1,239 matches
-
proprietarul Procust? Mai departe de aici, totul este combinare măiestrită unor lucruri n’esistente. IX. ÎN LOC DE îNCHEERE: TEAMA DE ADEVĂR Ne e teamă de „Adevărul“? ... E greu de înțeles de ce unele informații mai deosebite despre Mihai Eminescu sunt ocolite de biografii consacrați ai săi. Iată, de pildă, amintirea unui C.A.N. despre moartea și înmormântarea poetului: a apărut în „Adevărul”, în 1933, ziar central la care colaborau scriitorii importanți ai momentului (iarăși: G. Călinescu între ei), într-o zi dedicată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
asupra unui deces aproape natural)? Trebuie spus că amintirea lui C.A.N. concordă cu aceea a lui Dumitru Cosmănescu, din 1926, după care poetul a murit în spital de moarte violentă: și Dumitru Cosmănescu este trecut sub tăcere de către biografi. Trebuie spus, de asemenea, că în perioada interbelică moartea violentă a lui Eminescu era un loc comun. N. Iorga, Mircea Eliade etc. vorbesc în acești termeni. O lungă campanie de presă a câtorva medici, susținuți insistent de către G. Călinescu, a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
piatră de pavaj, pătrată). Printr-o traducere ambiguă, dânsa vrea să păstreze tradiția noastră întemeiată pe G.Călinescu dar textul aflat în juxtă n-o susține. Ca în atâtea alte cazuri, discutate sau nu în cuprinsul acestei cărți, adevărul sperie, biografii, editorii, comentatorii intră în panică și încearcă să se agațe de „tradiție”. Este, însă, o tradiție nouă care a întrerupt tradiția cea adevărată. Pe scurt: Nicolae Iorga și generația sa știau și scriau așa cum vedem. Mai sus am aflat că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lui Keats (1900: 65; 1994: 285), el rămîne "cel mai englez dintre poeți cu excepția lui Shakespeare" (cf. Endymion) și "dragul copil al suferinței - fiu al restriștii" (cf. Sonnet to Chatterton). În termenii lui Herbert Croft (unul dintre cei mai buni biografi ai săi), el a fost un tînăr "Apollo", pe care Keats avea să îl imortalizeze în faimosul său poem Hyperion: în episodul final, noul zeu al Soarelui din generația olimpienilor intra în viața eternă după ce fusese purificat prin focul imensei
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
din viața lui Chatterton; Croft a procedat ca un reporter modern, precum și ca un procuror, strîngînd laolaltă numeroase scrisori, extrase din operă, relatări, recenzii, etc., pentru a contura povestea vieții lui Chatterton; cf. Russell 1908: 231; Fairer 1999: 229; majoritatea biografilor lui Chatterton fac apel în principal la acest document pentru date privind ultimele luni din viața poetului]. În iulie s-a mutat în alt loc, pe Strada Brooke din Holborn, în casa doamnei Angell, o croitoreasă de dame. Motivul a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
drept criterii sursele de informații la care se face apel și tematica studiilor: bibliografii de factură istorică (istoria gîndirii pedagogice într-un domeniu sau într-o arie de interes), istoria generală a educației și a învățămîntului, istoria legislației educa ționale, biografii istorice ale unor mari personalități care au influențat reflecția și practica educațională, devenirea istorică a unor concepte pedagogice fundamentale (de exemplu, finalități, curriculum, evaluare etc.), abordarea istorică a unor instituții educaționale, istoria reformelor educaționale, critici ale unor evoluții actuale ale
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
a scrierilor lui T., la care au făcut apel cei ce au scris despre N. Iorga și care va rămâne extrem de utilă pentru cercetători este bibliografia operei savantului. Cealaltă parte este dominant expozitivă, ilustrată abundent cu citate, care în concepția biografului și comentatorului acordă studiului „un colorit de autenticitate și prospețime”. T. a fost preocupat încă de la teza de doctorat de istoria bibliografiei române. A tipărit și un studiu în acest domeniu, mai întâi în 1945, reluat în 1972 - un tablou
THEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
mult, făcându-l să adauge în 1941, la ediția a doua, un capitol nou (Figura lui Creangă), în care se străduiește să infirme pas cu pas, pe bază de documente, mărturii și fotografii, această imagine șarjată. Însă principala intenție a biografului e să demonstreze cultura marelui povestitor, argumentele venind în urma descoperirii unei lăzi conținând cărți adnotate ce îi aparținuseră. Creangă apare interesat de mai toate ipostazele importante ale cunoașterii, dornic să învețe limbi străine, cu o ascuțime a minții ce nu
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
concrete (mențiunea aceasta era urmată, așa cum se poate constata în textul reprodus de Bacalbașa, de semnăturile unor junimiști: V. Pogor, Iacob Negru zzi, Gh. Racoviță, Titu Maiorescu; Petre Carp, care se afla la Viena, nu a iscălit-o; mai târziu, biograful acestuia din urmă, C. Gane, referindu-se la afirmațiile imprecise ale „defunctului Bacalbașa“ va exclama iritat: „Și iată cum se scrie istoria“ - C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, ed. a II-a, vol. I
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele momente dinaintea apariției monografiei lui James Atlas, când se aștepta la indiscreții răuvoitoare din partea fiilor proveniți din căsătorii anterioare, ca și la cinice manipulări ale documentelor de către biograful interesat mai ales de amănunte picante și rumori scandaloase. Mi-a arătat, la un moment dat, pașaportul cu care mama sa părăsise Rusia țaristă. „Mă Învinuiește, acest Atlas, că mi-aș fi falsificat originea. Ca să-mi neg evreitatea, adică. Numai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
avea (de continuarea lor nemaiputând fi vorba). Pentru a deveni față bisericească, trebuia însă să se însoare. Ceea ce se și întâmplă în 1859. Ileana Grigoriu, devenită Creangă la cincisprezece ani, a lăsat contemporanilor impresii contradictorii și i-a divizat pe biografi. În decembrie 1859 C. este hirotonit „diacon definitiv” la biserica Prea Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos. În primăvara anului 1860, e transferat, cu ajutorul socrului său, la biserica acestuia, Patruzeci de Sfinți (Mucenici) din Iași, tot în calitate de diacon. La sfârșitul lui
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
în conștiința numeroșilor săi cititori. Care citeau o operă de la un capăt la altul - comică. Altceva nici n-ar fi putut scrie un autor așa de glumeț. Și totuși, încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, Grigore I. Alexandrescu, primul biograf al scriitorului, observa că acesta „este poate singurul autor pe cât cunosc eu, care a știut până acum să lege așa de minunat și natural tragicul cu ridiculul”. Iar cu prilejul împlinirii a douăzeci și cinci de ani de la moartea lui C., Dumitru
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
se retrage definitiv. I-au fost atribuite câteva însemnări interesante din zilele revoluției, apărute în 1880, în „Amicul familiei”, sub titlul România în anul 1848. Amintiri și episoade de călătorie. Traduceri: Molière, Domnul Pursoniac, București, 1836. Repere bibliografice: Gr. Zossima, Biografii politice ale oamenilor mișcării naționali din Muntenia la 1848, ed. 2, București, 1884; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 101, 137; Massoff, Teatr. rom., I, 172; Emil Manu, Un scriitor pașoptist necunoscut, RL, 1973, 25; Dicț. lit. 1900, 409-410. L.V.
GRADISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
științelor umane, dar aici deja ne oprim. Discursul literaturii - și nu discursul literar - nu poate fi obiectul de studiu al unui teoretician literar. CÎnd scriu „discursul literaturii” deja am intrat În ontologie. Am intrat În biografia Literaturii, dar nici măcar un biograf al ideii de literatură ca Adrian Marino nu ajunge să vorbească despre discursul literaturii, pentru că Adrian Marino Înregistrează ceea ce se spune despre literatură, nu urmărește o anumită dinamică cvasi-psihică a unei entități ontologice. Pentru a vorbi despre așa ceva trebuie să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
generic, o literatură borgesiană: arheologică, fabulos-livrescă, care dilată timpul atît cît trebuie, adică pînă acolo unde i se pierd marginile și existența ficțională cîștigă În volum ceea ce pierde În autenticitate brută: Alain Nadaud, Pierre Michon și Gérard Macé (ultimii doi, “biografi romanțați” nu pierd din vedere latura lucrativă a instituției literare) sau, cel mai borgesian, Benoît Puech care, asemeni lui Eric Chevillard mai tîrziu, În 1999, scrie o operă pusă pe sema unui autor necunoscut, inventat de ei, un alter ego
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pornire ale laborioaselor studii eminesciene. Viața lui Mihai Eminescu reprezintă în mod strălucit prima biografie critică din literatura română. Autorul se întemeiază pe o vastă și riguroasă documentare, nu îngăduie nici o intervenție imaginației, dar tratează materia ca un romancier. Fantezia biografului se ține în marginea operei și a numeroaselor date de istorie literară, nu rareori contradictorii, pe care le interpretează într-un acuzat spirit polemic. Anii copilăriei lui Eminescu la Ipotești și anii studenției vieneze sunt cercetați prin versurile poetului, pribegia
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Mumuleanu, acest autor care a inaugurat discuția despre "geniu" în literatura română, a fost și unul dintre primii scriitori care s-au bucurat de o biografie. Viața lui a fost povestită în 1837 chiar de către Heliade Rădulescu. Interesantă e nevoia biografului de a identifica în existența poetului circumstanțele avantajoase pentru creația de poezie. Heliade Rădulescu caută să își explice ce anume din ce i s-a întâmplat lui Mumuleanu a făcut posibilă literatura. "Talentul - notează biograful - oricât de ascuns să fie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Heliade Rădulescu. Interesantă e nevoia biografului de a identifica în existența poetului circumstanțele avantajoase pentru creația de poezie. Heliade Rădulescu caută să își explice ce anume din ce i s-a întâmplat lui Mumuleanu a făcut posibilă literatura. "Talentul - notează biograful - oricât de ascuns să fie, trebuie să se dea pe față și mai vârtos când i se înfățășează mijloacele de a se cultiva"67. Toată cariera acestui prim poet genial se aranjează în funcție de "locuri favorabile", de "prilejuri" și de "pricine
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îi zicea mult la inimă îmbunătățirea soartei Românilor"54. În aceleași cuvinte e descris Donici: "a fost un român foarte zelos"55. La fel e și Samuil Micu "înfocat zelos de luminarea națiunii sale"56, sau mitropolitul Grigorie, pentru care biograful remarcă "dorința și zelul (râvna) cel mare ce avea de a conclucra pentru binele și folosul public al naciunii române"57. I. Maiorescu e "zelos naționalist"58, Pușcariu e "naționalist zelos"59. V.A. Urechia demonstrează "zel și lucrativitate arătate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
deștept și plin de zel"61, Marienescu e "talentat și zelos"62. Vasile Bob "avea iubire înfocată către națiunea sa și către întreaga omenime"63, Săulescu lucra "cu zel neadormit pururea spre lățirea științelor, a moralului și a naționalității"64. Biografii făceau diferența dintre "zelul" patriotic și chemarea propriu-zis literară? Probabil că nu. Dacă privim aceleași figuri ale retoricii zelului, vom găsi semne ale indistincției celor două domenii. Sintagmele și contextele sunt aproape imposibil de diferențiat: din perspectiva biografului pare să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
naționalității"64. Biografii făceau diferența dintre "zelul" patriotic și chemarea propriu-zis literară? Probabil că nu. Dacă privim aceleași figuri ale retoricii zelului, vom găsi semne ale indistincției celor două domenii. Sintagmele și contextele sunt aproape imposibil de diferențiat: din perspectiva biografului pare să fie același lucru dacă numește o aplecare spre lucrurile națiunii sau spre cele ale literaturii. Iacob Stamati arată "zel fierbinte" pentru "naintăciunea literaturei naționale române"65, exact cum era "înfocat" Samuil Micu pentru destinul patriei. Același atribut, "fierbinte
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fiebințeala", "aplecarea", "chemarea", "înfocarea" nu desemnează mai multe tipuri de pasiuni, genuri diferite ale vocației care orientează o existență. Dorința națională e omogenizantă - iar narațiunile de viață au tendința să înregistreze aplecările spre morală, cunoaștere, literatură sub un unic semn. Biograful poate implica un singur patos, și doar pe acesta îl vede de fiecare dată când trebuie să mobilizeze o forță interioară în spatele gesturilor și creațiilor unui scriitor. Chemarea națională e pasiunea generică. De aceea posibilitatea literaturii ca act inspirat și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a fost pasta moale din care se putea modela chemarea literară: asta nu însemna că orice operă urma să fie tendențios naționalistă, ci doar că dorința națională era unica reprezentare cu adevărat democratică a interiorității. Era singurul "apel" pe care biografii îl puteau presupune, fără teama că ar putea greși, ca motivare intimă a ceea ce îi împinge pe oameni să acționeze și să își dedice existențele. 4.4. Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale vieții de scriitor În eseul despre
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
posibilități de a-și manifesta aspirațiile, de a răspunde în spațiul public apelului național și de a-l încorpora în activitatea sa, scriitorul decide să se retragă. Este modelul unei vocații condiționate strâns de un context politic și istoric nefavorabil. Biografii țin să plaseze la distanță narațiunea vieții - "altădată", "pe atunci" - ca să marcheze decalajul față de temporalitatea restricțiilor. Pentru că această realizare a vocației e măsurată mereu prin raportare la condiția ideală a chemării împlinite în spațiul public. Dorința care se realizează în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
expresia voinței sale: e vorba de forme impuse, descoperite la întâmplare, ca modalitate de adaptare la contextele create de jocul forțelor exterioare. În acest sens, "retragerea la moșie" rămâne un topos al acestor narațiuni de viață, notat cu atenție de biografi. El semnifică un regim de acțiune poetică, o tensiune între chemarea literară și activitatea publică, metabolizând chiar difuz o amenințare politică. Despre Gheorghe Tăutu, Lepturariul reține, ca o micro- constelație de teme, retragerea la moșie, insatisfacția față de puterea politică și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]