12,392 matches
-
și gospodăriile lipsite de bucătărese pricepute. M-am hotărât acum la bătrânețe, să încerc de dragul lor. Numai de aș avea timp! Să-mi ajute Dumnezeu!" (p. 4) E oarecum paradoxal, dar și semnificativ faptul că în acea epocă, în care boierii nu își făceau de obicei singuri de mâncare, o boieroaică scria cu atâta plăcere această carte insolită, aproape un fel de testament, iată, pentru urmași. Care era condiția ,pentru a da o Ťmasăť?" înainte de toate faci triajul invitaților, dai deoparte
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
este voia noastră a tuturor!" Jos parlamentul! Atacatorii vor un dictator luminat. Un astfel de om pare a fi Tandaler, inimosul. El recunoaște că nu știe carte, - da nu contează! Să aibă și țiganii un Vodă cinstit, acolo, un divan, boieri și alte învredniciri! Discuția se încinge. Drăghici, bătrânul este de părere că țigănimea nu-i făcută să aibă și ea o țară, - și-apoi nu fac ei parte din țara lui Vlad-Vodă?... Criticos îi dă dreptate lui Drăghici, da, și
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]
-
libertate!". Iată o altă distorsiune a noțiunii de libertate! * * * Titlul volumui de față pleacă de la ceea ce numesc eu "metafora lui Mitia", referindu-mă la un alt erou al lui Dostoievski, Dmitri sau Mitia Karamazov. La începutul uriașului roman, un mic boier de provincie, Fiodor Pavlovici Karamazov, merge împreună cu cei trei fii ai săi, Mitia, Ivan și Alioșa, așa cum era obiceiul în Rusia secolului XIX, să-i prezinte unui vestit, prin sfințenia sa, stareț al unei mânăstiri învecinate, Zosima. Alioșa, cel mai
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
în circuit idei vechi de un secol și jumătate, colorîndu-le cu tot felul de pigmenți serviți în ambalaje noi; astfel, Elena Loghinovschi pune în legătură, cu dreptate, postulatul intraductibilității cu exclusivismul național. Se regăsesc aici poncife mereu reluate de la generația boierului Dinicu Golescu încoace: limba română e una de circulație restrînsă, cultura noastră e pentru totdeauna periferică, nu putem ieși din "complexul provinciei" (numit chiar "al lui Golescu" de Adrian Marino și Mircea Iorgulescu) etc. Elena Loghinovschi abordează cu o ironie
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
aplicat-o cât ai zice pește. Ajuns însă acasă, a rumegat situația pe toate fețele și a produs următoarea teorie, în deplin acord cu scripturile corect-politice ale lui Sorin Matei, conform cărora toate relele culturii române se datorează așa-numiților ,boieri ai minții". Aceștia, ,mari strategi ai interesului propriu, și al șsic!ț rețelei adiacente", au pus la lucru ceea ce, în limbaj adornian, se numește ,industria culturală" (cea propagată prin mass-media). Cu ce scop? Pentru a-și apropria ,sistemul culturii înalte
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
al lui Cristoiu - ca să citez numele date de V. P.) drept mari creatori. Adică s-au dedat la o fraudă ca la carte. Pentru a-și ilustra teza, Virgil Podoabă oferă două exemple de escrocherie comisă cu sânge rece de ,boieri ai minții". Cel dintâi e H.-R. Patapievici, al doilea, Mircea Cărtărescu. Iată cum sună, în gura procurorului improvizat, acuzațiile: ,E, oare, în regulă ca un scriitor prolix în gândire, cu un talent literar precar față de adevărații Arnoteni, autor doar
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
util centrelor de propagare a corectitudinii politice atâta vreme cât era băiatul cuminte, talentat, cu popularitate ,de nișă". În clipa când vânzările cărților sale au început să sporească dincolo de orice închipuire, placa a fost schimbată cu violență: a devenit și el un ,boier al minții", un ,prostituat" ce și-a convertit aparițiile publice în stratageme comerciale. Într-un cuvânt, a devenit un fel de escroc, total lipsit de talent, numai bun de pus pe listele negre ale manipulatorilor de opinii. Mai mult, pentru ca
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
în Australia, sau cele de la Ion Caraion care îi solicită lui Chihaia să colaboreze la „Agora”, revista internațională de arte, reînviată de poet la Lausanne. Schimburi de scrisori au loc între Pavel Chihaia, care călătorise în Grecia, și spiritualul, atipicul boier și fost diplomat Neagu Djuvara, acesta aflat într-un moment de rea umoare.Îi vorbește interlocutorului despre ceea ce i se pare a fi urâțenia străzilor ateniene, astfel devenite încât își fac de râs zeitățile și marile simboluri. („Groaznic, dragă ! Unde
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
pe care o va înfăptui aici. Istoricul literar, posedând lecturi întinse și asimilate, propune o restituire, în cadrul Institutului „Minerva“, a unora dintre scrierile învățatului călugăr Vartolomei Măzăreanu, autorul celebrului Panegiric al lui Ștefan cel Mare sau Cuvântul unui țăran către boieri despre care N. Iorga observa: „Măzăreanu, umilul călugăr, copilărise lângă mormântul lui Ștefan cel Mare. Împreună cu vorba frumoasă a rugăciunii, el auzise și cuvinte pe care nici o buză omenească nu le spusese, cuvinte ce se desfăceau din lespedea neagră a
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
o revoltă, pentru a urca pe tron, acesta îi trimite un ienicer, menit să-l provoace pe print. În felul acesta, Sultanul va afla dacă Mustafa îi este devotat. Considerând că și-a cam neglijat copiii, Suleyman îi dă ordin boierului Nasuh să inspecteze, în secret, sangeacurile prinților pentru a afla dacă aceștia guvernează, așa cum se cuvine, ținuturile pe care le-au primit în grija. Huricihan și Cihangir pleacă la Kutahya, la sângeacul prințului Baiazid, pentru a-l vizită pe acesta
Suleyman Magnificul: Mustafa face greșeală după greșeală by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30770_a_32095]
-
primare, diriguită încă de domnitori fanarioți din dinastiile Șuțu, Kalimah, Moruzi. La sfârșitul veacului XVIII, Orașul focalizat de autor la răscrucea celor trei imperii, și simultan în cadrul celor două Principate Române (prea bogate spre a fi libere), colcăia de etnii (boieri de baștină tip Vârnav, Pisoschi, baronul de Mustață, Pomir), armeni, evrei cu ștetl-ul lor din centru, grecii acaparatori de la Mânăstirea Popăuți, țigani, ruși, turci, ruteni, italieni, polonezi etc.), bref, un amalgam de cutume, înapoiere cvasifeudală și prejudecăți, și totodată de
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
epilogul fiind crima enigmatică din orașul subteran. Tot acest qui pro quo va fi regizat de Gorgias însuși, pentru a avea dovezi legate de abuzurile săvârșite de egumenii greci ai mânăstirii, în setea lor irepresibilă de îmbogățire pe seama răzeșilor și boierilor de baștină și scurgerea bogățiilor spre Grecia. Dacă e să găsim un crez estetic al autorului privind acest roman și nu numai, n-avem decât a cita: „Or, cea mai frumoasă libertate a omului este aceea de a-și putea
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
1947-1951, urmând ca tomurile viitoare să acopere perioadele de până la moartea Ecaterinei Bălăcioiu (aprox. 7 iunie 1960). Așadar, un poem. O ființă delicată, rămasă în umbra soțului, o femeie discretă dar rasată, școlită la Paris, provenind dintr-o familie de boieri mândri și excentrici. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost inspectoare generală de franceză, iar după instaurarea noului regim trece toate cercurile infernului social, culminând cu încarcerarea din 1958. Fragmentul citat surprinde starea de spirit a mamei la nici două luni de la plecarea
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
Chiar de la început, când se întâlnește cu vornicul Bogdan, viitorul domn își pune o dorință: să dea Dumnezeu să nu aibă nevoie să facă ce-a făcut Mircea-Vodă la munteni. E vorba de Mircea Ciobanul, soțul Chiajnei-Doamna, care le aranjase boierilor un ospăț de împăcare după metoda pe care Lăpușneanu o va face celebră. Așadar, planul se scrie dintru pornire și răspunzătoare e, de bună seamă, vrerea divină. Cuvintele cele mai citate din nuvelă pun laolaltă o aluzie biblică („dacă voi
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
scripturei și iartă greșiților tăi!”. Ce răspunde Domnul, cu perfectă luciditate, este, iarăși, un avertisment în clar: „te voi cruța, căci îmi ești trebuitor, ca să mă ușurezi de blăstemurile norodului”. Și soarta lui Moțoc este pecetluită, deodată cu a celorlalți boieri, în numele, iată, al unui scop mai înalt. Amenințătorul, nu în ordinea lumii acesteia, ci a celeilalte, „ai să dai sama, doamnă”, e tot din recuzita veterotestamentară, a răbojului răzbunărilor. De această ordine veche, clădită pe sânge, Lăpușneanul pare că vrea
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
invocând, în al treilea act, Capul lui Moțoc vrem..., nici mai mult, nici mai puțin decât iubirea de aproape! Însă mincinoasa lui convertire nu-l va scăpa de împlinirea previzibilă a legii vechi. După ce se întâmplă ceea ce le era scris boierilor naivi și lui Moțoc, Lăpușneanul însuși intră în același joc al sorții. Se îmbolnăvește, puterile îi slăbesc și apropiații îl tund călugăr. E un fel de a ispăși greșelile lumești. Însă fostul domn nu ia în calcul o asemenea posibilitate
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
aceasta mai era locuită - mi-au spus că era atunci în cea mai bună stare. Astăzi stă să cadă din picioare.” Casa la care se referă Lucian Vasile se află la Ploiești, pe strada Stadionului nr.1, și a aparținut boierilor Cantilești. Hristu Cantili a fost comerciant și proprietar de terenuri, sprijinitor al Bisericii Maica Precista din vecinătate. Clădirea exista la mijlocul secolului XIX. Prin 1861-1862, a fost refăcută din temelie, devenind una dintre cele mai luxoase din oraș, ceea ce l-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3936_a_5261]
-
unde-l ospătează cu ceai. - Dar de ce nu s-o fi trezit pînă acum, că doar soarele a răsărit de mult? Să nu fie bolnav? întreabă moșul cu strîngere de inimă. - Nu-i bolnav, moșule, e sănătos, dar așa dorm boierii, răspunde paznicul. - Și el e boier? întreabă moș Petko, și inima îi saltă de bucurie, ceaiul se revarsă din ceașcă și-i opărește mîna, dar el nu simte nimic. - E boier, moșule, boier. Ferice de tine că ai asemenea fecior
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
de ce nu s-o fi trezit pînă acum, că doar soarele a răsărit de mult? Să nu fie bolnav? întreabă moșul cu strîngere de inimă. - Nu-i bolnav, moșule, e sănătos, dar așa dorm boierii, răspunde paznicul. - Și el e boier? întreabă moș Petko, și inima îi saltă de bucurie, ceaiul se revarsă din ceașcă și-i opărește mîna, dar el nu simte nimic. - E boier, moșule, boier. Ferice de tine că ai asemenea fecior. - Boier, ai? He, he, he! Sufletul
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
Nu-i bolnav, moșule, e sănătos, dar așa dorm boierii, răspunde paznicul. - Și el e boier? întreabă moș Petko, și inima îi saltă de bucurie, ceaiul se revarsă din ceașcă și-i opărește mîna, dar el nu simte nimic. - E boier, moșule, boier. Ferice de tine că ai asemenea fecior. - Boier, ai? He, he, he! Sufletul lui moș Petko e pe cale să zboare. Da' nu v-a spus niciodată nimic despre mine... ai?... - Nu, nu ne-a spus, moșule, nu prea
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
bolnav, moșule, e sănătos, dar așa dorm boierii, răspunde paznicul. - Și el e boier? întreabă moș Petko, și inima îi saltă de bucurie, ceaiul se revarsă din ceașcă și-i opărește mîna, dar el nu simte nimic. - E boier, moșule, boier. Ferice de tine că ai asemenea fecior. - Boier, ai? He, he, he! Sufletul lui moș Petko e pe cale să zboare. Da' nu v-a spus niciodată nimic despre mine... ai?... - Nu, nu ne-a spus, moșule, nu prea stă el
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
răspunde paznicul. - Și el e boier? întreabă moș Petko, și inima îi saltă de bucurie, ceaiul se revarsă din ceașcă și-i opărește mîna, dar el nu simte nimic. - E boier, moșule, boier. Ferice de tine că ai asemenea fecior. - Boier, ai? He, he, he! Sufletul lui moș Petko e pe cale să zboare. Da' nu v-a spus niciodată nimic despre mine... ai?... - Nu, nu ne-a spus, moșule, nu prea stă el de vorbă cu noi. Are de-a face
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
Acum doarme? ce fel! pentru-ntîia dată După prînz să doarmă! Obiceiul lui Era să nu șază ziua niciodată; |st somn nu prea-mi place, și o să i-o spui." "- Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală; S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi; Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială, Priimit în casă dacă vrei să fii." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A doua zi iarăși prea de dimineață, Să-i găsească vreme la dînsul veni; O slugă, ce-afară îl vedea că
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
să mergi cu sfială, Priimit în casă dacă vrei să fii." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A doua zi iarăși prea de dimineață, Să-i găsească vreme la dînsul veni; O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheață, Ca să-i facă bine, de el pomeni. "- Boierule, zise, așteaptă afară Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu." "- Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară. N-am astfel de rude, și nici voi să-l știu." Îl citise oare Aleko Konstantinov pe Grigore Alexandrescu? Românește, oricum
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
precursorul european al black-jackului numai că suma trebuie să fie cît mai aproape de 9, nu de 21. E joc de cazino, cu crupier care extrăgea cărțile puse într-un sabot. Sabotul apare la Radu Albala (chiar și acasă la un boier Paleologu) și la Camil Petrescu. Azi la Casa Vernescu et comp s-a englezit și el și se cheamă shoe. Dar cel mai popular joc de noroc rămîne pokerul, în sistemul englez, cu 32 cărți peste 7. Asta jucau Craii
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]