1,007 matches
-
ceva pe mutește. În clipa În care mă vede că mă uit la ea, se oprește și ia o gură de cafea. — Hai să... Începem o discuție ! zic disperată. Deci, mamă. — Da ? spune ea cu speranță. În minte am un blanc total. Nu mă pot gîndi la absolut nimic. Nu mă pot gîndi decît la faptul că Jack se află la un metru de mine. — Cum merge cu golful ? zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sec și 250 g smântână. Se coace la cuptor circa 40 de minute. Servim acest crap umplut cu garnitură de orez sau cartofi natur stropiți cu ulei de măsline și pătrunjel verde tocat mărunt. Beți un vin de Cotnari numit Blanc. Rețeta nr. 4 Gutui cu carne cu sos caramel Ingrediente: 700 g pulpă de porc sau carne de pasăre, 2 cepe mijlocii, 350 g gutui fără coajă tăiate felii pe lung, 2-3 linguri zahăr făcut caramel și stins cu apă
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
1 strat de pilaf de orez gustos făcut separat în care punem vegeta, 2 linguri de unt, ½ linguriță zahăr și sare după gust. Acest pui umplut cu orez și stafide trebuie neapărat însoțit de un vin de Cotnari numit franțuzește Blanc de Cotnari. Rețeta nr. 15 Sarmale de post în foi de viță Ingrediente: 7-8 legături de frunză de viță (vie), 200 g orez, 1 cutie de 400 g cu ciuperci conservate, 200 g morcov dat pe răzătoarea mare, 1 țelină
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
spun că mîncasem spumă de ciocolată acasă la acel domn bătrîn? Doar nu era s-o plictisesc povestindu-i copilăria mea și, de altfel, nu știam cum se zice „spumă de ciocolată“ În englezește. Continuaserăm să mergem spre podul Mont Blanc și spre străzile În pantă abruptă din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie care Îmi arăta cum va fi viitorul meu, iar părul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
două sticle din sortimentul Florens de Castellane, una dintre cele mai bune șampanii care există. Îmi spusese: „S-o ținem pentru la urmă. N-ai vin alb?“. Doi dintre copiii lui Franz Weyergraf au băut așadar o sticlă de Châteauneuf-du-pape blanc, din „podgoria de la Beauvenir“. Băiatul devenise romancier. Fiica, pediatru. Aș fi vrut să știu ce gîndea despre raporturile cel puțin conflictuale pe care le avusese cu tata. Imposibil să scot de la ea ceva, În afară de: „SÎnt delicioase cotletele astea de miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
franțuzește. Înregistrările ulterioare din Franța au susținut sprijinul socialiștilor francezi pentru socialistul Ion Iliescu și partidul său, capitalismul și privatizările impuse de noua orânduire socială. Am difuzat imagini și cu locurile unde D’Artagnan înfrunta pe adversarii regelui (Le cheval blanc, castelul Rochelle), și agricultura locului, monumente, transporturi dar mai ales din Parisul minunilor, frumosului, istoriei și culturii, Tour d’Eiffel, Sena, Catedrala Notre Dame etc. etc. cu bucuria de a descoperi liber capitala culturii mondiale. Dacă la Chișinău (ca și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă de potera domnului prefect. Care pe care, a declarat Cocoș. Ce zici de asta, dom'le? Nici lui ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al Americii nu i s-a dat atîta atenție în atîtea gazete dintr-o dată. Aici deștepții de la Dimineața au scăpat caii și căruța lui Cocoș umblă de-a lungul și de-a latul peste arătură." Plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Girard în Les Amours au Palais Wilson, carte doldora de diplomați și funcționari internaționali, care se afla pe noptiera ei, răsfoită doar; prelingându-se în lungul vitrinelor cu un alt gust decât al celor din București; întârziind pe podul Mont Blanc să privească lebedele de lângă insula lui Rousseau; asistând la slujbele de la catedrala Saint-Pierre, fără să înțeleagă cum, în noiembrie 1932, se burzuluise într-o ciocnire între socialiști și naționaliști, despre care încă se mai vorbea, ciocnire în care mai intervenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și prin ochii bătrânei doamne și își imagina reacțiile ei de surpriză, cu aproape un deceniu în urmă. Într-o duminică, fiica doamnei Marga Pop, Mioara, l-a luat cu mașina și au părăsit orașul. Autostrada se îndrepta spre Mont Blanc. Munții cu creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scânteia, fierbea, scrâșnind sub tălpile schiorilor, ardea ochii. Nori albi se fugăreau la mare înălțime. Și dintr-odată s-a dezvelit dintre ei, în față, departe, dincolo de crestele înzăpezite, înalt, sobru, majestuos, aristocratic, impunător, sălbatic, masiv, copleșitor, Muntele. Vârful Mont Blanc. Zăpada ardea ochii care lăcrimau, respirația era grea în aerul rarefiat, Muntele se ridica asemeni unei primejdii dorite, proteguitor și indiferent și plin de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-a învelit iarăși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care făcea, alături de alți șapte-opt, greva foamei în stil studențesc (mâncare ioc, afinată la pet din belșug, adicăă, îl căuta pe un altul, care se hotărâse, de-un dosar încoace, să intre în pauză de masă. Acest om, pe care blancul de șase ani în care nu ne-am vorbit m-a făcut să-i uit și vocea, și numărul de telefon, și adresa de email mă sunase tocmai de pe Calea Victoriei, ca să mă-ntrebe de o treabă-n nouă cifre. Domnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
făcută la parterul acelui edificiu. Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul și i-am zîmbit portăresei. — Ați văzut? Întrebă ea, nerăbdătoare să iasă din locul acela. — Aproape, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iscodind peste zidurile și grădinile unor locuințe asemenea unor castele, pe care eu mi le Închipuiam populate cu statui, fîntîni, grajduri și capele secrete. M-am aciuat pe o latură a platformei și am deslușit silueta turnului de la „El Frare Blanc“ decupîndu-se printre copaci. Apropiindu-se de colțul de la Román Macaya, tramvaiul Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îți dă și aparat foto, rămâne-al tău dup-asta, am eu grijă. Poți să ceri și vreo mie cinci sute de euro, poate două... Cam vreo sută și cincizeci de pagini standard, dau un corp mai mare de literă, blancuri, marginea mai lătuță, copertă lucioasă, colorată, cu steagul găurit în fundal, am învins... Cred că ți-ar putea sponsoriza și cartea ta s-o tipărești, dacă insiști. Gândește-te că nu-ți trebuie decât vreo lună și ai banii, plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în școală, răspund dând din cap modestă. De fapt, asta mi-a și dat imboldul de a urma această carieră. — Dumnezeule ! Trish a rămas mască. Și ai urmat și cursuri de cordon bleu ? — Am studiat cu Michel de la Roux de la Blanc. Fac o pauză sugestivă. Cred că numele său e o garanție în sine. — Categoric ! spune Trish, privind nesigură spre Eddie. Ne aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă tăcerea. Amândouă femeile așteaptă cu ochii cât cepele. — Păi. Îmi dreg glasul de mai multe ori. Cred că am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre mine. Cum ai reușit să combini avocatura și menajul ? — Da ! exclamă Trish, reînsuflețindu-se brusc. Cum naiba ai putut să fii și avocată în City și să mai găsești și timp să te specializezi cu Michel de la Roux de la Blanc ? O, Doamne. Tot nu pricep ? — Adevărul e că nu sunt menajeră, spun disperată. Nu sunt bucătăreasă specializată în cordon bleu. Michel de la Roux de la Blanc nu există. Habar n-am cum naiba se numește chestia asta. Ridic bătătorul de trufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
City și să mai găsești și timp să te specializezi cu Michel de la Roux de la Blanc ? O, Doamne. Tot nu pricep ? — Adevărul e că nu sunt menajeră, spun disperată. Nu sunt bucătăreasă specializată în cordon bleu. Michel de la Roux de la Blanc nu există. Habar n-am cum naiba se numește chestia asta. Ridic bătătorul de trufe, care se află alături. Sunt o... impostoare. Nu mă pot uita la nici unul dintre ei. Deodată, mă simt cumplit. Dacă vreți să plec, înțeleg, murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e OK, zic iute. O să iau doar biban. Doamne, cât de tâmpită pot să fiu! Normal că ăștia din Manhattan nu mănâncă pâine cu usturoi. — Și de băut? zice chelnerul. — Ăă... Arunc o privire asupra mesei. Nu știu. Un Sauvignon Blanc, poate? Voi ce vreți? Sună bine, spune Kent cu un zâmbet prietenesc, iar eu răsuflu ușurată. Pentru mine, doar niște sau Pellegrino, adaugă, arătând spre paharul său. — Și pentru mine la fel, spune Judd. Sau Pellegrino? Asta beau ei, Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Sau Pellegrino? Asta beau ei, Sau Pellegrino? Atunci și pentru mine tot niște apă, zic repede. Nu vreau vin! Era doar un gând. Doar așa ca să... — Nu! zice Kent. Ia ce vrei. Îi surâde chelnerului. Și o sticlă de Sauvignon Blanc, vă rog, pentru invitata noastră. — Sincer, nu... zic, roșie ca o pătlăgică. — Rebecca, zice Kent, ridicând o mână, zâmbind. Ideea e să ne simțim bine. Asta‑mi mai lipsea. Acum crede că sunt complet alcoolică. Și că nu rezist nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îi datorez patru mii de lire lui tata. Ce vă aduc ? zice un tip cu accent australian, și ridic ochii absentă. Mai e o oră până pleacă avionul și m-am dus direct la bar. — Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar În scaun. La două scaune de mine se așază o stewardesă cu părul Împletit În spic. Îmi zâmbește și Îi răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În minte și să mă aline. Cum Îi strălucește părul blond În lumina soarelui, cum zâmbește nonstop. Și cum zilele trecute mi-a upgradat software-ul de pe computer fără măcar să mă Întrebe, și cum... cum... În minte mi se face blanc. E ridicol. Vreau să spun, Connor are mult mai multe calități extraordinare. Ca, de pildă... are picioare lungi. Da. Și umeri lați. Și odată, când am avut gripă, a avut foarte mare grijă de mine. Vreau să spun, câți iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceva pe mutește. În clipa În care mă vede că mă uit la ea, se oprește și ia o gură de cafea. — Hai să... Începem o discuție ! zic disperată. Deci, mamă. — Da ? spune ea cu speranță. În minte am un blanc total. Nu mă pot gândi la absolut nimic. Nu mă pot gândi decât la faptul că Jack se află la un metru de mine. — Cum merge cu golful ? zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Rămân cu ele la rugăciunea vesperelor, apoi iau cina cu oaspeții casei cu care schimb diferite impresii. O doamnă mai vorbăreață, pictoriță, vine de la Lille și-mi spune că în tinerețe a mers mult pe jos, urcând și pe Mont Blanc. Imi sugerează apoi că la Cannes să mă opresc și să iau vaporașul spre insulele Lerins, unde este un important centru monastic. Am auzit, am citit despre acest centru și-mi propun să ajung acolo. Ne despărțim cu promisiunea de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ani care au trecut, am spus eu, ploaia, furtunile și înghețul au tocit munții până la înălțimea lor actuală. Ei scad mereu și devin tot mai mici. La început Ava a fost, probabil, un vârf alpin, da, și semăna cu Mont Blanc sau cu Matterhorn! Ce avem noi acum sunt resturile rămase, un munte pe cale să se afunde în țărână, am mai spus eu. Pe ansamblul globului pământesc muntele Ava este doar un bloc puternic de stâncă, alcătuit din aur, cu părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]