1,034 matches
-
și asemenea afront! sfârși Natalița. Ea, o țărancă crescută la jitărie... urâtă și proastă... să se puie cu noi!... Nu-i nici așa de proastă pe cât se pare... răspunse zâmbind cucoana, nici chiar așa de urâtă... Cu tot acest cuvânt blajin și plin de mângâiere, femeile nu se liniștiră și ieșiră tot năcăjite, ștergându-și lacrimile, din iatacul cucoanei Aglaie. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe și partida nobilă era hotărâtă să întrebuințeze împotriva „topârlancei“ nu numai foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și s-ar mistui cu el prin bungeturi și pe urmă prin lumea asta mare. Gândindu-se așa, își șterse lacrimile și zâmbi cătră străjer. Apoi începu a-l întreba și a-i spune multe c-o voce învăluită și blajină, până ce oșteanul se milostivi de dânsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș, la vatră, aprinzând încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți fie învățătură de minte și să n-o mai superi pe mămica ta. Vai, ce-mi mai bate inima!... În tot acest timp, pisica stătea liniștită în brațele stăpânei. Ni- meni nu putea spune dacă ea înțelegea dojana cea blajină sau, pur și simplu, o apucase somnul. Dintr-o dată, însă, ea a simțit ceva foșnet neobișnuit printre frunzele copacului. Da, în mod sigur, acolo se petre- cea ceva. Pasări, fără îndoială. Pisica nu a mai stat la codeală. A țâșnit
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
la simpla rostire a numelui său întreg, pentru ca, după aceea, când ajungeai să cunoști mai bine omul, să constați că dihotomia aceasta devenea mai reală ca oricând. Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca susurul unui pârâu, dar și viguroasă, tunătoare chiar, când posesorul ei se considera îndreptățit să treacă la o schimbare de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și privirile mioape, cu ceva rece și distant în întreaga ființă, încât femeile o bănuiau de prefăcătorie. Radu Dascălu, șeful lor de curând ridicat în funcție, un brutal ascuns sub o înfățișare de blajin, abil, indescifrabil, alunecos, ca un pește pe care nu-l poți prinde cu mâna, mic și subțire, aproape numai piele și os, un țâr, cu ochi a căror culoare, asemenătoare oțelului, se schimba imprevizibil când își strângea furiile, răbufnirile, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o cosea apoi cu undreaua, - perinele, plăpumile și îmbrăcămintea groasă, între care strecura, cu socoteală, cratițe, farfurii, pahare, cești și tacâmuri, închipuind astfel balotul imens care cuprindea o gospodărie întreagă. În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de odihnă, cu toate că pe pleoapele ei ușor lăsate, stăruiau încă grijile. În fiecare an Moș Avram ne aștepta la gară. Purta o pălărie de pâslă cât căpăcelul ochiului mașinii de gătit. Uneori, ca să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
subțiori, brațele groase, încrucișate și goale până la cot, cu care-și strângea mamelele uriași, prăbușite peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la ceafă, mi-a risipit timiditatea cu un surâs blajin pe o gură întinsă ce-i descoperea un șir de dinți prea albi, de porțelan, lungi la colțul drept al buzelor și tot mai scurți spre stânga, unde șeaua protezei de cauciuc îi acoperea gingia de sus, din ce în ce mai scăzută. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rotaș, în cap cu un sac de iută care-i ferea fața, scotea faguri de aur din stupi, cu mănuși încleiate de miere, fără teamă de roiul albinelor răzbunătoare. În interior plutea un miros de pâine caldă de secară. Soarele blajin scălda cu alb încăperea orânduită gospodărește, cu mașina de cusut la colțul dinspre fereastră, cu poze mari vânătorești înrămate în stinghii netede și negre, prinse de pereții zugrăviți cu flori și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de aur, în vreme ce al meu purta un centimetru de mușama cenușie, prevăzut cu cifre negre, cu liniuțe între ele. Dar amândoi au fost buni meseriași și oameni tare cumsecade. Inima de aur a bunicului meu grăia limpede din ochii săi blajini, care, sunt sigur, că atunci când pleoapele i s-au coborât pentru eternitate, au păstrat imaginea chipului meu de copil fericit, să o ducă acolo unde el credea că omul este judecat și răsplătit după merit. Poate că și din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca o jerbă de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de sclavă supusă și recunoscătoare. Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cred în valoarea miniaturilor lui Peter Hille, căruia îi trebuiau numai câteva rânduri, ca să închidă în ele cântecul unei mierle, și tot atâtea cuvinte i-au trebuit, pentru ca să cuprindă întreaga pădure cu simfonia ei, cu lumină și întuneric, cu vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu trenul următor plecai la Viena. Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și piticul mă ducea câteodată până la poarta ospiciului, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
momente de după fiecare despărțire. În cenușiul București, lipit cu tălpile de el ca sticletele sălbatic prins în cleiul pus lângă momeală, m-am smuncit, fluturând o aripă oloagă, scuipând în mâna plină de iubire a omului milos, care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta de ramă a splendidei mele izolări. Și mai urâtă este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când orientul scăldat de soare și ape albastre, corăbii sprintene se vor strădui să smulgă ancorele înfipte adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Patronul se duse spre băncile din față, unde țipetele deveniseră mai violente. Teama risipindu-se, copiii se întreceau cine țipă mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce străluceau sub cozorocul verde urmăreau eroina împreună cu elefantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bob de lumină șăgalnică în privire. “Nebănuite sunt căile Domnului” - gândesc eu resemnat... Aproape de sfârșitul cinei, a apărut din nou fata cu ulciorul. În timp ce se apropia cu pas șoptit, mă străpungea cu ochii ei nepereche... Bătrânul mă urmărea cu privire blajină și surâs de înțelegere a celor lumești... Când am ieșit din chilie, mi s-a părut că o umbră a intrat grăbită în chiler... “Cred că am vedenii. Sunt prea obosit” - gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și când își liniștește răsuflarea îmi spune: --Cred că știi ce spune zicala. --Care zicală, părinte? --Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic. Asta însă nu trebuie să degenereze în lenevire - a sfârșit bătrânul vorba, cu zâmbet blajin. --Am să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
când visele se pot preface în realitate. Deși bănuiam cam încotro băteau vorbele bătrânului, m-am prefăcut neștiutor... Nici călugărul nu a spus nimic. S-a ridicat cu un oftat prelung. Când a ajuns la ușă, și-a întors porivirea blajină către mine. --După ce îi lua micul dejun, ne-om duce în vale, să vedem ce mai este de făcut. Poftă bună! --Sărut dreapta, prea cucernice. Când mă întorceam de la izvor, dinspre chilie, venea țiganca purtând pe umăr un coș
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tare aș fi luat-o înainte, la galop, să găsesc răspunsul la această întrebare. Ne apropiam de chilii, iar inima era gata să iasă din piept... Când am ajuns la portița chiliei mele, călugărul s-a oprit. Cu privira lui blajină m-a cercetat o clipă, apoi a vorbit, cu glas moale. --După ce îi pune totul în ordine, te aștept să luăm masa împreună. --Nu te voi lăsa să mă aștepți prea multă vreme, sfințite. --Și bine ai să faci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atîta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încît lumea ajunsese să-i creadă. CÎnd un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și-au pus În grabă crepidele și-au pornit-o pe urmele lor. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzîndu-și domeniile, va peregrina mănăstirile, aprinzînd lungi lumînări galbene de ceară Întru odihnirea sufletelor păcătoase, lovindu-și fruntea de piatra rece a chiliilor. Adîncindu-se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gîndul de a-și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism pînă la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind „Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămîn siderată, cum s-o fi simțit doamna Nina Roth-Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrînului și blajinului Moise“, pe vremea cînd Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut la mașină și am transcris de mînă toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca și cum ar fi fost un animal de a cărui prezență pe pământ habar nu avusese până acum. Ușa s-a deschis brusc și mama Myrei a apărut În prag, căutându-se după lornietă. — Ei, a Început ea, potrivindu-și-o blajină pe nas, recepționerul mi-a spus că voi doi sunteți aici sus... Ce mai faci, Amory? Amory s-a uitat la Myra, așteptând scandalul, dar n-a urmat nici un scandal. Gura fetei, făcută pungă, s-a destins, Îmbujorarea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]