eu lunea nu lucrez Marțea țin de sărbătoare Miercurea de fată mare Joia e rău de dobitoace Vinerea dracu mai
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
același plan dimensiunea dramaticului și cea a comicului; ea este imaginea perfectă a burgheziei, o clasă socială putredă, pentru care „aparențele“ înseamnă totul. Mica burghezie, zugrăvită în Comedii, dar și în Momente, nu se va identifica niciodată cu această imagine. Biciuită de critica lucidă a lui Caragiale, ea se ridică precum o barieră împotriva operei scriitorului. Pentru reprezentanții acestei clase sociale, literatura nu trebuie să fie o oglindă deformatoare a societății, ci trebuie să prezinte doar aspectele pozitive ale vieții. De
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
găsește cravata lui Chiriac pe patul Vetei. Unii critici din trecut, începând cu anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
știm ce cred despre el concetățenii săi, de ce „considerație“ se bucură. (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 197-198) Referindu-se la conul Leonida, Sică Alexandrescu atrage atenția, în caietul său de regie, asupra faptului că dramaturgul... s-a decis să biciuiască un tip mai răspândit din fauna politică a vremii sale, mai actual, rezultat al noilor aspecte pe care le luase viața publică: micul burghez care se desprinde să îmbrace măruntele chiverniseli personale în sforăitoare și găunoase slogane pseudodemocratice, pseudopro-gresiste (Caragialiana
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lui Emanou. În film însă, supliciile sunt prezentate. De data aceasta, Emanou poartă un costum care amintește de acela al lui Isus din autosacramentales, iar textul este rostit din off de către Dila: "L-au pus în genunchi și l-au biciuit"132. 2.1.1. s. Răsplată lui Topé Bucuriei tâmpe din piesă, bucuria lui Topé în momentul în care își primește cecul 133, îi corespunde în film dezamăgirea. "J'ai délivré le Fils de l'Homme par un baiser"134
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
decât, "o patetica grămadă de membre sfâșiate". El mărturisește că "vorbește despre literatura așa cum vorbește țăranul de caii lui"43. Nici pentru Cioran literatura nu este impersonala: Când scriu o carte, ideea mea e să trezesc pe cineva, să-l biciuiesc. Deoarece cărțile pe care le-am scris s-au ivit din indispozițiile mele, ca să nu zic din suferințele mele, trebuie neapărat să-i transmită același lucru și cititorului... Scriu, de fapt, pentru mine, pentru a mă elibera de obsesiile, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
desigur, pentru că Cioran știe bine răspunsul. Nu, pentru el, cărțile nu servesc actului învățării, "pentru asta, nu trebuie altceva decât să te duci la scoala". Continuă Cioran: "când scriu o carte, ideea mea e să trezesc pe cineva, să-l biciuiesc. Deoarece cărțile pe care le-am scris s-au ivit din indispozițiile, ca să nu zic din suferințele mele, trebuie neapărat să-i transmită într-un fel același lucru și cititorului. Nu, nu-mi plac cărțile care se citesc așa cum ai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
urechile lungi, cu labele puternice și cu gura mare, care se înfuriau și se amuzau pe seama divagațiilor nocturne ale iepurelui cu mult înainte de a-l fi scos din vizuină. O cu totul altă abordare avea Taïaut, care studia conștiincios solul biciuind aerul cu coada, încetinea, uneori se oprea, părea că prelevează probe, reflecta o clipă, apoi o lua la fugă, slobozind cel dintâi lătrat doar atunci când era în deplină cunoștință de cauză, când știa că prinsese urma vânatului. El, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să dai în bietele dobitoace...". Băiatul se întoarce spre mine uimit, și îmi răspunde cu un zâmbet împăciuitor: "Sunt măgari!". Sunt măgari: asta spune tot... În 1889, la Torino, ieșind din hotelul unde stătea și văzând un vizitiu care-și biciuia calul cu lovituri brutale de cravașă, Nietzsche se apropie de animal, îl îmbrățișă pe după gât, își ceru scuze pentru Descartes și izbucni în plâns. Din clipa când a lăcrimat pentru soarta calului, Nietzsche s-a rupt de umanitatea rațională. A
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
paroh; Smărăndița, fata inteligentă, dar neastâmpărată, a preotului; tatăl lui Creangă, Ștefan, și mama Smaranda. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai ădenumit după hramul bisericii). Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii, de la jocurile lor preferate ăprinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Eutropiu și Eudoxia, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr și dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Patriarhul Ioan n-a fost pe placul tuturor, și de aceea a deșteptat uneori invidia, gelozia și pofta de răzbunare ale unora, deoarece biciuia fără nici o cruțare răul, ori din ce parte ar fi venit. Eutropiu stăruise pentru aducerea Sfântului Ioan la scaunul patriarhal al Constantinopolului și-l ajutase în lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom și vicios. Sfântul Ioan îl critica
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]