985 matches
-
simt cum reproșul conținut în dramaturgia sa ne înglobează, că e teribil de actual. Chiar că trăim urât, domnilor! VASILE PROCA POEM TRIST ̶ Pe multe voci psalmii toamna în mahala, moartea miroase a busuioc, are în dar cămașa ta: bocet de vânt și o expresie uscată pe zilele fără oameni ...pădurea aleargă un zgomot viu: îl ademenește să-i simtă ai nimicului colți de fiară: acum, chiar acum, vorbește omul ruginit: în ploaie cântece de sete, zum face viața, zum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Tot ca un rob încătușat între străini creastă de munte-ngenunchiat La țărmul mării. De mila noastră-n ceruri Dumnezeu visând și El la clipa reîntrupării Ne tot salvează de la ce-i mai greu creasta de munte-ngenunchiat La țărmul mării. UN BOCET NESFÂRȘIT NI-I CÂNTAREA Pe unde locuiți, scumpii mei frați, În Arcadia noastră, părintească de unde-am fost rupți și desțărați De aerul și limba românească. Prin depărtări albastre împrăștiați De vânturile unei sorți de iască în propriile noastre vise-ncătușați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Prin depărtări albastre împrăștiați De vânturile unei sorți de iască în propriile noastre vise-ncătușați Din propria cenușă să renască. Sânge-n apă nu-și preface neamul nici aerul, nici dorul, nici visarea Când toate ale noastre râul, ramul Un bocet nesfârșit ne e cântarea. Cu moartea nemiloasă față-n față Iertați-ne cât mai suntem în viață SPOVEDANIE Doamne nu pot să împart Trupu-acesta în trei țări că e mult prea mic și slab pentru asemenea încercări cum să împart
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
VIZIUNEA RÂULUI ROȘU) 274 NOUA DANEMARCĂ 275 CHIAR AȘA 277 CĂZUT ÎN RIMĂ, LA PARIS 279 VASILE TĂRÂȚEANU 280 ȚARA FAGILOR 280 DOMNUL VAMEȘ DIALOGÂND CU POETUL 282 RUGĂ ÎN TREI 285 LECȚIE DE GEOGRAFIE 288 UN MUNTE-NGENUNCHIAT 291 UN BOCET NESFÂRȘIT NI-I CÂNTAREA 292 SPOVEDANIE 293 LUCIAN VASILESCU 295 [ieri am vorbit despre poezie...] 295 [eu lucrez în ascuns la o pasăre...] 298 [în țara mea... ] 299 [când a început... ] 301 [sălbatică odinioară... ] 303 LUCIAN VASILIU 305 NARAȚIUNE (EUROPA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
era recompensată. Adonia este zeița iubirii și este asociată lui Adonis, apărut în Mesopotamia, adorat și în Palestina, și lui Tammuz sau Dumuzi, divinitate sumero-babiloniană celebrată, în Byblos, prin festivaluri de vară ce comemorau moartea rituală periodică, cu vaiete și bocete ale femeilor, urmate de ospăț și de procesiunea unirii femeilor cu iubiții lor. Allatu este zeița mesopotamiană a copulației, soția lui Nergal, regele-demon. Athargatis, zeița fertilității naturale și fecundității umane, a frumuseții, a lunii, este venerată în Orientul Apropiat (Siria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
regăsesc în jungla Propriei mele existențe Cu-o mască pe suflet, Cu inima sfâșiată De gheare înghețate, Găsită și abandonată În milioane de secvențe, Iubire, ură și păcate... Pasul îmi este incomplet, Poate că sunt o întâmplare Sau doar un bocet indecent... Și ruga îmi geme a iertare. În jungla Propriei mele existențe Sunt un argument Plin de ...coincidențe. Realitate sau coșmar Același gust amar Și fără diferențe! ILUZIA UNEI IUBIRI Simt în mine o flacără Care îmi dă Iluzia unei
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
tot cu căruța a fost dusă acasă, înapoi, pe aceeași melodie cunoscută: hârrrr- hârrrr... și a ajuns direct în brațele bunicii, adică exact acolo unde încă se simțea căldura mamei sale, acolo unde pieptul bătrânei încă nu se liniștise din bocetele de cu seară. A ajuns acolo, la sânul bunicii, locul de unde nu o va mai lua nimeni și de unde nici bunica nu o va mai da nimănui! A fost bine, a fost rău..., nici până la moarte nu a știut! Cert
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele" vieții, ale morții și renașterii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele" vieții, ale morții și renașterii; comportând, prin urmare, rituri inițiatice, bocete funerare, ceremonii orgiastice și extatice. Cum subliniază, pe bună dreptate, Francis Vian: "Ar fi o greșeală să conchidem, după puținătatea lăcașurilor, că religia deținea un loc minor în locuințele princiare, în fapt, palatul este sacru în totalitatea sa, căci el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
op. Cit. Pp. 126 sq. 54 Vezi textele traduse de M. Mole, pp. 87 sq., 90, 126 sq. Etc. Zarathustra și religia iraniană expunerea cadavrelor într-un loc anume, unde erau devorate de către vulturi și câini 55. Iranienii din est practicau bocetele rituale și își administrau lovituri puternice, ajungând chiar până la sinucidere. Dar zoroastrismul interzice drastic "planșetele și bocetele", declarându-le născocirea lui Angra Mainyu 56. Cât privește experiențele sufletului după moarte, se regăsesc anumite motive familiare: traversarea unui pod, ascensiunea cerească
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Etc. Zarathustra și religia iraniană expunerea cadavrelor într-un loc anume, unde erau devorate de către vulturi și câini 55. Iranienii din est practicau bocetele rituale și își administrau lovituri puternice, ajungând chiar până la sinucidere. Dar zoroastrismul interzice drastic "planșetele și bocetele", declarându-le născocirea lui Angra Mainyu 56. Cât privește experiențele sufletului după moarte, se regăsesc anumite motive familiare: traversarea unui pod, ascensiunea cerească, judecata, dar și tema întâlnirii cu Șinele. Un poem care făcea parte din Hădoxt Nask (Yăst, XXI-XXII
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trepte, volum foarte apropiat ca tematică și expresie de celelalte poeme publicate în interbelic, nu același lucru se poate spune și despre ciclul de versuri Vârsta de fier, scris în această perioadă (1940-1944), dar publicat postum. Textele capătă aici tânguirea bocetului și tematica patriotică este mult mai evidentă. Vârsta de fier e o întoarcere spre tehnicile declamatorii, tranzitive ale poeziei Ardealului, spre tematica poemelor lui Goga, deși iese în evidență aspectul profund personal al lamentației ("Ia seama că mâine/ cocorii de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poemelor lui Goga, deși iese în evidență aspectul profund personal al lamentației ("Ia seama că mâine/ cocorii de seară/ vor duce și luna,/ furând-o din țară", Jale de început de noiembrie; "Inima mea - e-o carte care arde,/ un bocet/în mijlocul Patriei", Inima mea în anul 1940). Motivul plânsetului tinde să devină laitmotivul grupajului de texte. Tudor Arghezi publică romanul Lina (1942) și după revenirea din lagărul de la Târgu Jiu, volumul de versuri Una sută una poeme (1947), de fapt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prezintă o colectivitate în agonie, dar o colectivitate din care, se sugerează, nu este exclus nici lectorul. Boala copleșește așadar universul de hârtie al cărții, dar totodată îl transgresează. Se aglomerează aici tot arsenalul deznădejdii (otrava, liniștea, ștreangul, somnul, hipnoza, bocetul) și aceasta nu este prezentată doar ca o stare în capcana căreia omul se lasă prins, ci ca o fiară ieșită la vânat: "deznădejdea (...) ne mușcă din zile câte-un sfert" (Pacienți). Mortuarul cucerește și la nivel olfactiv spațiul intim
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
singura realitate la care avem acces și, în consecință, expresie a singurătății devastatoare: "în zvârcolirea mutelor dezastre/ ne luăm de piept, murim cu-adevărat", " Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă" (Carnet lapidar). Muzica însăși capătă accente elegiace, de bocet, de altminteri, adesea revine imaginea ploii de toamnă care mistuie, care condamnă la dispariție: "și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.// Simt iar uscăciunea cum plouă" (Partitură). Este o veșnică anunțare a finalului de lume, apa, sub toate formele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în epocă, însă, atunci cînd cineva se referă la corbi, dominant e sentimentul de teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
început să-l strig”. Ei nu cunosc, desigur, despărțirile paroxistice de cei morți, ci doar pe cele - ca-n filmele anglo-saxone - pretins decente. în sate, dar uneori și la orașe, rudele celor morți încă mai obișnuiesc să-l strige, în bocete, pe defunct: „Trezește-te, Ioane (Gheorghe,Vasile), auzi..., vezi...!” însă, în ciuda simplității, poemul lui Bacovia duce către o idee cutremurătoare: cea a imposibilității de a pătrunde în zona ermetică a morții. Strigătul e inutil, trezirea - imposibilă. Moartea înseamnă necomunicare, tăcere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După al toamnei bocet mortuar.” („Vals de toamnă”) Bacovia o ispitește, o invocă retoric, pentru impresionarea celorlalți, o tranformă în mijloc de șantaj sentimental. în timp ce el s-a deprins cu moartea-n gînd, „iubita” și alții sînt înfricoșați de ea. Autorul Plumbului reprezintă un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
similară. Oricum, e vorba de o despărțire ireversibilă, inclusiv de propria-i tinerețe. Odată cu asta, tinerețea e închisă în paranteze și aproape uitată. Poeții care au tăria să-i întoarcă spatele sînt extrem de rari. Eminescu, care a debutat tot cu bocet (ce-i drept, nu după o iubită, ci după un profesor), a dezbrăcat destul de repede haina de doliu și n-a redus întregul său trecut la tristul eveniment. Dimpotrivă, rezerva lui de speranță a găsit-o mereu în urmă (v.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care moșește nu e tot una cu baba care, în principal, descântă și jelește morții. Activitatea babei este legată, printr-un scenariu magico-religios de vrăji, de alungarea spiritelor rele, de alungarea demonilor și a bolilor, dar și de moarte prin bocet și priveghi, despre care etnologii și folcloriștii spun că ar fi o relicvă a ritualului dacic de înmormântare . Așa, după cum se poate vedea, moșul nu este pur și simplu omul bătrân căruia îi datorăm respect, ci o întreagă instituție - oameni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
traumatism cranian în urma loviturilor primite de la trei hoți români, așa că jurnaliștii l-au întrebat ce crede despre chestiunea imigranților. Regizorul a vorbit din perspectiva victimei (perspectivă care îți dă de obicei dreptul, la noi, să răscolești cerul și pământul cu bocetele tale și să promiți o răzbunare pe deplin meritată), demn, simplu și plin de înțelegere despre o problemă care începe să roadă Europa pe dinăuntru. A spus cam așa în interviul din „Corriere della sera“: „Nu toleranței zero. Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de la Timpul. Până să devină istorie general acceptată, ipoteza în discuție generează un context polemic cu aspecte îngrijorătoare pentru atmosfera intelectuală din România de azi. Oare cât servește memoriei culturale specularea biografiei marelui scriitor în linia tradiționalei înclinații „mioritice” spre bocetul auto victimizant? Cu cât este mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune autorului o aureolă de martir? Variațiile pe tema senzaționalului biografic au drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de la Timpul. Până să devină istorie general acceptată, ipoteza în discuție generează un context polemic cu aspecte îngrijorătoare pentru atmosfera intelectuală din România de azi. Oare cât servește memoriei culturale specularea biografiei marelui scriitor în linia tradiționalei înclinații „mioritice” spre bocetul auto victimizant? Cu cât este mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune autorului o aureolă de martir? Variațiile pe tema senzaționalului biografic au drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
metanoia, adică saltul minții dincolo de sine, în alt plan al înțelegerii“ (Andrei Pleșu, Minima moralia). În culturile arhaice și tradiționale, plânsului i se acordau valențe magice; ele se întemeiau, în general, pe analogia lacrimi=ploaie. Plânsul ritual, în cadrul ceremoniilor funebre (bocetul), e cunoscut aproape la toate popoarele europene; la unele dintre ele, cum e și cazul dacoromânilor, a existat și instituția bocitoarelor profesioniste: ele au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice funerare de mare profunzime și sensibilitate umană. Pe lângă
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
scumpe, Cu picioare gălbioare Și de sânge roșioare. Ei pe mine s-or lăsa, Cu carnea-mi s-or sătura, Cu sânge s-or adăpa: Iată, maică, nunta mea!". Bătrâna își dă cu pumnii în cap. Fiul continuă: "Lasă, maică, bocetul, Ca să nu-ți pierzi cumpătul. De vrei, maică, eu să scap, Du-te iute și degrab' Du-te-n țara Moldovii, Du-te la grajdul Corbii, La groapa cu șapte nuci Pe Roșul să mi-l aduci Desșelat și desțolat
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]