2,653 matches
-
cărți, Iași, 1835; ed. Iași, 1863; Aprodul Purice, Iași, 1837; 200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești (în colaborare cu Mihail Kogălniceanu), Iași, 1841; ed. îngr. Titus Moraru, pref. Mircea Zaciu, Cluj, 1973; ed. (Carte de bucate boierești), București, 1998; Doi țărani și cinci cârlani, Iași, 1849; Muza de la Burdujăni, Iași, 1851; Carantina, Iași, 1851; Păcatele tinerețelor, Iași, 1857; Scrierile lui..., vol. I: Păcatele tinerețelor, pref. V. Alecsandri, vol. II: Poezii, vol. III: Teatru, București, 1872-1873; Aprodul Purice
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
acela de „cuvântare”. În ceremonialul nunții, o. este semnalată la români din secolul al XVIII-lea. Cel mai vechi text al unei o. de nuntă este cel reprodus de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. O. care se rostea la nunțile boierești și domnești nu se deosebea de aceea întâlnită la nunțile țărănești. De cele mai multe ori lungimea textului făcea dificilă memorarea lui spontană, încât pentru a nu fi uitată, o. era transcrisă uneori de dascăli bisericești, de călugări și chiar de preoți
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
romanice. Mai mici ca întindere, celelalte o. de nuntă fac loc în mai mare măsură improvizațiilor de moment. Predominantă rămâne nota de umor și de bună dispoziție pe care acestea le degajă. Sub influența creațiilor populare, la Curțile domnești și boierești a luat naștere o. domnească, creație retorică alcătuită într-un mediu cărturăresc, pe canavaua unor vechi obiceiuri populare. Acest tip de o. este influențat de epistolele grecești, în special de epistolele lui Teofil Coridaleu, și a servit drept model o
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
grecești, în special de epistolele lui Teofil Coridaleu, și a servit drept model o. protocolare rostite la sărbători. Un creator de o. ocazionale a fost marele ban Văcărescu, tatăl poetului Ienăchiță Văcărescu. Spre deosebire de o. festivă, obișnuită la Curțile domnești și boierești, o. de nuntă conservă numeroase elemente poetice de o rară frumusețe. Surse: I. Păunescu, Orații populare, care în unele sate obișnuiesc a se zice la nunți, II, București, 1848; V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 363-364; I. C. Fundescu
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
prin acumulări gradate și chiar cu un anume halou reflexiv, născut din sugestia forței care împinge eroii de la mărirea iluzorie, nestatornică spre moartea violentă, cuvenită oricărui uzurpator. Sunt reconstituite în detaliu, cu luxurianță cromatică, tablouri de epocă, sunt descrise case boierești, curtea domnească, obiceiuri, ceremonii, vestimentație. Stilistica nuvelelor dezvăluie cu adevărat un maestru. Bogăția lexicală, irizările cuvântului arhaic, fluența, muzicalitatea frazei, când maiestuoasă, când simplă, se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și estet, O. are mereu tendința de a se
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
NĂSTUREL, Udriște (c. 1596 - c. 1658), cărturar, traducător și autor de versuri. Descendent al unei vechi familii boierești ale cărei atestări urcă în timp până la voievodul Vlad Călugărul (1482-1496), N. este al treilea copil al Calei (n. Calomfirescu) și al postelnicului Radu Năsturel. Se știe că a fost căsătorit de două ori: din prima căsătorie (cu Maria Corbeanu
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Ele au creeat, În acelaș timp, În lumea egalitară a satelor o distincție majoră ce stăruie insistent până În secolul XX; este vorba despre distincția dintre nemeși, țărani care efectuaseră serviciul militar În armata austriacă, și iobagi, rămași servi pe moșiile boierești. Case și turnuri Deosebirea semnalată mai sus În compoziția grupului domestic se exprimă În chip evident În case. Se ajunge astfel la forme de locuire caracteristice care apropie grupele domestice numeroase din Sud-Estul Europei nu numai Între ele, ci și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
secolul al XIX-lea, la masă soțul și oaspeții lui cu fața descoperită. Acest caracter deschis al unei case creștine, diferit de caracterul Închis al celei musulmane, se vede și la exteriorul caselor. Astfel, dacă privim balcoanele caselor de țară, boierești sau țărănești din România (foișorul, cerdacul) sau foișoarele sârbești (doxat), constatăm că este vorba Întotdeauna despre balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
grupului cu soția lui. În turn se reunește Întregul grup când are de discutat o problemă importantă, tot acolo se reunește pentru a lua masa. În aceleași regiuni se Întâlnesc și advărate case Întărite, masive, din piatră, adevărate fortărețe; cele boierești din Gjirokastra (nume albanez, Argirokastron pentru greci) sunt printre cele mai frumoase (Stahl, 1980b). O dată semnalată existența acestei prime categorii care privește toate categoriile sociale, trebuie adăugate culele locuite de bei turci sau de boieri români. Uneori, nobilii veniți din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Vidrașcu) și al lui Mihail Paleologu, avocat. Familia avusese o moșie (drastic redusă după reforma agrară din 1945 și apoi vândută bucată cu bucată), motiv pentru care P., după cum mărturisește într-o carte-convorbire, este nevoit să declare întotdeauna - formula „origine boierească” nefiind acceptată în timpul regimului comunist - că este de „origine burghezo- moșierească”. Francofil, aproape de stânga în tinerețe, tatăl i-a transmis de timpuriu pasiunea pentru I. L. Caragiale și pentru Montaigne. P. și-a petrecut copilăria printre celebritățile epocii, într-un mediu
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
, George I. (1.VI.1838, Râmnicu Vâlcea - 13.VI.1909, București), prozator. Urmaș al unei cunoscute familii boierești, L. a primit cele dintâi îndrumări școlare în casa părintească, apoi în pensionul bucureștean „Schewitz”. Din 1855 studiază la Berlin, apoi la Heidelberg (1858) și la Școala Politehnică din Karlsruhe. În 1862 se întoarce în țară cu titlul de inginer
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
simț de observație, solide cunoștințe despre țara în care se stabilise și locuitorii printre care trăise. Tot Anna Rosetti-Maiorescu traduce romanul, publicându-l în 1892. N. Iorga a identificat multe personaje ale romanului, cercetând documente din arhivele unor vechi familii boierești (Lascăr Viorescu, de pildă, era boierul Lascăr Bogdan). Atașamentul lui K. față de cultura și istoria românilor este apreciat de Academia Română, care în anul 1884 îl alege membru onorific. SCRIERI: Aus der Moldau. Bilder und Skizzen, Leipzig, 1860; ed. (Din Moldova
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Pârăianu; 16.XI.1914, Craiova - 19.XII.1989, București), prozator și dramaturg. Este fiul Angelei Pârăianu, educatoare, și urmaș al unei familii boierești, de cărturari și oșteni, coborâtori din spița lui Danciul Pârăianu, ispravnic al Craiovei în vremea lui Matei Basarab. Urmează gimnaziul de la Liceul „Carol” și apoi Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1926-1933). Întrerupe Facultatea de Științe (1933-1935) pentru satisfacerea stagiului militar
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
țiganii împărtășeau aceleași surde nemulțumiri față de o nemiloasă exploatare. Situația s-a înrăutățit sub fanarioți (1711-1821). Pe lângă servituțile economice - care, de fapt, însemnau sărăcie lucie -, țiganii sufereau din cauza unui statut social inferior. Ei erau robi lipsiți de drepturi pe feudele boierești sau mănăstirești. Până la legea dezrobirii țiganilor domnești și mănăstirești dată de Mihail Sturza în Moldova (1844) și de Alexandru Ghica în Țara Românească (1845), nelegiuirile n-au cunoscut vreo împotrivire oficială. Zece ani mai târziu, țiganii vor cunoaște aceeași izbăvire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dat glas acelorași sentimente în Istoria unui galbăn. M. Kogălniceanu avea să rostească de 1 aprilie 1891 (anul morții sale), într-o ședință solemnă a Academiei (care aniversa douăzeci și cinci de ani de existență), un discurs despre „dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești și emanciparea țăranilor”. Abătut de amintiri cenușii, marele om politic le mărturisea compatrioților săi: Chiar pe ulițele orașului Iași, în tinerețile mele am văzut ființe omenești purtând lanțuri la mâini sau la picioare, ba unii coarne de fier aninate de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu un sens de clasă. Chipurile despotice ale trecutului vor continua astfel să inspire poporului dezgust odată cu voința de nimicire. Una din misiunile pe care clasa muncitoare o are de desăvârșit, este și curățirea terenului social al țării de buruienile boierești și Îndepărtarea primejdiei unui salt din partea lăcustelor apusene. Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie căci ea Îi furnizează energie combativă și o orientează. Urmând aceeași atitudine de clasă, Dan Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oamenilor, izbucnind cu furie În scenele răscoalei din 1907. Pentru prima dată În istoria literaturii noastre conștiința țăranului sărac este redată În complexitatea și bogăția ei de nuanțe. Nu sunt puține romanele literaturii noastre care arată ura țăranului Împotriva exploatării boierești. Ocolirea acestui sentiment ar fi Însemnat o Încălcare gravă a realității, o denaturare a ei, prea evidentă. Dar chiar la acei scriitori rușinoși și grijulii față de opinia publică, acea ură a țăranului Împotriva exploatării moșierești, este redată nu ca un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
critica ascuțită a boierimii, Petru Dumitriu a depășit, fără Îndoială, tot ce s-a scris În literatura noastră cu privire la răscoale. Atât Răscoala lui Liviu Rebreanu cât și 1907 a lui Cezar Petrescu, folosesc mănuși atunci când este vorba de capacitatea oligarhiei boierești, pentru că amândoi scriitorii au văzut răscoalele din punctul de vedere al claselor exploatatoare. Petru Dumitriu a rupt un văl care acoperea nu pudoarea ci josnicia unei clase de exploatatori cinici și a arătat fondul adevărat al acestei clase În ceea ce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spinarea ei și a celor de-o seamă cu ea. Mai mult Încă, În acest război ea Își pierde soțul și urmele aspre ale vieții se adaugă neîncetat lângă tristele amintiri ale copilăriei și adolescenței sale de slugă În case boierești. Și totuși, situația asta nu ascunde În ea revoltă, nu-i ajută să deosebească Între oameni prietenii și dușmanii, asupriții și asupritorii. Mai mult decât atât, din comportarea Anei nu reies limpede - cu toate că autorul insinuează la un moment dat acest
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acestei tradiții. Iată de ce naturalismul ca metodă de creație a burgheziei, este nu numai un dușman al realismului socialist, dar și expresia disprețului și dușmăniei față de popor, a burgheziei și moșierimii. Prezentarea țăranului ca Împăcat cu soarta sa, Îndatorat «bunăvoinței» boierești, redarea În literatură a unui țăran mistic, leneș, bețiv și bestial sunt semnele supunerii scriitorilor intereselor josnice ale dușmanilor țărănimii și ai poporului muncitor. Însemnătatea pentru literatură a punerii În evidență a capacității revoluționare a țărănimii În condițiile dictaturii proletariatului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înzestrat cu o mare și „pură” pasiune pentru tehnică, fiind În același timp un om „apolitic” care, sub acțiunea vieții de pe șantierul canalului se pătrunde de ideile socialismului. Pe el Îl mai ține Însă În loc o nefericită pasiune pentru odrasla boierească Dona Vorvoreanu, pasiune care-l roade și-l slăbește, Îl face să șovăie, să se izoleze de tovarășii lui de muncă, să participe cu mai puțin elan la eforturile lor. (Ă). În Drum fără pulbere rolul hotărâtor al științei sovietice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Iancu Nicola (sau Nicolae) pe numele său adevărat, B. a fost crescut de Veniamin Costache, mitropolitul Moldovei. El l-a trimis la învățătură la „Sf. Sava”, în București, numindu-l apoi într-o slujba la Mitropolie. Ulterior, a primit ranguri boierești. În 1831, era mare vornic și cavaler al unui ordin rusesc. Încă din școala, în 1827, semnând Iancu Nicolae Moldovean, a transpus din grecește Culegere de înțelepciune de Dimitrie Dârvari și, după Nicolae S. Piccolos, românul lui Bernardin de Saint-Pierre
BUZNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285977_a_287306]
-
Cassian. Tov. Nina Cassian, după ce a obținut succese în creația ei, a prezentat recent revistei Viața românească un ciclu de poezii cu conținut de idei înapoiate, scrise de pe o poziție individualistă, străină oamenilor muncii. Poeziile acestea trădează încă o atitudine boierească față de popor, privit de Nina Cassian de la înălțimea «turnului de fildeș» pe care poeta nu l-a părăsit încă definitiv (...). O manifestare fățișă a descompuselor concepții burgheze a fost poziția pe care a adoptat-o tov. Ion Vitner în dezbaterea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din rândurile țărănimii muncitoare în condițiile N.E.P.-ului. Scriitorul a surprins și a redat cu multă pătrundere fizionomia specifică a acestui nou soi de chiabur, trăsăturile contradictorii de caracter determinate de poziția sa socială specifică. Pe vremuri lucrase pe moșia boierească din vecinătatea satului. În 1945 a luptat cu arma în mână împotriva guvernului Rădescu, care voia să-i apere pe boieri de expropriere. A fost împroprietărit, s-a apucat de muncă și a intrat și în partid. Ahtiat după avere
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care trebuie combătute. Aș vrea să exemplific mai larg această apreciere referindu-mă mai ales la tonul și limbajul lui Dan Costa, care trădează pozițiile sale cosmopolite, retrograde. Pe un ton ironic și pretențios, cu un dispreț de-a dreptul boieresc, autorul cronicii face praf o seamă de creații lirice ale unora din cei mai iubiți poeți ai noștri ca Maria Banuș, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu și alții. El stăruie îndeosebi asupra poeziei lui Eugen Frunză, văzând în ea expresia «unor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]