924 matches
-
spună atîtea lucruri rele despre români ? Să fim serioși, este o falsă problemă ! Istoria este cum este, iar un istoric are obligația, nu doar dreptul, de a încerca să o analizeze ca atare. Dar tocmai de aceea cartea istoricului Lucian Boia pune o mare problemă : pentru prima dată în cariera sa, cel mai reputat „demolator de mituri” legitimează și întărește poate cel mai periculos mit național : altfelitatea românului. Căci cum altfel putem să interpretăm titlul paradigmatic al cărții sale, care este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost deschisă, subminînd astfel statutul și menirea istoriei înseși și permițînd publicului să citească totul în cheia voiosului fatalism cu care s-a obișnuit. Din acest moment, tot românu’ va zîmbi satis făcut : Vezi, am avut dreptate, chiar și Boia spune că sîntem altfel ! Iar receptarea se va muta din istorie în mitologie : diferența românească este deci un dat, care nu poate fi astfel decît ab origine, din illo tempore și care constituie destinul nostru. Asta nu mai este treaba
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să renunțăm la narcisismul jalnic cu care ne uităm în oglinda Occidentului și constatăm, iar și iar, că sîntem altfel. Căci cîtă vreme ne vom întreba doar de ce sîntem altfel, nu vom putea ști cine sîntem de fel. Evident, Lucian Boia are cheia de lectură potrivită, doar că, într-un patos stilistic surprinzător, întredeschide și uși nepotrivite, prin care pătrund de-a valma și interpretări pe care, de fapt, le repudiază. „Totul începe printr-o întîrziere impresionantă” - ne spune domnia sa chiar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un verdict, clamează “Oameni suntem și a trebuit să mâncăm o pâine” și reamintește că „însuși Alexandru Tacu, poetul care a suferit toată viața din cauza vederilor sale, care a trăit grozăviile Canalului, are în marea carte a „Omagiului” un mesaj <boit în roșu >pentru dictatorul, care prin uneltele sale i-a ucis copilul, mândria sa, speranța sa!” Numai că, adâncind căutările, găsim că, referindu-se la cartea „Omagiu”, editată prin anii 78-80, pagina 307, unde apare sub numele lui Alexandru Tacu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
pomenesc În fața tarabei, Încărcată de mere, de praz, de ridichi negre și de gulii. „Tare ghinionistă mai sînt, de cîte ori trec pe aici, Îmi spuneți că ceapa s-a terminat.“ — Eh, cucoană, dacă dumneata lenevești În pat și te boiești pînă la zece În fața oglinzii, cum vrei să găsești ceapă? Amuțesc. Omul Își vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de roșii În bulion. Pe grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și pe stînci întărite. 3. După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec și fiii Răsăritului și porneau împotriva lui. 4. Tăbărau în fața lui, nimiceau roadele țării pînă spre Gaza, și nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. 5. Căci se suiau împreună cu turmele și corturile lor, soseau ca o mulțime de lăcuste, erau fără număr, ei și cămilele lor, și veneau în țară ca s-o pustiască. 6. Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
datele referitoare la ti mpul în care a fost valabilă structura teritorial-administrativă a districtelor (p.216), punctarea deosebirilor dintre ceea c e a fost în vechime ocolul domnesc al târgului Huși față de ocoal ele administrative de mai târziu, diferențierea veniturilor boie rilo r (p.118) față de venitul stăpânilor (p.125) toate apăsătoare asupra acelorași plătitori, corectarea unor expresii („diferențiatoare diverseʺ - p.290; „Gospodăria Agricolă de Consum (G.A.C. Dud a - p.305 / și ducerea până la capăt a unor idei începute (pl
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
locuința cetățeanu lui V. Tasie pentru a constata dacă s-a respectat condiția contractului. Îl găsește acasă doar pe copilul de câțiva ani, pe Ionel Tasie, care fiind întrebat unde sunt boii, a răspuns cu sinceri tate : „Noi nu avem boi.” Intervine îndată primarul Scumpu, care ar fi putut să-l înfunde pe V. Tasie, care-i era adversar politic (liberal) și-l lămurește pe controlor că V. Tasie are boii l a pă șune, că băiatul e mic și nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că de Hliboceanu m-am lămurit înaintea ta. Cum adică să ai grijă cum merg eu cu carul, Dumitre? Păi dacă tu îl urmăreai pe Hliboceanu, cine avea grijă de boii și carul tău, Pâcule? Ia spune! Noroc că ai boi cuminți, că altfel dădeai ori în râpă ori peste carul meu. Doamne ferește! Hoo! Moară stricată. Am tras și eu cu coada ochiului din când în când - a ripostat Pâcu Stii ce îți mai lipsește, Pâcule? Ce? Să mai aprinzi și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
deja cum să urce dealul de la Lutărie... După un firicel de odihnă la Fântâna cu ciutură, au pornit. La cine îi tânjala? a întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că pe când era el copchil și o văzut pentru prima oară crâșma asta, acoperișul era și mai tare răsturnat. Abia când i-o pus tinichea și o boit-o în roșu l-o mai îndreptat oleacă. Asta înseamnă că crâșma îi de pe când era bunica fată - cum s-ar spune. Bunica, Dumitre? Poate străbunica sau... Altfel cum s-ar spune locului „La Crâșma din drum?” Poarta crâșmei era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ele sunt definiți mahalagii, ciocoii cu pretenții acei nouveaux riches modeștii amploiați, apelpisiții și moftangii. Rar un costum descris de el definește un personaj cu adevărat important în ierarhia socială". Deosebit de valoroasă de amintit este și sugestia istoricului român Lucian Boia (1998/2000, 117) de a aborda vestimentația prin prisma istoriei imaginarului: "[...] se știe bine, haina îl face pe om. Absența sa nu are cum să facă decât un om foarte diferit. Ca figură a imaginarului, nuditatea este natural asociată promiscuității
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
datele sunt insuficiente pentru conturarea imaginii panteonului lor și formelor ei de manifestare în secolele VI-VII. Despre vechile lor concepții religioase păgâne, Procopius notează: "Ei cred că este un singur Dumnezeu, singurul stăpân al tuturor lucrurilor și îi jertfesc boi și alte animale. Ei nu știu ce-i aceea soarta nemiloasă și nu cred că aceasta ar avea vreo înrâurire asupra oamenilor. Ei cinstesc și râuri, nimfe și alte zeități și le aduc jertfe, iar cu prețul jertfelor fac proorociri". Dar religia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noroc de barbarul cel bun". El subliniază că "pura realitate" a fost aceasta: Țara Românească este urmarea acțiunii unor barbari nomazi (vezi mai jos).3 Asupra începuturilor statelor noastre medievale, un alt istoric face o serie de considerații interesante. Lucian Boia, în România, țară de frontieră a Europei, scrie: Ceea ce frapează este constituirea tardivă a statelor românești. Românii intră târziu în istorie, nu în sensul că n-ar fi existat înainte, ci în sensul că abia acum devine "vizibilă" prezența lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nici un document, toate informațiile care îl privesc, puține, provenind din afară". El continuă astfel: Rămâne întrebarea ce au făcut totuși (românii) până spre anul 1300. Evul mediu începe în spațiul românesc, atunci când în Occident se apropie de sfârșit". Și L. Boia face inevitabilele comparații cu statele vecine, la 1300, țaratul bulgăresc avea "o istorie de câteva secole și se afirmase, în unele perioade, ca o mare putere regională, cu ambiții imperiale, de unde și titulatura de țar...". Dar, la acea dată, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 292-300. 2. Ibidem, p. 302-304. 3. Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești, București, Humanitas, 2007, p. 9-12. 4. Lucian Boia, România, țară de frontieră a Europei, București, Humanitas, 2012, p. 61-62; Idem, De ce este România altfel ?, București, Humanitas, 2012, p. 7-8. 5. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 304-308. 6. Ș. Papacostea, Românii în secolul XIII. Între cruciată și Imperiul mongol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
roșu sau șaiac, în ținuturile de gios se produce aba sau postavul de lână de capră. La Huși, unde sânt oi țigăi și unde se află boiangerii, se produce postav de o calitate mai fină, numit sumăieș și care se boiește cu deosebite culori...”. Numai la Tg. Neamț, câteva case produceau „sute de mii de coți de suman”. Așadar, Moldova dispunea de resurse naturale excepțional de bogate și variate pentru dezvoltarea industriei ușoare. Nu mai prejos de aceste considerații se situa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
peste necesități, aducând chiar meșteri nemți, se vede silit a cere chiriarchului închiderea fabricii. Fabrica folosea ca materie primă lâna oilor din proprietatea mănăstirii. „Boielele” (naturale sau vegetale) erau aduse de la Cernăuți. Se importau: lemn de India (galben și roșu), „boie cafenie” etc.. Unele din aceste materiale erau cumpărate din Cernăuți de la Ignath Schnirch, care, la 19 septembrie 1854, trimitea „für genau Wilhelm Stiber in Neamtz” nota de plată a unui sold de 72,54 galbeni. Fabrica de la mânăstirea Neamț funcționa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
roșu sau șaiac, în ținuturile de gios se produce aba sau postavul de lână de capră. La Huși, unde sunt oi țigăi și unde se află boingerii, se produce postav de o calitate mai fină, numit sumăieș și care se boiește cu deosebite culori și lucru este atât de perfecționat, încât nici se deosebește de postavul fabricat la Brașov”. Totuși, producția de fire și postav în Neamț era mult superioară mai ales cantitativ oricărei alte regiuni din Moldova unde se practica
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
capra mea nu-i de cele săritoare și-i bună de lapte. Ce mai la deal, la vale; bună, ne-bună, na-ți carul și dămi-o![...] „Bun, zise Prepeleac. Ia pe ista cu capra știu încaltea că bine l-am boit...” [...] „De-aș ajunge mai degrabă în târg - zise Prepeleac - să scap de râia asta.” [...] Bun întâlnișul, om bun, zise Dănilă. Cu binesă dea Dumnezeu! Nu vrei să facem schimb, să-ți dau capra asta și să-mi dai gâsca? N-
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
apă fără sare și o transformați în ciorbă, iar ciorba se diluează cu apă fără sare și devine mai lungă, dar comestibilă; - dacă ciorba nu e prea sărată, dar are un gust groaznic, procedați invers: adăugați sare din belșug, piper, boia de ardei iute, oțet și orice alt condiment puternic aveți prin bucătărie; cu cât e ciorba mai rea la gust, cu atât trebuie să o sărați și să o condimentați mai tare; ciorba dreasă astfel nu se mai diluează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
numele bine ales atîrnă reputația unui om”. Constatarea mi se pare adevărată. Cel ce a făcut-o se referea (cu admirație prefăcută, pregătind un atac critic) la Delavrancea: „în alegerea numelui său d. Delavrancea e comparabil cu pneul Michelin «qui boit l’obstacle», care pe fabricantul binecunoscut de cauciucuri l-a înavuțit. Cînd ai zis Delavrancea e ca și cînd ai zice tutun sau dulceață de zmeură, știi numaidecît de ce e vorba, iar în pseudonimul său apare autorul bombastic de mult
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
direcția lui Lucian Boia. Dintre cele trei volume apărute sub coordonarea sa la Editura Universității București, două sînt consacrate miturilor comunismului românesc. Pentru a sugera inventarul de teme, imagini și simboluri, al acestei "definiri a ideologiei comuniste ca mitologie" (Lucian Boia) sînt utile, cred, citarea, din păcate selectivă, din motive de spațiu, a cîtorva autori: Al. Zub, Mituri istoriografice în România ultimei jumătăți de secol; Petre Guran, Colectivizarea, între mit și realitate; Antoaneta Tănăsescu, Un Făt-Frumos de laborator omul nou; Zoe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]