1,790 matches
-
foarte aproape Împușcase un om pe care-l dezarmase. Îl făcuse să-și azvârle carabina. La o parte. La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ținuse la distanță. „Am copii.“ Sammler apăsase pe trăgaci. Trupul apoi se Întinse În zăpadă. O a doua Împușcătură trecuse prin cap și-l Împrăștiase. Osul se făcuse țăndări. Materia zburase din el. Sammler luase cât putuse - armă, cartușe, hrană, bocanci, mănuși. Două Împușcături În aerul de iarnă; sunetul avea să se audă la mile distanță. Se grăbise, privind În urmă o dată. Din tufe se vedeau părul roșu și nasul gros. Regretabil, nu exista nici o șansă să ia cămașa. Șosetele Împuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de pe bumbacul jachetei, șapca murdară de la Kresge’s, micul caiet cu spirală În care Sammler lua notițe pentru articolele poloneze, și el de la Kresge’s, explicau asta. Era un război adevărat. Toată lumea respecta omorul. De ce nu și preotul? Mergea În bocancii americani mari, de armată de parcă nu era pe de-a-ntregul preot. Nu era preot militar. Era ziarist. Nu era ceea ce se presupunea a fi. Nici Sammler nu era. Ce era Sammler nu putea formula foarte clar. Uman, Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea să dea; alături de el avea să facă un efort. Probabil că, la sfârșit, n-avea să mai fie ea însăși, iar gândul ăsta a amețit-o mai mult decât altitudinea. Jina s-a așezat pe jos ca să-și scoată bocancii și cămașa udă de transpirație. Peria de păr și-o lăsase în cabana lui Ellis, dar, din fericire, Zach o prefera așa - nerasă, nepieptănată, în starea aceea în care aroma trupului ei nu se mai deosebea de cea a râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
greutate, deși pusese pe ea numai mușchi. Părul lung în care băieții își îngropau nasurile și despre care spuneau că mirosea a mere devenise acum o claie de lațe, năclăite cu sevă de pin. În loc de tocuri, Pearl purta acum niște bocanci pe care îi primise de la Helena; nu se mai răsese pe picioare de trei ani. Dar când l-a sărutat pe Zach, a fost ca și când s-ar fi aflat pe acoperișul unei zgârie-nor sau într-o sală de dans supraaglomerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
control” Cum să nu începi încă o zi doar zâmbind? După vacanță Se terminase vacanța și tot timpul petrecut departe de Creața mi se păruse o mică eternitate. Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca gașca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
relanti. Apoi am auzit alte împușcături, și-atunci brusc am realizat că, de fapt, se trage în noi și m-am ridicat și-am fugit spre salcâmii de la marginea trotuarului. Era un haos cumplit, un clocot difuz de tropăit de bocanci, urlete și miros de pulbere arsă. Am scăpat printr-un gang care ieșea afară din piață. Totul se golise. Am plecat spre profesorul Radu; acasă, în garsoniera pe care o închiriasem, nu mai era chip să mă duc. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Se pare că povestirea i-a fost citită mai întâi lui G. Ibrăileanu. Ochi de urstc "Ochi de urs" Culi ocoli poiana pe o cărare ce ducea pe sub streșină de brazi. Vremea era încă destul de moale și zăpada scrâșnea sub bocancii lui ferecați. Înainte de a da la pătul - sau la „hochstand“, cum îi zicea el, ca și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cugete mult, înfierbântat dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci. Coborî în râpă, sub smeuriș; se luă după urmele proaspete tivite albastru ale labelor. Dracul se dusese cu grăbire în trei picioare în lungul coastei. Într-un loc se oprise: îi trebuia ceva ca să-și puie furtișagul. Cum n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dat drumul, ca să vii după mine? Pe lângă unele cusururi, maica asta a mea are și înțelepciune destulă. Văzând asemenea ceață, te-a scos de la închisoare și te-a pus cu nasul pe urmele mele. Capauca îl bate cu coada peste bocanci. —Sărut mâna, maică, zice încet și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să nu rămâie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-te, du-te, l-a mângâiat nana Floarea. Ți-am adus și ție niște turtă-dulce. Vezi de te poartă cu vrednicie cât e stăpânul bolnav. — Asta neapărat! s-a fudulit Onu Bezarbarză. S-a dus el la căsuță tropăind cu bocancii, iar nana Floarea s-a întors la bolnav. Badea Toma și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea, așa că mi-a dat-o mie. Lauryn încă îmi poartă sâmbetele pentru asta.) — Îmi place cum îți stă. (Aidan s-a dat înapoi ca să mă vadă mai bine.) Mda. Și mie îmi plăcea de el. Cu fesul, geaca și bocancii, era imaginea plină de stil a unui om obișnuit de pe stradă. Nu că aveam de gând să-i spun asta. Și era mai bine că Jacqui nu era acolo să-l audă pe Aidan admirându-mi hainele, pentru că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din mine? Ca multe alte fete (socot), și mai ales cele minione, suple, fermecătoare și bune la pat, Selina trăiește cu permanenta spaimă că va fi atacată, molestată și violată. A fost o vreme când lumea a dat buzna cu bocancii în sufletul ei și ea crede că lumea vrea să i-o facă din nou. Cuibărită în pat sau vârâtă în mine în timpul lungilor și obositoarelor călătorii cu Fiasco-ul sau așezată la masa plină cu resturile unui prânz pantagruelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce mâncasem. M-au scos afară, m-au frecat cu zăpadă. Când mi-am revenit, Mărgeluța, împreună cu alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii mele. Am dat să le-ajut. Mărgeluța m-a împins la locul meu. Îmi ștergea bocancii. Mi-a șoptit: — Tata azi-noapte s-a căcat pe el de frică. A-mpuțit toată odaia. Învățătoarea m-a întrebat ce mâncasem dimineața. „Lapte și un măr pe drum.“ „De-asta ți s-a făcut rău. Să nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă. Nemulțumirea lor și-o exprimau strângându-și degetele În pumni și agitându-le În aer sau prin lovituri de bocanc În tocul ușii. În timpul promenadei, masterandul avea să se ferească să dea nas În nas cu ei, tocmai pentru a nu cădea pradă instinctelor primare prin care aceste brute cu chip uman, Împărțind lovituri În stânga și În dreapta, Încercau prin forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zise Grințu descheindu-și Încă un nasture de la veston și tolănindu-se pe iarba uscată a taluzului, rămânând apoi minute În șir cu ochii Închiși și cu fața expusă spre soarele de toamnă neobișnuit de puternic. Zare Își descheie un bocanc, scoase piciorul din el și-i examină apoi cu atenție talpa. Duse de mai multe ori degetele până la vârful bocancului, pe dinăuntru, părând să caute ceva, un obstacol mic și ascuțit, care probabil că-l jenase la mers. Și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În șir cu ochii Închiși și cu fața expusă spre soarele de toamnă neobișnuit de puternic. Zare Își descheie un bocanc, scoase piciorul din el și-i examină apoi cu atenție talpa. Duse de mai multe ori degetele până la vârful bocancului, pe dinăuntru, părând să caute ceva, un obstacol mic și ascuțit, care probabil că-l jenase la mers. Și, după părerea ta, ce crezi că s-a Întâmplat În seara aia? - Întrebă Grințu fără să deschidă ochii. Ascultă, băi, teristule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nimeni să facă braconaj, altfel... Când vorbea bătrânul, el nu mai scotea o vorbă și, dacă Ana nu mai era cu ei În bucătărie ca să-și plimbe privirea furișă după mișcările ei, Înțepenea cu capul plecat. Își privea fix vârfurile bocancilor și spunea din când În când da. Animalele despre care vorbea bătrânul nu mai trăiau demult În această pădure de câmpie. Dacă bătrânul avusese cândva ocazia să le vâneze, era greu de crezut că și Culiță o va avea vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai mult plecat prin pădure și ea ar avea liniște și tot ce trebuie. — Hi, hi, râsese Ana, te-ai gândit mult până să-mi spui asta, Culiță? Pusese imediat capul În pământ și plecase cu privirea ațintită În vârful bocancilor. Lăsase apoi să treacă trei săptămâni Înainte de a avea din nou curajul să vină În vizită la bătrân. Bineînțeles că moșul mirosise ceva. O luase Într-o zi pe Ana de la școală și pe drum Îi spusese: Dacă ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fața pe jumătate ascunsă de pălăria cenușie, cu un fel de rictus al gurii (zâmbet, răcnet, cuvânt sau simplă respirație?) bine pus În evidență de lumina puternică a dimineții reci de Început de iarnă. Cizme de cauciuc stropite cu var, bocanci murdari, teniși, gumari și chiar o pereche de opinci, craci murdari de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în „dulcele târg al Ieșilor”, cu grupajul de versuri „Dor de rădăcini” ce cuprinde poezii pline de sensibilitate, de suflet. De atunci, publică pe mai multe grupuri virtuale și se evidențiază în revista virtuală „Confluențe literare”, precum și la site-ul „Bocancul literar”. La acesta din urmă obținând și un premiu cu unele povestiri ce sunt cuprinse și în volumul de față. După acel debut în antologie vine și vremea ieșirii „în lume” cu un volum de autor, cel de față, intitulat
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
țigări și un mărțișor. Se găsesc urme de sânge. În buzunarul celui de al șaselea s-a găsit o bucată de hârtie pe care e scrisă o rugăciune. Al șaptelea e scos Căpitanul. A fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a presupus un glas răgușit. ― Doar n-o fi chiar capătul drumului nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te trezește el majurul. Să vezi cum îți dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți cade peste ochi, iar pantalonul are un crac mai lung și celălalt mai scurt. Atunci ai să faci ochii cât două cepe - a încercat să glumească învățătorul. ― Poate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rănile de pe spate, care începuseră să se cicatrizeze. Stând în pielea goală, repetă în fața oglinzii din baie formule de introducere pentru Claire De Haven. Apoi se echipă cu hainele din garderoba lui de stângist: pantaloni de lână, curea subțire, tricou, bocanci de muncitor și haină de piele. Ted Krugman, fără urmă de polițist în el, se admiră în oglindă, apoi o porni cu mașina pe Strip. Amurgea. Orizontul se întuneca sub norii groși de ploaie. Danny parcă pe Sunset, vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]