1,102 matches
-
fost bine mersi închis și la locul lui, nu înghesuit și mototolit undeva între bluză și gât. Partea cea mai proastă cu Liliana era că învățam amândoi în aceeași clasă și ne vedeam tot timpul. Asta implica și schimbul de bilețele penibil, care se producea aproape la fiecare oră, recreațiile fiind petrecute separat, fiecare cu gașca, eu cu băieții, ea cu cele mai bune două prietene ale ei, niște fete extraordinare, dar pe care la vremea aceea le vedeam niște scorpii
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
separat, fiecare cu gașca, eu cu băieții, ea cu cele mai bune două prietene ale ei, niște fete extraordinare, dar pe care la vremea aceea le vedeam niște scorpii. Toată clasa era la curent cu relația noastră și foarte des bilețelele noastre erau interceptate de câte o admiratoare geloasă. La început ne bulăneam pe la ceaiuri, ca după o perioadă să rupem băncile prin Grădina Mare, iar către finalul clasei a Xl-a să încep să o duc pe la mine pe acasă când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
h) La școală știm să ne comportăm? 1. La orele de curs Intrăm în clasă imediat ce sună soneria (clopoțelul) anunțând sfârșitul recreației. Păstrăm liniștea și suntem cât se poate de atenți la oră. Nu vorbim cu colegii, nu le trimitem bilețele, nu le facem diverse semne. Nu întrerupem profesorii! Dacă avem de întrebat ceva, ridicăm mâna. Vorbim numai dacă avem acordul profesorului. Dacă tușim sau strănutăm, obligatoriu ne acoperim gura cu batistă. Dacă avem o problemă, ne simțim rău sau dorim
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
i-ar prinde bine niște bani numai ai ei, mai ales dacă nu mai avea pe nimeni care să-i poarte de grijă. La aceste cuvinte, Darcey strângea întotdeauna din dinți, dar nu spunea nimic. Până acum, câștigul total din bilețelele de răzuit ale lui Nerys se ridicase la vreo cinci lire - pe care Darcey le cheltuise, bineînțeles, pe alte bilete de loterie, deși nici unul nu-i adusese nimic. Asta nu o prea mira. Nu era genul de persoană care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
În momentul de față, superficialitatea era singura ei intenție, singura ei nevoie. Se întoarse la birou în după-amiaza următoare. Pe telefon i se lăsaseră vreo cincisprezece mesaje și avea o grămadă de e-mailuri de verificat. Mai erau și câteva bilețele galbene lipite de monitorul computerului ei. Le desfăcu unul câte unul și le orândui cu grijă lângă tastatura calculatorului. Își frecă ochii somnoroasă. Era obosită pentru că, în ciuda sexului sălbatic și a băii fierbinți, nu prea dormise bine cu o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
glas: Dar eu? Dar tu ce? — Eu trebuie să-mi fac griji? De ce ar trebui tu să-ți faci griji? Cu restructurarea, îi spuse ea pe șleau. Asta nu e niciodată o veste bună. Am urcat ca să-ți las un bilețel să te anunț că îți vom schimba câteva dintre responsabilități. Dar nu e nevoie să te îngrijorezi pentru postul tău de aici, dacă asta te frământă. Darcey răsuflă ușurată. —Ai fi putut să-mi trimiți un e-mail. —Adevărat, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
alb imens care fusese instalat pe peluză. Se întoarse spre Aidan. —Ai vreo veste? Bărbatul arăta jalnic. Chipul îi era palid, cu tot bronzul de California, iar pe sub ochi avea cearcăne mari și adâncite. Clătină din cap. Nu. Doar un bilețel. Nimic altceva. Îi povestise despre asta la telefon și acum i-l înmână. Adormise de-abia spre zori, iar când se deșteptase, câteva ore mai târziu, Nieve dispăruse, lăsând doar biletul pe pernă lângă el. Scria, pe scurt, că simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu a ei. Nu știu ce să fac, mărturisi el cu mâhnire. A înțeles greșit. Și pe mine m-a înțeles greșit. — Dar pe mine poate că nu m-a înțeles greșit. Darcey se așeză pe unul din scaunele de fier cu bilețelul în mână. Aidan o privi circumspect, așezându-se în fața ei. —Cum adică? — Niciodată nu te-am uitat, îi spuse Darcey. Cred că ea a văzut asta. De aceea a scris ce a scris în scrisoare. Dar pari să fi depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
știm unde e, zise Darcey. În spatele ochelarilor, ochii lui Lorelei se îngustară. —Cealaltă femeie, observă ea înțepat. Și, mă rog, ce cauți tu aici? Mă ajută să dau de Nieve, explică Aidan. —A dispărut, completă Darcey. I-a lăsat un bilețel lui Aidan. —La dracu’, izbucni Lorelei împingându-și ochelarii în vârful capului. Nu-mi poate face una ca asta. Nu se poate. —A fost foarte tulburată de vestea de aseară, îi spuse Aidan. La ce te așteptai? —Să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Frau Schmidt? — Da, așa e. Făceam adesea mici comisioane pentru Herr Pfarr. El era de obicei prea ocupat ca să ajungă la magazine, așa că mă plătea pe mine să fac asta În locul lui. Înainte de a pleca În concediu, am găsit un bilețel În care mă ruga să Îi las costumul la croitor, că știau ei despre ce e vorba. — Costumul lui, spuneți. — Păi, da, așa cred. Am ridicat cutia de jos: — Aș putea să mă uit un pic? — Nu văd de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
le tot zgândări. Privit de afară, nu era nimic la localul ăla care să-l fi atras pe trecător să intre să bea ceva: nici ușa de pe care se cojea vopseaua, nici florile uscate de la ferestre și, În nici un caz, bilețelul scris de mână, deloc caligrafic, care era pus În geamul murdar și pe care scria: „Discursul de diseară poate fi ascultat aici“. Am Înjurat, căci asta Însemna că Joey cel Șchiop ținea În seara aia un discurs la un miting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chestia aia rușinoasă?" Toți se holbau la desenul strâmb, iar Gămălie se concentra ca și când ar fi fost scos la lecție. "Nu știi? Te dai bătut? Hai să-ți spun eu. Uite, rup fiecare cameră și-o împăturesc. Am aici trei bilețele. Ia-le-n pumn și amestecă-le bine. Așa, așa, măi 47 Gămălie, vezi că știi! Mai repede! Așa, asta-i mai sănătoasă, Gămălie, așa, tăticule, freac-o bine!" Abia după vreun minut de agitat bilețelele în pumn se prindea și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o împăturesc. Am aici trei bilețele. Ia-le-n pumn și amestecă-le bine. Așa, așa, măi 47 Gămălie, vezi că știi! Mai repede! Așa, asta-i mai sănătoasă, Gămălie, așa, tăticule, freac-o bine!" Abia după vreun minut de agitat bilețelele în pumn se prindea și Gămălie despre ce era vorba și făcea o mutră atât de buimacă, încît toți se tăvăleau pe jos de râs. Nici nu mai putea fi vorba de Metamorfoza mea, eram bucuros că măcar nu se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ai dat desenul, da, cum arăta? era frumoasă, cum era îmbrăcată? de unde să știe Viorel?! mă privește neputincios, ce culoare avea pe ea, ă, ă, nu știe bietul copil tainele culorilor, ă, ă, apoi fericit, ți-a trimis asta, un bilețel, îl desfac în grabă, scrisul ei, grăbit să nu o vadă, iubitul meu, mulțumesc, atât, 9 mai, invitat mai puțin delicat la poliție printr-o hârtiuță laconică, n-am fost acasă când a trecut agentul pe la mine, nu știu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ultimul desen era gata, Clodagh a oftat ușurată. I-ar plăcea la nebunie o menajeră care să știe să citească. Îi luase câteva săptămâni până să își dea seama că Flor era analfabetă. La început, îi lăsa tot felul de bilețele complicate, cerându-i lui Flor să facă anumite lucruri, cum ar fi să scoată hainele din mașina de spălat imediat după terminarea programului sau să dezghețe congelatorul. Flor nu se conforma niciodată și, deși Clodagh stătea trează toată noaptea spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sugerase că Dervla e grasă, Mercedes păroasă, Shauna Griffin incestuoasă. Dar acum, din partea ei, a lui Ashling Kennedy, Lisa Edwards nu avea decât să moară de singurătate. Pe monitorul ei, care beneficia de screen-saver cu George Clooney, se afla un bilețel galben, pe care scria că a sunat „Dillon“. L-a dezlipit, lăsând ecranul să pocnească din cauza energiei statice. Doar nu era octombrie deja! Dylan o suna de două ori pe an. În octombrie și în decembrie. Să o întrebe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întoarse către prietena ei mai înaltă, care aplica strat după strat de gloss pe buze, și spuse: —Frances, nu o să mă crezi, dar era vorba despre mine, să știi. Ce anume? — Eu sunt fata căreia i-a scris Marcus Valentine bilețelul cu Bellez-moi. Ashling învârti violent robinetul, stropindu-se. Nimeni nu a observat. Frances s-a întors încet, cu aplicatorul de gloss încă lipit de buză. Prietena ei tragică se lansă în povestire: —Era Crăciunul, am stat unul lângă celălalt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dereglări nervoase grave, era complet hipnotizată. Își petrecuse întreaga viață căutând semne și, dacă ăsta nu era un semn, atunci nu știa ce ar fi putut fi. Fă o încercare cu Marcus Valentine, o implora oracolul ceresc. Chiar dacă el împărțea bilețele cu Bellez-moi de parcă erau fluturași, avea un sentiment pozitiv în legătură cu treaba asta. Un sentiment cu adevărat pozitiv. Când Ashling și-a făcut din nou apariția, Lisa se pregătea să plece. Acum, că obținuse ceea ce își dorea, nu mai avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și să le faci din nou țepoase și păroase. Julie, fata care o epila, ar fi omorât-o. Îi trebuia Immac și, printr-o întâmplare nefericită, nu mai avea. Ted a fost trimis până la cea mai apropiată farmacie cu un bilețel scris de mână. —De ce nu te duci tu? mormăi el, rușinat. Ashling arătă către o folie de aluminiu, legată în jurul capului său. — Am ulei fierbinte în păr. Dacă ies așa, or să creadă toți că au aterizat extratereștrii. —E, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dacă ies așa, or să creadă toți că au aterizat extratereștrii. —E, și? Și-ar da seama că extratereștrii nu ar fi capabili să găsească loc de parcare în orașul ăsta. Hai, Ashling, se văicări el. Chiar trebuie să dau bilețelul fetei? Nu pot să iau eu ăla de pe raft? — Nu. Sunt prea multe variante și tu ești bărbat. Eu vreau spumă fără aromă și tu ai veni acasă cu gel cu miros de lămâie. Sau mai rău, poate îmi iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai târziu. E prea nesigur și are prea multe nevoi și ar fi trebuit să văd semnalele. — Aha. Și care erau semnalele? Joy își dădea jos haina și făcea tot ce putea pentru a o urmări. — Știam că dăduse un bilețel cu „Bellez-moi“ cel puțin unei alte fete. Spune-mi, ce fel de bărbat aruncă numere de telefon în toate părțile? Dacă e interesat de tine, îți cere numărul de telefon, nu? În loc să caute o... o... cum se spune? O reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
intersecția dintre 39th și Norton. M-am dus la Olympic sperând să asist la un meci pe cinste, care să-mi șteargă gustul amar pe care mi-l lăsase acea zi. H.J. Caruso ne lăsase biletele la intrare, împreună cu un bilețel în care ne spunea că are o întâlnire cu o gagică și că n-o să apară. Biletul lui Lee era încă în plic. L-am luat pe al meu și m-am îndreptat spre separeul lui H.J. Primul meci de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putea s-o facă să se simtă iar tânără. — Da? — Da. I-am spus să-și ia gândul, fiindcă ești om însurat. Nu-s însurat. — Știu. — Atunci de ce i-ai zis așa? Am intrat în trafic. — Vrei să-ți trimită bilețele de amor la Birou? — Aha, m-am prins! Și de Fritzie ce-a zis? — Da’ ce, îl cunoaște pe Fritzie? Koenig se trase mai aproape de mine. — Mă tragi de limbă, Bleichert? Vrei să afli lucruri nasoale despre Fritzie? — Nu. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cearșaf transpirat. — Vara trecută mă plimbam din bar în bar. Prin barurile obișnuite din Hollywood. Am auzit de o fată care, cică, ar fi semănat foarte mult cu mine. Am devenit curioasă și i-am lăsat în mai multe locuri bilețele, cu „Sosia ta ar vrea să te-ntâlnească“ și numărul meu de telefon de acasă. Betty m-a sunat și ne-am întâlnit. Am stat de vorbă și asta a fost tot. Am dat peste ea la La Verne’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
niște scene de coșmar. M-a întors pe dos rău de tot. Și pe colegul meu la fel. Madeleine se opri din mângâieri. — A pomenit Linda de mine? — Nu. În plus, m-am uitat prin dosarul cazului. Faza ta cu bilețelele lăsate prin baruri nu e menționată nicăieri. Dar au băgat o polițistă cu ea în celulă, ca s-o stoarcă de informații, și dacă ciripește, te-ai ars. Nu sunt îngrijorată, dulceață. Probabil că nici nu-și mai amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]