1,008 matches
-
În cel de-al șaptelea cer, un Ochi Divin ce veghează de sus asupra tuturor, El ar fi trebuit să supravegheze multă vreme Istanbulul ca să-și dea seama cine ce făcea În spatele ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nimic cu știința aia a Lui? De ce lasă lucrurile să se Întâmple În felul ăsta? Nu, mătușa Zeliha e hotărâtă, În nici un caz nu va ceda religiei. A trăit ca o atee și așa va muri. Sinceră și pură În blasfemia ei. Dacă Allah există Într-adevăr undeva, ar trebui să aprecieze mai degrabă această acuzație sinceră a ei, specifică doar câtorva aleși, decât să plece urechea la vorbele dulci din rugăciunile egoiste ale fanaticilor religioși, care sunt peste tot. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un potpuriu de zece milioane de vieți. O carte deschisă, cu zece miloane de povești Învălmășite. Istanbulul se trezește din somnul său agitat, gata pentru haosul orei de vârf. Din momentul ăsta sunt prea multe rugăciuni de Împlinit, prea multe blasfemii de notat și prea mulți păcătoși, dar și prea mulți nevinovații la care trebuie să veghezi. În Istanbul e deja dimineață. CAPITOLUL TREISPREZECE Smochine Uscate Fiecare lună din an știe din ce anotimp face parte și se comportă ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și familia sau prietenii lui descreierați vor să-i Înfășoare sicriul În steagul vreunei echipe de fotbal. Și după aceea se așteaptă să transport sicriile astea profanatoare la cimitir! Dacă e să mă-ntrebați pe mine, toată chestia asta e blasfemie curată! Ar trebui să existe o lege care să interzică tâmpeniile de genul ăsta. Numai șalul verde de rugăciune ar trebui Îngăduit, zău așa. Nimic altceva. Ce cred oamenii ăștia că fac? Nu sunt musulmani sau care e problema lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dania vadimistă de tip „cina creștină“ la pungi de plastic, miluindu-i cu case pe sinistrații din Vadu Roșca. Iar când dogma i s a părut pusă în pericol de o piesă de teatru, a ieșit cu pieptul în calea blasfemiei și a făcut-o pe autoare „maimuță“. Toate aceste tumbe pe scena publică l-au impus ca pe un personaj pitoresc, oierul norocos cu Maybach și club de fotbal, care le zice pe șleau. Sondajele au început să îl repereze
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului. Semnătura de la sfârșit mi-a captat atenția și, pe măsură ce priveam scrisoarea, mi s-a făcut pielea de găină. Hârtia aceasta a stat în fața Întâiului Stătător al Bisericii Ortodoxe. Mi s-a părut că am comis o blasfemie lăsând această misivă în garaj, la cheremul prafului și al uitării. Încet, încep să-mi pun problema că aici se află și semnăturile Regelui Mihai, președinților Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Helmut Kohl, cancelarul Germaniei, Jorge Sampaio, președintele Portugaliei, ale multor miniștri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
comunicare mediatică ale BOR. Nu pregetă să semnaleze neajunsurile cotidianului "Lumina" sau ale postului de televiziune "Trinitas". Și, în numele aceleiași angajări curajoase, condamnă ferm pseudo-modernitatea unor autori care, de dragul succesului ieftin și al modei desacralizante, atacă subiecte tabu, la limita blasfemiei. Până la urmă, ignorarea de către public a unei piese ca Evangheliștii, premiată de către UNITER, sper că tot din spirit de frondă al juriului și nu din reziduale mentalități secularizante, reechilibrează balanța. Bună cunoscătoare a literaturii patristice și a istoriei religiilor, autoarea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
crezului lor. Mi-a atras atenția, în această direcție, piesa de teatru a Alinei Mungiu Pippidi, intitulată Evangheliștii. Este unul dintre cele mai elocvente moduri de dezorientare și manipulare printr-un produs artistic, care poate ajunge cu multă ușurință la blasfemie și la lezarea demnității creștine. Iată de ce am simțit nevoia să fac publică indignarea mea, în paginile unei publicații ecleziastice: "A curs cerneala jurnaliștilor specialiști în teatrologie, care mai de care "înzestrați de Dumnezeu" în apărarea unei adevărate inepții artistice
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Clujului", în Adevărul, 21 martie 1998. Ciobotari, Calin, "Alina Mungiu-Pippidi scandalizează "dulcele târg al Ieșilor"", în Flacăra Iașilor, 5 decembrie 2005. Cocoloș, Cătălina, "Preotul exorcist le predă alfabetul colegilor de celulă", în Adevărul de Iași. Codrescu Răzvan, " Pe marginea unei blasfemii", în Rost, nr. 35, ianuarie 2006. Coman, Mihai, " Dimensiunea economică a mass-media române", în Adevărul economic, nr. 12, 1996. Constantinoiu, Maria, "Îngrijorare în Franța din cauza discursurilor despre sfârșitul lumii în 2012", în Jurnalul Național, 15 iunie 2011. Danciu, Maxim, "Mass-media
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
se roagă, la câteva străzi distanță aceluiași Dumnezeu", în Adevărul, 16 martie 1998. Munteanu, Lelia, "Crucea și bâta", în Adevărul, 16 martie 2011. Munteanu, Lelia, "Duminica Floriilor", în Adevărul, 8 aprilie 1990. Naclad, Liliana, "Dezorientare și manipulare produsul artistic și blasfemia", în Actualitatea Ortodoxă, nr. 58-59, 2006. Niculescu-Dincă, Vlad, " Pașapoartele biometrice: mituri eterne și temeri justificate", în Ziua, 1 februarie 2009. Novăceanu, Alina, "Patriarhul BOR cere Camerei ca sărbătoarea Sf. Andrei să fie declarată zi nelucrătoare", în Gândul, 6 iunie. Oancea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și Consilier Prezidențial 125 "Dilema veche", nr. 392, 18-24 august 2011 articol disponibil și pe: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/slujitorul-credincios-intelept 126 Ibidem. 127 Ibidem. 128 Ibidem. 129 Ibidem. 130 Liliana Naclad, "Dezorientare și manipulare produsul artistic și blasfemia", în Actualitatea Ortodoxă, nr. 58-59, 2006, p. 5. 131 Călin Ciobortari, "Alina Mungiu-Pippidi scandalizează "dulcele târg al Ieșilor", în Flacăra Iașilor, 5 decembrie 2005, p. 8. 132 Răzvan Codrescu, " Pe marginea unei blasfemii", în revista Rost, nr. 35, ianuarie 2006
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Naclad, "Dezorientare și manipulare produsul artistic și blasfemia", în Actualitatea Ortodoxă, nr. 58-59, 2006, p. 5. 131 Călin Ciobortari, "Alina Mungiu-Pippidi scandalizează "dulcele târg al Ieșilor", în Flacăra Iașilor, 5 decembrie 2005, p. 8. 132 Răzvan Codrescu, " Pe marginea unei blasfemii", în revista Rost, nr. 35, ianuarie 2006, p. 35. 133 Piesă premiată în 1992 cu prestigiosul Premiu UNITER drept "cea mai bună piesă românească" a anului, fiind considerat un "proiect de resuscitare a dramaturgiei românești". 134 Dan Bucura, "Preotul exorcist
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
patronată de Ritchie Blackmore (oricât de spectaculoase ar fi urcușurile și coborâșurile ei), iar claviaturile (John Lord) și percuția (Ian Paice) sunt roze de zahăr candel pe tort. Simplitatea basului (Roger Glover) este aici întemeietoare, matricială. Și în final o „blasfemie“, poate: prefer să ascult acest cântec cu vocea din concert a lui David Coverdale (din Sail Away) și nu neapărat cu aceea a lui Ian Gillan. Cred că vocea baritonală a lui Coverdale (care l-a înlocuit pe Gillan, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lui Dumnezeu. Până atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici păcat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, "Du-te și te culcă, bețiv păcătos", deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. "Dacă Isus n-a rezistat- apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?" perora, clătinîndu-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: "Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista". "Cum adică?"' sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a privit lung, cu un fel de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Aici se va juca încă o dată aceeași piesă, scrisă și reprezentată cu secole în urmă, aici se va petrece pentru a doua oară ceea ce se petrecuse cândva, demult. Teatrul lui Kantor este teatrul unei „reluări” - din perspectiva derizoriului și a blasfemiei, e drept, dar care, în ciuda imanentului ei eșec, nu exclude o așteptare, a ceva ce va fi recreat după distrugere. Când ecourile exploziei finale încep să se stingă, în tăcerea care se lasă după ce personajele cad răpuse, o femeie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sociale: Am căutat în diverse ocazii refugiu la Prytania, împins de dorința de a vedea niște orori tehnicolore, monstruozități filmate care constituiau o adevărată jignire la adresa oricărui criteriu al bunului simț și al decenței. Bobine întregi umplute cu perversiuni și blasfemii îmi uluiau ochii cărora nu le venea să creadă, îmi șocau mintea virginală și îmi blocau valva. Mama mea s-a asociat în ultimul timp cu niște indezirabili care încearcă să o transforme într-un fel de atlet, specimene depravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ta ne-ai dat Lumina-ți ne-a călăuzit în noaptea fără de sfârșit O, Isus, ascultă-mi amarul De la mine nu-ți lua harul. — Terminați cu cântecul acesta oribil, strigă Ignatius spre cor. Niciodată nu mi-au auzit urechile o blasfemie atât de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg ce faci, îi spuse șeful de birou lui Ignatius. Ia mai taci din gură, mongoloidule, stârpitură pocită! — Noi ne întoarcem în fabrică, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui îl întâmpină căzând în genunchi în fața lui și zicând: — Doamne, spune-mi de ce m-ai pus să port această cruce-ngrozitoare? Ce-am făcut, Doamne? Spune-mi! Trimite-mi un semn! N-am păcătuit cu nimic! — Sfârșește imediat cu blasfemia asta, țipă Ignatius. Ochii doamnei Reilly se adresau tavanului, căutând răspunsul printre crăpături și pete de grăsime. Iată de ce primire am parte după o zi descurajantă în care am luptat pentru existență pe străzile acestui oraș sălbatic. — Ce-s semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au copleșit. Trebuie să fac în așa fel încât să mă duc să-l văd. Doar căruciorul îmi stă în cale. Noul ei film este considerat o comedie „sofisticată“ și în el atinge cu siguranță culmi noi de perversiune și blasfemie. Notă despre sănătate: Uimitoare creștere a greutății, datorită fără îndoială neliniștii cauzate de faptul că scumpa mea mamă este din ce în ce mai antipatică. Este un truism al firii omenești: oamenii încep să-i urască pe cei care îi ajută. De aceea mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
păruse rău chiar și pentru atâta. Trebuia să se silească să vândă repede vreo cinci, șase crenvurști, să parcheze pe undeva căruciorul și să meargă la film, îngăduind astfel ochilor lui neîncrezători să se bucure de fiecare moment tehnicolor de blasfemie. Pierdut în speculații despre metodele de a face rost de bani, Ignatius nu-și dăduse seama că de o bucată de vreme căruciorul înainta pe o linie dreaptă, neșerpuită. Când încercă să-l împingă mai aproape de marginea trotuarului, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cît pe-aci să-i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de teapa ta și a lor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Prosopul a fost introdus în gură pentru a absorbi sângele atunci când heroina a atins inima victimei, făcând să-i explodeze arterele, ceea ce înseamnă că asasinul avea cel puțin cunoștințe elementare de anatomie. Danny spuse: — Cristoșii mă-sii! Layman spuse: — O blasfemie cum nu se poate mai potrivită, dar situația e și mai nasoală. Iată pentru început câteva aspecte colaterale. Unu: în sistemul sanguin nu există heroină reziduală, deci în prezent domnul nostru nu era dependent de droguri, deși urmele de ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aplecă în față. — Dezamăgit, căpitane? Considine se ridică în picioare și se întinse. — Fratele meu obișnuia să mă șantajeze, să mă amenințe că mă va turna bătrânului de fiecare dată când ziceam ceva aiurea despre religie. Cum pedeapsa bătrânului pentru blasfemie însemna zece lovituri de curea, dragul de Desmond obținea de fiecare dată ce voia, adică să intru în alte case și să fur ce-i plăcea lui. Așa că hai s-o spunem așa: am ajuns să văd o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]