929 matches
-
Grigore Mavrocordat pentru ca acesta să se ocupe de repararea lor, predându-le proprietarului. În iarna anului 1852/1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) a locuit la Conacul Mavrocordat din satul Hărpășești. Fiind bolnav și deznădăjduit din pricina opoziției organizate de marea boierime, el s-a retras acolo pentru a se odihni și a-și îngriji sănătatea. A rămas acolo vreo cinci săptămâni cu familia, primind aici pe miniștrii săi și chiar pe consulii străini. Ca urmare a condițiilor economice și sociale, satul
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
-o tot din lemn. Piatră nu există în zonă. La actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
apartenența confesionala. Denumirea inițială a comunei era de Dorna, iar odată cu noua împărțire administrativă din 1968 a fost schimbat în cea de Dorna-Arini. Teritoriu actualei comune a făcut parte, în vremuri străvechi din Ocolul Câmpulungului. Acest teritoriu nu era supus boierimii și bucură de privilegii garantate de domnie. Statutul special al zonei, precum prosperitatea asigurată de resursele naturale deosebite, a atras emigranți români din zona Ardealului. În 1774, odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, granița se stabilește pe râul Bistrița, chiar
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
cutezat să treacă dincolo de granițele țării sale: marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus în 1075 la Mayence, ca oaspete al regelui Henric al IV-lea. Pentru un rus trecerea granițelor înseamnă trădare. Cu toate dojenile duioase ale boierimii și ale clerului, Petru nu se lasă. Marea Ambasadă va merge la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Veneția, Londra, numai în Franța nu, de vreme ce Ludovic al XIV-lea îi sprijină pe turci. Marea Ambasadă, alcătuită din 250 de persoane, părăsește
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
de a scutura jugul turcesc. În vara lui 1530 adună tabăra boierilor nemulțumiți de politica autoritară a domnului și, cu armata pusă la dispoziție de sultan, vine în țară. Moise caută, în primă fază, să opună rezistență, apoi, trădat de boierimea temătoare de consecințe în frunte cu familia Craioveștilor, renunță și se retrage în Transilvania. Domnia scurtă a fost mult timp necunoscută datorită confuziilor dintre acest domn și tatăl său, Vlad cel Tânăr, el însuși semnând acte cu acest nume. Datorită
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
Ad-Hoc, au fost adunări consultative convocate în 7 octombrie 1857 în Moldova și în 8 octombrie 1857 în Valahia, cu scopul de a exprima voința populației cu privire la organizarea definitivă a principatelor. Ele erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, ai marii boierimi, ai burgheziei si ai țărănimii clăcașe. Tratatul de la Paris (13/25 februarie - 18/30 martie 1856) care pune capăt Războiului Crimeii, pe lângă alte clauze referitoare la Principatele Române, prevedea: Divanul ad-hoc al Moldovei a fost format dintr-un număr de
Divanurile ad-hoc () [Corola-website/Science/299106_a_300435]
-
tinerețe negustor de pește în zona Galațiului, pe care îl transporta cu măji (maje), niște care mari, trase de patru sau șase boi. De aici și porecla de Petru Măjerul (Măjariul). Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al răzeșilor (țărănii liberi), dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum scria cronicarul Grigore Ureche: „"aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
liberi) și cea de sus a boierilor, juzilor și cnezilor. Țărănimea era principala furnizoare de impozit; de asemenea ea constituia corpul principal al oastei celei mari. Vechii juzi și cnezi rămăseseră la stadiul de conducători locali sau slujbași domnești, în vreme ce boierimea era nou alcătuită din marii proprietari de pământuri, nu atât de primejdioasă pentru autoritatea domnului cât valoroasă în cazul confruntărilor armate. Boierii se vor concentra în jurul unei puteri centrale, cea a voievodului, iar acesta îi va folosi în constituirea aparatului
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
la trecerea Nistrului. Ridicând în ranguri boieri noi, pe Mirza (vel-vornic), Costache Roșca (vel-vistiernic), Ștefan Vodă se răzbună asupra boierilor filopoloni. De altfel, lui i se mai zicea și "voievodul săracilor" deoarece era bun și drept cu țăranii, știind că boierimea făcea multe necazuri țărănimii. În politica externă Ștefan Vodă, împreună cu Radu Mihnea, au întreprins o expediție militară în Transilvania, sprijinindu-l pe Gabriel Bethlen să ajungă principe. Se încheiase apoi o alianță între cele trei țări, dar singurul care a
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
în adevăratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei. În vara lui 1613 boierii filopoloni se răscoală din nou împotriva lui Tomșa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri și decapitează 75 de dregători la un ospăț. Boierimea nu se lasă descurajata și se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofătul Nechifor Beldiman, vel-vornicul Baldovin, vel-hatmanul Sturza, bi-vel-vistiernicul Boul și pe vel-vornicul Mirza cu mercenarii săi. În septembrie 1615 răzvrătiții înconjoară Iașiul cerându-i domnitorului să părăsească tronul
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
1574) a fost domnul Moldovei din februarie 1572 până în iunie 1574. Era fiul lui Ștefăniță cu armeanca Serpega. După domnia sa, în Moldova a fost introdusă instituția mucarerului. În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
turcesc. Pentru a poteja independența țării, Ștefan a fost nevoit să le cedeze turcilor Chilia, Cetatea Albă (principalele porturi ale Moldovei) și Insula Șerpilor. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au aflat mai mult sau mai puțin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut și a sărăcit: nu mai avea flotă, comerțul era periclitat, iar armata, inițial compusă din moșneni și răzeși capabili să lupte îndârjit pentru pământul lor, a fost treptat înlocuită prin trupe de mercenari albanezi sau maghiari, pe măsură ce
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
editor. În 1936 devine membru corespondent al Academiei Române iar în 1937 pleacă din Basarabia și se stabilește la București. În 1938 este angajat la "Institutul pentru Studiul Istoriei Universale". În 1940 Nicolae Iorga propune pentru premiere volumul I al lucrării "Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru". După 1944, în anii dictaturii comuniste este persecutat. În urma eliberării din funcția de la "Institutul pentru Studiul Istoriei Universale" după o tentativă de sinucidere se angajează portar și in final paznic la Cimitirul Bellu din București
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
Boierii Rurikizi și Gediminizi, ai căror înaintași au fost principi independenți, se considerau înrudiți cu țarul și, prin aceasta, aproape egali cu autocratul. În timpul perioadelor de tulburări dinastice, așa cum au fost cele din timpul minoratului lui Ivan al IV-lea, boierimea a reprezentat o forță internă care a fost o continuă amenințare pentru tron. Una dintre primele forme de luptă ale țarilor împotriva boierilor turbulenți a fost "opricinina" lui Ivan cel Groaznic. În timpul unor astfel de conflicte, Ivan cel Groaznic, Boris
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
amenințare pentru tron. Una dintre primele forme de luptă ale țarilor împotriva boierilor turbulenți a fost "opricinina" lui Ivan cel Groaznic. În timpul unor astfel de conflicte, Ivan cel Groaznic, Boris Godunovși alți țari au simțit nevoia să contrabalanseze puterea marii boierimi prin crearea unei noi tip de nobilime, credincioasă suveranului și care să-și fi câștgat statutul aristocratic prin serviciile aduse statului și conducătorului acestuia, mai degrabă decât prin moștenire. Mai târziu, acești nobili au fost numiți ‘‘dvorianini”. Numele le vine
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Gheorghe Asachi și ridicat în cinstea noului domnitor Mihail Sturza și a puterilor suzerane și protectoare sub a căror influență se afla Moldova. Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și de la înaltul cler. Edificiul a fost lucrat în piatră de Șcheia de către sculptori polonezi. El figurează în lista monumentelor istorice din județul Iași, fiindu-i atribuit codul . În continuarea tronsonului central al parcului, dincolo de obelisc și de Teiul lui
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
judecată". Dacă sfatul domnesc se întrunea într-o formă lărgită care cuprindea toți marii dregători și colaboratorii lor cei mai apropiați se folosea în sec. XVII termenul turcesc "divan" sau "marele divan". Adunarea cu caracter mai larg care cuprindea reprezentanții boierimii și bisericii se numea "sobor". În Moldova, pentru sfatul restrâns s-a folosit numele de "sfat", "sfat de taină", "sfatul cel mai înalt", "sfatul țării" și "singlit", pentru forma lărgită "divan", iar pentru adunarea reprezentanților păturilor privilegiate "sfat de obște
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
faptului că toți descendenții familiilor domnitoare aveau dreptul la tron, luptele pentru tron au fost o caracteristică permanentă a vieții politice a Țărilor Române. Chiar și domniile lungi și autoritare s-au confruntat cu pretendenți sprijiniți de o parte a boierimii și de una dintre puterile din vecinătate. Acest sistem ereditar-electiv de transmitere a coroanei a permis creșterea rolului puterilor străine în destinele țării, care alimentau pretențiile candidaților la domnie pentru a-și impune suzeranitatea.
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
Radul comisul, Dragul stolnicul, Stroe spătarul, și Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma acestui măcel, o parte din marea boierime și rudele celor uciși pleacă în pribegie în Transilvania și Ungaria, unde se coalizează și încearcă în două rânduri să-l răstoarne de pe tron. Prima încercare a reprezentat-o bătălia de la Periș, din 24 august 1546, când oastea boierilor pribegi
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
la Românești, la Șerbănești și la Boianu. Neagu Djuvara comentează despre domniță, ca și despre alți domnitori din aceeași perioadă, că "au tăiat atâția boieri (ca și Lăpușneanu în Moldova), încât s-a crezut un timp în istoriografia noastră că boierimea din epoca medievală fusese exterminată în ambele țări și că boierimea din secolul XVII reprezintă o serie cu totul nouă" . Pornind de la această legendă, Alexandru Odobescu a scris o nuvelă istorică despre viața ei, însă, încă nu s-a ivit
Doamna Chiajna () [Corola-website/Science/302522_a_303851]
-
domniță, ca și despre alți domnitori din aceeași perioadă, că "au tăiat atâția boieri (ca și Lăpușneanu în Moldova), încât s-a crezut un timp în istoriografia noastră că boierimea din epoca medievală fusese exterminată în ambele țări și că boierimea din secolul XVII reprezintă o serie cu totul nouă" . Pornind de la această legendă, Alexandru Odobescu a scris o nuvelă istorică despre viața ei, însă, încă nu s-a ivit scriitorul care s-o pună în valoare după cum merită.
Doamna Chiajna () [Corola-website/Science/302522_a_303851]
-
Ștefan cel Mare, a prestat omagiu față de Ioan de Hunedoara, guvernatorul Regatului Ungariei. Acest fapt a provocat reacția Poloniei. La 15 octombrie 1451 Bogdan al II-lea a fost ucis la Reuseni de către Petru Aron, cu sprijinul unei părți a boierimii moldovene. După uciderea tatălui său Bogdan, Ștefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, și - după înfrângerea lui Petru Aron în „tina de la Doljești”, la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
sangeac" otoman separat între 1514-1528, o altă versiune a acestei structuri existând din nou între 1597 și 1614. De asemenea, regiunea a fost alipită . În secolul al XVI-lea, Muntenegru a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
botezat Iosif. Până în iulie, încercările de conciliere s-au prăbușit complet. Aliatul Mariei Tereza, Electorul de Saxonia, a devenit acum inamicul ei și George al II-lea a declarat Principatul Braunschweig-Lüneburg neutru. Pentru a obține ajutorul ungurilor, ea acordă favoruri boierimii maghiare fără a concede la toate cererile lor. Dieta ungară votează recrutarea unei armate de 40000 de oameni. În noiembrie, trupele franco-bavareze cuceresc Praga iar Carol Albert este recunoscut rege al Boemiei de dieta cehă. La 24 ianuarie 1742 Carol
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Tomory, câțiva boieri care s-au revoltat, în 1508 în favoarea lui Mihnea cel Rău, domnul Țării Românești. Matei Mailat face parte din scaunul de judecată care le confiscă acestor boieri averile, acest lucru indică un statut social destul de înalt în cadrul boierimii făgărășene și o bună stare materială. Faptul că este un boier bogat ne este demonstrat tot în același an când Matei Mailat cumpără de la frații Ladislau, Petru, Mihai și Nicolae Forrö satul Țânțari (azi Dumbrăvița). Punctul culminant al istoriei familiei
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]