989 matches
-
copil ce rupe aripile muștei. Dar ce consolare revelată să cer cînd rostul nostru este strigătul și cea mai neagră condamnare, pe care-o port, e suferința că strigătul meu nu-și are rost? Există vreo doctrină care să înlocuiască bocetul? Unde ai citit tu asta?” „-Doar în mărturisirile sinucigașilor.” -îi răspunde Doctorul satisfăcut că a reușit în sfîrșit să-l facă să intre în joc. „-Ei cred că, luîndu-și viața, pot primi ceea ce nimeni nu oferă și nu garantează pe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe care-l creștea și cu găinile. A trăit liniștit în singurătatea lui pe care singur și-a ales-o până spre anii’90, când cineva a trecut pe cărare și a auzit urletul de jale al câinelui, ca un bocet, dar nu a lui Medor, care murise cu ceva timp în urmă. Omul a intrat în curte și l-a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în barba lui de călugăr. Alături
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
de regrete eterne. Alții dau repede cu tămăie pe mormănt, aprind o lumănare, dau ceva de pomană unui cerșetor și pleacă grăbiți. Evelin: Am văzut și eu în cimitir mai mulți cerșători decăt morminte și cruci. Am văzut și auzit bocetul unei femei care, aplecată asupra unui mormănt, stropea cu apă dintr-o sticlă și blestema: „Bea Niki și apă, că toată viața ai băut tone de Wisky și m-ai bătut lua-te-ar dracu, să te ia!”. Darwin: La
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ...Doamne ferește
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o serie de promisiuni neonorate: promisiunile pe care ni le facem. Pentru a nu ne considera oameni lipsiți de cuvânt ne construim scuze. Sistemul scuzelor care ne justifică nereușitele necesită mai multă muncă decât ar fi necesară pentru împlinirea promisiunilor. Bocetul joacă un rol de marker ontologic: în funcție de intensitatea lui (și de mulțimea bocitoarelor) se descoperă valoarea existenței mortului, demnitatea sa ontologică. Ceea ce arată că măsura importanței unei existențe este dată de legăturile afective prin care ceilalți sunt legați de el
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe linia orizontului urmări coborîrea soarelui galben în apă. Noaptea se lăsă brusc și aduse cu ea o singurătate mai intensă decît cunoscuse vreodată în spațiul cosmic. În tot cursul nopții, marea se jelui pe plaja neînsuflețită, un fel de bocet etern al apei care întîlnește pămîntul. Iar dimineața, în timp ce se înălța din nou pentru a-și continua călătoria, planeta se desfășură îndărătul lui prin pustiul acela întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă nelocuită a lumilor pe care le zămislise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează la descântece și bocet, imaginând un copil atras de miracolul vieții, trezite, la chemarea magică, înainte de vreme, și compune un poem de o mare candoare, o capodoperă pe tema inocenței și a fragilității. Presimțea el că în această direcție va fi concurat de Arghezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înălțime. Le am numărat atent, erau nouă. Am tras un scaun lângă masă și m-am așezat cu palmele pe genunchi, ca la veghe. „Draaagoș“, am spus (vorbeam, nu știu de ce, pe nas; din gură îmi ieșea un fel de bocet trist și fonfăit), „unde ai lăsat copiiilul ? L-ai dat de sufleeet ?“. El nu mi-a răspuns, dar eram sigur că mă auzea. „Îți arde și ție de joaaacă ?“, am continuat eu, „sau poate că nu te interesează și vrei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care plânge pe-o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
este foarte mare, și cel ce împlinește cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi? 12. " Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset și bocet! 13. Sfîșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și-I pare rău de relele pe care le trimite. 14. Cine știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
braten. Doch Engels G'deck Ist Erbsen mit Speck Aus der Gulaschkanone.3 Când termină de fredonat, Iuga izbucni într-un plâns cu suspine, atât de sincer și de impresionant, încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a binelea. Începu să urle, printre bocete: Măi, tănăilor! zbieră el ridicându-se cu șopronul de stuf în cap. Eu am suferit? Da, am suferit! Am mâncat și mazărea nemților, am crăpat și de arpacașul lor... Eram să crăp, de-adevăratelea, de orezul englezesc și de gulașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de datoria ei. Unii oameni au mame care să aibă grijă de ei. Era conștientă că nu face parte din categoria aceasta. Dar oare de ce murise mama ei? Și-o amintea vag acum. Își amintea de moartea ei și de bocetele celorlalte femei. Își amintea de bebelușul luat din brațele mamei și pus în mormânt. Credea că săpase după el, dar nu mai era sigură. Poate făcuse altcineva treaba asta și-i dăduse ei copilul. Apoi își amintea că plecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îi place numai preludiul, la orgasm - ia uite la Gicu, i se lungesc urechile când aude acest frumos cuvânt! - nu mai ajunge... Da’ când l-am văzut pe geonică cum pleacă el din ceseat m-am prăbușit În hohote și bocete... Mai aveam puțin și mă tăvăleam, mi-a dat a mea un extraveral, mi-a pus comprese și zicea că eu sunt lumina ochilor ei, Îmi pune și ventuze dacă solicit oficial... Gore apucă o măslină și o aruncă În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de cursă lungă, Însă este atent și la discuțiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă Întristezi. Și acolo unde este Întristare se lasă cu lacrimi și bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta - Titulescu ăl mititel și fără forță pe el - că sistemul adversarilor a funcționat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat În fața camerelor de luat vederi. Toți fură, bă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
coboare de pe scaun, nu de alta dar eu știam că ai rău de Înălțime, stimabile, așa că nu vreau să avem pe-aci echipaje de la smurd, apoi se urcă la rândul său pe obiectul rămas fără stăpân. Sanduleeeee, Sanduleeeee, iartă-mi bocetul incipient, dar te iubesc ca un nebun și te-am iubit și mai mult În noaptea de revelion, atunci când ai scos tu damigeana din boxă și ai pus-o În mijlocul sufrageriei, ca să jucăm În jurul ei precum indienii În jurul focului. Doamne
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și cum e bocetul ? zic. — Cam așa ceva. Își drege glasul, după care începe să cânte cu voce joasă, tristă și monotonă. Vai, vai. S-a dus, bietul de el. Îmi dă ghes un râs nebun, dar fac eforturi să mă abțin. — Și dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]