1,186 matches
-
de satin, că dibuie pe masă, și-n cele din urmă spuse speriată: - Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tu câțiva franci, să nu mai mă duc până acasă? Costache se arătă înspăimîntat și se apără bolborosind: - N-n-n-n-am! Pascalopol puse în evidență un gros portmoneu de marochin roșu, din care luă patru piese mari de argint de câte cinci lei. - Cocoană Aglae, îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă repulsie, apoi se dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu te rog sa vii, domnule Felix, în definitiv, ce ne pasă nouă de lume, înclinațiile se nasc cu încetul. - Dar eu, se bâlbâi Felix, n-am nici o încli... n-am nici o vină! Și se strecură pe ușă afară, bolborosind câteva scuze confuze. - Otilio, ai avut dreptate, se mărturisi Felix, Aurica aînțeles greșit vizitele mele. Cum s-o fac sa mă lase în pace? - Aurica nu se lasă cu una, cu două, spuse Otilia; în totcazul, cum nu cred că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți vrea binele" Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni, și fruntea i se acoperi de sudori reci. Începu să se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică din nou și o citi iar, întorcînd-o pe toate părțile. Făcu gestul de a ieși din odaie, apoi se întoarse iarăși și începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare a Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar fi ținut chiar atunci, pe sub fuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice și social-culturale ale României - cineva dintre galeșii ei ascultători o implora, în direct, la telefon, să i-l arate p-ăla sau p-ăla - și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oricărui bărbat, vine o vreme..." - Nu-l lăsa să fie banal. Vremea aia a și venit. Taie-l. O să-l învățăm mai târziu pe de rost... Mută-te la pasajele care-l privesc exclusiv pe invitat. Pufoasa, spongioasa doamnă parcurse, bolborosind, snopuri de rânduri și glisă două file. Nerelevant. Pinky se clarifică totuși că Robin era un pic prea prolix pentru un dadaist. - "Credința mea este că, după mine, destinul va isca un foarte mare artist, de o factură cu totul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la rândul său, în cartea sa, la capitolul 8, versetul 19, nu se dăduse la o parte și întărise: Dacă vi se va zice însă: "Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc", răspundeți: Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?..." Madam Nicolici șopti și bolborosi: - Spirite Necunoscut. Strălucitor. Răzvrătit. Și neînchinat nimănui!... Îți oferim, în dar, luarea în deșert a Numelui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă: "Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc", răspundeți: Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?..." Madam Nicolici șopti și bolborosi: - Spirite Necunoscut. Strălucitor. Răzvrătit. Și neînchinat nimănui!... Îți oferim, în dar, luarea în deșert a Numelui Personal al lui Dumnezeu!... Rugîndu-te să trimiți, de urgență, acasă... Pe robul tău... Măcar pentru zece minute... Fiul lui Varlam și al Stelei. Pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eu plătesc! Ea știa că nu-i de loc beat și că acasă o s-o bată pentru că 1-a lăsat pe Cîrcu s-o mângâie. Dar era bine și se simțea fericită văzând pofta atâtor bărbați, mendrele lor. - Ia spune, bolborosea președintele. - Să mă mai gândesc și eu... - Ce să te mai gândești... - Păi dumneata ai nevastă cu cununie, ce-ți mai trebuie? Petrică Cîrcu o privi drept în ochi: 204 - Parcă n-ai ști că ți se urăște! - Da copiii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trimise o vecină la cârciumar să-i aducă țuică și o împărți muierilor. Începuse priveghiul. Se umpluse curtea de babe. Nu lipsea una: Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag mortul, nemișcată, Marghioala a lui Mială își învelise capul cu un bariș negru, lung, care-i atârna puia la poale, și se îndesa spre luminări să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-a mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți cu lăutarii la locul meu, că mi-a plăcut... Sângele curgea din el și ochii i s-au împăienjenit. A mai văzut cerul ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci, sosea, lipa-lipa, să scoată răutatea de unde se cuibărise. Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata mare nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse... i . Să rămfie cutare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din mai multe registre (argou, stil de conversație sau de compunere școlară, limbaj tehnic și științific etc.) Poema chiuvetei oferă aceeași „filosofie poetică”, și tot îmbrăcată în „staniolul” postmodern al ironiei: stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el vasele cu resturi de conservă de pește te-au și îndrăgit. vino, și ai să scânteiezi toată noaptea, deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. (Poema chiuvetei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
până la ce punct, în stare să stea departe de comunitate și să trăiască singuratic printre cărți. Studia douăsprezece ore pe zi, uneori vorbea de unul singur în timp ce se plimba pe coridoarele mânăstirii sau ducea câte un dumicat la gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mânăstiri; le e teamă că aici te-am răsfățat, îngăduindu-ți prea multe libertăți. Starețul i-a dat binecuvântarea, îi porunci să-și facă bagajul, nu-i permise să-i sărute mâna și nici să îngenunchieze; iar Tommaso se zăpăci, bolborosi un fel de mulțumire, începu să-și scarpine ceafa. În mânăstirea San Giorgio avusese timpul și șansa să studieze și să se odihnească, să mediteze și să se entuziasmeze, să scrie poezii și însemnări de filosofie, să se ocupe de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mai mult mort decât viu, s-a lăsat moale în brațele mele. S-au auzit, în jur, un fel de hohot, apoi un sâsâit, siluetele întunecate s-au scurs prin crăpăturile pereților ca atunci când torni apă pe nisipul fierbinte. Bătrânul bolborosea ceva de neînțeles, pe urmă am deslușit că le spunea pe nume demonilor, dar ei nu știau dacă, astfel, cunoscându-i pe nume și invocându-i, bătrânul îi chema sau îi alunga. I-am spus că e mai bine să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sânge neînchegat. Pentru ca de fiecare dată gustul paginii să i se pară proaspăt, Melania îi punea alături un pahar cu apă și, înăuntru, un pai cu care Coltuc trăgea câte o sorbitură. Când bea ultimul strop și capătul paiului bolborosea în gol însemna că citise cincizeci de pagini și era destul pentru seara aceea. Așa că Melania îl trase cu scaunul până în camera cealaltă, unde era patul lui, cât un așternut de copil. Trebuia să adoarmă cu fața în sus și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi, sumețindu-se ; în liniștea care se lăsă, se auzeau măruntaiele muntelui de gunoi, bolborosind. — Bă, care ești acolo ? necheză Calu și ceilalți i se alăturară. Umbrele lor, alungite de asfințit, cădeau spre interiorul cercului, până la câlcâiele lipite unele de altele ale celor trei, încât părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușorchestiunea, totdeauna mi-au plăcut. . - Nu copiii altuia! . - Uneori parcă sunt mai simpatici ai altuia, îi adopți prinalegere, fără riscuri, decât să te pomenești că ai dat la lumină ființe cu care n-ai nimic comun. . - Într-adevăr, sunt riscuri, bolborosi Ioanide ca pentru sine. Atunci Erminia își dădu seama că, fără să vrea, din neatenție, spusese niște cuvinte ce puteau să pară o aluzie la Ioanide. . - Cine iubește copiii în general, corectă ea, îi acceptă pe toți. . - Atunci e cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o uruială grozavă la poartă și trosnitură strașnică în odaie și fata puf ! în lumânare și tistul hușt ! sub pat. Și-a intrat unchiașul în odaie cu o falcă-n cer și alta-n pământ, cu limba atârnând afară și bolborosind și duhnind flăcări pe gură ca ducă-se pe pustii locuri. Și odată strigă: −Olgo ! aicea miroase a duh străin. −Nu se află. Mi-a spus vraja. −Pe onoarea mea ! − Aprinde lumânarea... Și caută unchiașul în pat, caută-n dulap
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu spatele (nu-mi dau deloc seama cum de reușește) și mă blochează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face în ultima clipă. După ce de două ori sânt gata să-l iau în brațe și bolborosesc un "pardon" jenat, renunț, obosit. De altfel, Majestatea Sa nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversație. Ajungem în biroul directorului. De cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripție cu litere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o fotografie din carte, alteori de un pasaj subliniat. "Aici... Și aici... A, aici vă plac eu tare de tot cum arătați... Ca mireasă... Și aici, cu câinele... Aici, unde ziceți povestea cu fantomele. .." Regina semnează fără să înțeleagă ce bolborosește femeia. La fel și ceilalți. Nebunii au darul de a obține rapid ceea ce vor și, de obicei, împotriva voinței celuilalt. În mai puțin de un minut, femeia umpluse cartea cu semnăturile celor așezați acolo, firește, tocmai pentru a semna. Mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
igienică fleșcăită a dat-o deja la o parte și scaunele ceva mai moi, că numai ce simte ceva mai tare... ca o sticlă, așa-și închipuie ea, și, hopa, o scoate la lumina zilei. Și iar se scurge closetul bolborosind, și ce ține Mariedl în mână? O sticlă de bere și încă, una care nu fusese deschisă. Dar asta se potrivește foarte bine la gulaș, mulțumesc, Sfinția voastră, spune ea, că ea știa la fix că domnul preot dorise să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
masă) E ca un zgomot venind printr-o fereastră deschisă... un scheunat îngrozitor în mijlocul nopții, către zori, lumina gri a zorilor prin fereastra unei locuințe închiriate. Lovesc cât mă țin puterile cu pumnul în ușa locuinței cu îngrozitoarea fereastră și bolborosesc: Ce e, ce vă lipsește? Aveți nevoie de ajutor? Spune-ți-mi, vă rog. Și lumea spune: "Nu-i nimic, câinele... câinele nu poate dormi pe lună plină". Cine pe cine a înșelat atunci? Bineînțeles că m-am lăsat eu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
coastele nefericitului cercetător și ale negustorilor prădați. La orizont este plasat, de către omul plin de fantezie, un măr mare și roșu, care reprezintă soarele la apus. Și pe urmă insul adaptabil se face foarte mic, până când se împiedică de făină bolborosind: Apă... apă. Dar de salvat, insul cu morală fără cusur va fi totuși salvat, pentru că este destul de mare pentru așa ceva. HASI (se ridică): Dar porcăria de pe podeaua din cameră o strângi tu singur din camera viețuirii noastre comune. Și pe deasupra
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]