5,205 matches
-
ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări improprii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însuși: „A fost în lumea asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră bucurie, iar din viață o himeră: / Și câte idealuri n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu ai bogății ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a copiilor tăi. Vorbești prostii. Este moștenire de la ai mei și pot să fac ce vreau cu ea. Oricum, am s-o vînd, să nu le rămînă nimic. Ție ți-a rămas, totuși, ceva de la părinți. Tu ce le lași? Blestemele mele, asta le las. Ăia sînt copii? se amestecă baba în vorbă. Dar ce-s? întreb iritat. Diavoli, ca motanul acela afurisit. Văd realitatea goală și am o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Minuni, toți, absolul toți, s-au îndreptat cu bănuiala spre Simion cel Bătrîn. Unii au auzit cîte ceva de la Vasile Banditu', alții au văzut o mașină de București în seara furtului și cei mai credincioși au avut încredere că blestemul popii a căzut pe hoț. Simion jr. regretă acum "afacerea" aceasta care se pare că n-a fost decît enorm de păguboasă. Chiar dacă icoana nu i-a adus un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor oferit de minerit. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a modificat înscrisurile genetice? Oare de asta Basarabia nu se poate descotorosi de minoritatea, dominantă timp de secole, și votează aiurea? Poate este adevărat, dar eu sînt sigur că am încălzit la sîn mulți nemernici, cu gene de slugoi parveniți. Blestemul de la Guranda Șoseaua dinspre Darabani spre Dorohoi urcă și coboară dealuri masive și se contorsionează în curbe care pun la încercare șoferii. Pămîntul este mănos și compensează lucrările, invariabil tîrzii, de calitate îndoielnică, pe care visătorii oameni ai locurilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o fîntînă cu roată și acoperiș, cum doar pe la sfintele mănăstiri mai vezi. Apa era rece ca gheața, curată și, culmea, fără nitriți, fosfați și alte otrăvuri folosite în agricultură. Pe o latură, scrisă în creion, era un soi de blestem, abia remarcabil, conceput probabil de un trecător căruia, atît apa, cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în creion, era un soi de blestem, abia remarcabil, conceput probabil de un trecător căruia, atît apa, cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vine dotat cu tot ce-i trebuie și în două ore fîntîna era în căruță. Era ora 2 noaptea și peste 4 ore era în curtea lui, acoperită cu paie. Mare a fost dezamăgirea trecătorilor. Mîhnirea lor se manifesta prin blesteme cumplite. Abia peste un an, Chimir și-a agălizat o fîntînă cum alta în sat nu era. Totul cumpărat de chilipir și vînzătorul habar n-are cine este, mai să-i dea și ceva bani pentru deranj. Puradeii erau curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la locul cuvenit. Era bucuros că scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și tîrîș-grăpiș se urcă în căruță. În frîntura de secundă care îi rămăsese pînă la moarte, Ion a gîndit: Da, așa este cinstit, după blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și tîrîș-grăpiș se urcă în căruță. În frîntura de secundă care îi rămăsese pînă la moarte, Ion a gîndit: Da, așa este cinstit, după blestem: durerea... pînă la sfîrșitul vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încornorat 288 Lara 291 Coincidențe 294 Curcudel s-a schimbat 297 CAPITOLUL V Mostre din malaxorul vieții 301 Individ și gloată 303 Televiziune, imbecili și imbecile 305 Malaxorul românilor 308 Profesorul Dorohoi 310 Bogdănel 313 Ne-au modificat genele? 316 Blestemul de la Guranda 319 Blegul în călduri 321 Harpagon 324 Bădăranii 327 Asasinul minor este totuși un asasin 329 Bietul băiat 332 Mentalități ale vremurilor noastre 334 N-am putut opri o lacrimă 337 Lucrări de același autor: Audiențe în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sub ruinele mănăstirii, somnul era precum mersul pe ape. Copăcel, puiule, copăcel! Cine pe cine pășește? Poartă în casă, rostogolește-te, norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii; mâine, Dumnezeu știe prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Copăcel, puiule, copăcel! Cine pe cine pășește? Poartă în casă, rostogolește-te, norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de astăzi atârnă de cumpăna fântânii; mâine, Dumnezeu știe prin ce mușuroaie îți vei legăna sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai născut om singur. În icoană abia că distingea un cerc. Om singur. Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în parte îi atribuie confortul unei cifre. Rareori omul iese din transa numerelor; dacă se întâmplă să rămână pe dinafară, singur și-a închis ușa în nas; din lașitate sau din frică și-a închis ușa. Se rupe omul de blestemul ombilicului-ștreang de dragul unei pseudo-libertăți ca un chirurg care-și amputează ambele mâini numai să-și usuce îmbrățișarea. Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Libertatea este o alunecare lichidă spre nicăieri. Timpul se despletea râu, Petru înota împotriva curgerii, se lovea de stânci. Venele pietrelor se legau noduri, hemoragie de nisip în pântecele scoicilor. Libertatea de a fi râu nu-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer nicio urmă de secetă. Petru s-a făcut punte peste ape și peste furtuni, Petru s-a lăsat pășit de obsesii lacustre, Petru și-a răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot sunt plăcute lui Dumnezeu. 65. Treziți-vă, fraților, treziți-vă! Ardem de vii! A căzut blestem peste noi! A coborât foc din cer pentru păcatele noastre! Ardem! Ne facem scrum! Ne facem cenușă! Doamne, îndură-te de noi! Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila ta și nu după mulțimea păcatelor noastre! Săriți, oameni buni! Săriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ia doi frați cu matale și vezi ce se mai poate scoate! Părinte Anania, nu sta cu mâinile în sân, evacuează arhiva! Iacobe, vezi, focul nu a ajuns până la gater, trage repede două brazde în jur, poate-l scapă de blestem! Gavril, golește șopronul! Buteliile, dă-le drumul la vale spre păstrăvărie! Ai grija mai sunt 6 butoaie cu păcură, scoate-le să nu explodeze! Blestemaților, of, blestemaților! Dumnezeii mamei voastre de blestemați, curve ordinare, lepădături, târfe..... foc, nenorociților, peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putoare. Până în vârful muntelui se ridicau nori groși de păcat. L-a bătut Dumnezeu. Și-a meritat moartea. Pe toți ne-a necinstit hodorogul, pe toți ne-a vândut și ne-a cumpărat după cum îl ținea chimirul. L-au ajuns blestemele noastre! Doamne, pe ăsta nu-l aduna la sânul tău! Lângă clopotniță, maiorul, învelit cu o pătură, părea ostenit după o zi de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iertați-mă, fraților, iertați-mă! Părinte Ioane, nu te mai ruga pentru mine, dezleagă-mă de toate cele ce nu au fost ale mele. Poiana Fântânele, piatră peste piatră, nici în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În sat pe la brutărie. S-a Întîlnit cu vreo doi băieți de-ai noștri, anunțîndu-i că „Bistoș, sută-n sută moara va cădea peste demolatori!“, fiindcă el, Vilmoș, Îi blestemase scuipînd În vînt și că, dacă scuipatul prinde bine vîntul, blestemul se leagă. A luat-o apoi pe ocolite către coliba lui. Locuia, ca toți ceilalți țigani, de-a stînga Văii Măriei, mai sus de poduri, drept În fața dealului Cerhatului. Ca să urce coasta, „bandele“ de țigani treceau Valea prin vaduri știute
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pămînt. A doua zi Însă, cu prinsă de remușcări, i-a mărturisit tatălui ei totul. Acesta a scăpat ca prin minune de urmăritorii lui. A dispărut În ultima clipă Într-una dintre galerii, nu Înainte de a arunca asupra prințesei un blestem mare: să-și coasă Vilma cămașa de mi reasă, cu Îngăduința de a Împunge cu acul doar de șapte ori pe an. După alții, i se lăsase putere pentru o singură Împun sătură, una singură, și aceea cu păcat greu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Paști. Iar fără această cămașă cusută gata, Vilma să nu se poată mărita. A mai azvîrlit părintele vîndut două anateme: să nu se poată spăla și pieptăna fata lui decît o dată În an cîtă vreme nu e dezlegată de blestem, iar după moarte, sta fia ei să nu-și afle liniștea, ci să bîntuie prin catacombele cetății, putînd reveni la viață, dacă tot i-a plăcut atît de mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]