1,211 matches
-
gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul dintre petrecăreți. „Dar unde să mă duc?“, bolborosi bătrâna, ținându-și În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci și mata un pic de loc pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
eu...“ „Ei, dacă nu te doare, atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine o zi...“ „Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de nas. Ce poate să știe despre adevăr o ființă plămădită din carne și sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și fericire tulbură mințile și inimile oamenilor. E ca și cum ai goni să prinzi cu o pălărie vântul ce bate peste stepă... Și chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit. Apoi devine neastâmpărat. Îmi răspunde. Țopăie. Își mai ia câte ceva de băut. N-are nici un fel de maniere. Dar învață. De data asta, stătea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care reuși cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vremea lehuziei mamei... S-au mai văzut astfel de cazuri....” „Vreți să spuneți că În interiorul dumneavoastră se află mumia fratelui dumneavoastră geamăn pe care l-ați sugrumat când erați În pântecele mamei?” Fără să stea prea mult pe gânduri, Noimann bolborosi prin somn: „La o adică, e posibil să fi existat și un frate geamăn...” „Un fel de Abel Noimann pe care l-ați ucis În perioada uterină...” „Freud n-ar exclude asta...” „Eu, după cum vedeți, nu sunt Freud, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În pământ, mai aduse din bazar un număr impresionant de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda intra În transă, tremurând, gata-gata să se dezmembreze din toate Încheieturile. Ca să scape de infernul ce bolborosea În pântecele său, femeia ieșea În balcon și țipa ca scoasă din minți, Încercând, În disperare de cauză, să spargă cu țipetele ei plăcile de gramofon ce se Învârteau În prăvălia de vizavi. Zadarnic Însă. Toate ieșirile sale s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
DINTRE EI A RĂMAS LE FEL DE PUTERNIC CA ÎNTOTDEAUNA. IAR ACUM, ÎNTRUCÎT AI DEVENIT PARTE INTEGRANTĂ A ACESTEI LEGĂTURI... ACCEPTĂ CONEXIUNEA! Păru un lucru instantaneu. Hedrock văzu că stă întins pe pajiștea de pe malul unui pîrîu. Apa gîlgîia și bolborosea pe stînci. În față îi bătea o briză ușoară și printre copacii din stînga se înălța deasupra orizontului un soare strălucitor. Pe pămînt, de jur-împrejurul lui erau cutii și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru bărbați care dormeau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fruntea rezemată de zidul unei case, pe strada Romană. Era vizibil că-mi pierdeam vremea de pomană : în afara bătrânelului aceluia milos nu s-a mai oprit nimeni să mă întrebe ce am; de aceea m-am așezat pe marginea trotuarului, bolboroseam ceva, îmi urmăream desfășurarea gândurilor; mai întâi mi-a venit în minte un ilustru personaj, îmi ziceam că orice poet adevărat știe mai multe decât toate tomurile acestuia despre străfundurile fihințelor sau măcar despre propriile sale măruntaie psihice; apoi un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele au intrat În călduri. Femeile ușoare ale orașului Își leapădă puii dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraș. Încerc să-mi scot pămîntul din vis, pămîntul peste care nu a căzut
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de glumă? Pistolul său cel negru îi căzu din mâna lentă și nesigură, izbindu-se de cărămizile de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul vrâstat în dungi late, ca de două degete, nu a bolborosit nici un fel de versete cu binecuvântări, către pleoapa roșie a Răsăritului. A luat, însă, ca orice om de rând, pentru spălat, apă limpede și ștergar nou de bumbac, el mai întâi, și pe urmă Iov, și Koșon, cel tărcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa voia să-și denumească acest prim hotel: Afrodita-Palace. Însă le-au luat-o înainte alții, așa că au întors-o la șurub, mulțumindu-se cu acest Palace-Afrodita. Răsucind volanul când așa, când invers, rulând mollo din cauza stratului de fleșcăraie ce bolborosea sub roți, taximetristul clandestin șopti cu un hohot de râs: Ca între bărbați, fie vorba: dacă știți cum să o aburiți, pe hipersexuala soție a patronului, e posibil să vă invite ea singură în patul ei. Nu mai continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe fața lui adormită nu se putea citi nici o scânteie din inteligența care ar trebui să sclipească în ochii unui ziarist. Nici urmă... nici măcar cât un vârf de ac. — De ce, Gaston? insistă ea. De ce-ai venit în Japonia? Gaston bolborosi ceva. Clipea din ochi ca o vacă și fălcile i se mișcau încontinuu. Nici un răspuns măcar la întrebarea fetei. „Ascunde ceva“, hotărî Tomoe. Devenise foarte bănuitoare. „De ce evită întotdeauna subiectul ăsta?“ S-a oprit din mâncat ca să-l privească fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și pierdeau vremea pe ici, pe colo, ca niște reptile pe cale de dispariție, nu vorbeau În felul acesta exasperant și prostesc. Orice om este Înzestrat cu instinctul de supraviețuire și are metodele sale proprii de a se proteja de pericole. Bolborosind cuvintele, tărăgănând ultimele silabe, Noriko Încerca să treacă drept o fată oarecare, deși era mai mult decât atât. Era de neimaginat Însuși conceptul de oarecare asociat cu numele ei. Avea ceva deosebit, un eu profund, izvorând din adâncul ființei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unele fraze nu aveau nici unul, pentru că se nimerea ca două-trei cuvinte să fie necunoscute ascultătorilor; un fudul. A zis, odată, că este cel care îmbogățește graiul sărăcăcios al locului și că nu se va da după argoul - alt cuvânt aiurit! - bolborosit de gloată nicicând. Să se asculte singur, atunci! Să se citească singur! Să se ia de mână cu Filozoful, altul care vine, uneori, cu câte o vorbă de te crucești! La fel și Actorul - este chiar impresionant -, dar el folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un amestec complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
creștea, pe măsură ce devenea mai sigură de ceea ce făcea, un singur miros era suficient cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să prindă maimuțele. Kulfi dormea lângă oală. Pe când oamenii erau absorbiți de prinderea maimuțelor, își zicea, într-un fel sau altul, fie va lua, fie va fura, fie va face în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Brânză proaspătă, făcută pe bază de lapte și lămâie sau oțet. Plantă din familia palmierului, utilizată în bucătăria tradițională indiană, cu flori deosebit de aromate. Plantă asistică, utilizată îndeosebi în alimentație, cunoscută și sub numele de ureche-de-elefant. Expresie intraductibilă în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vârste, la acești oameni nu știi niciodată vârsta aproximativă, arată toți mai bătrâni. Vicisitudinile vieții. O femeie cu glasul subțire, slabă, îmbrăcată în negru, parcă ar purta mereu doliu sau poate cu gândul că pe negru nu se vede mizeria, bolborosește ceva anemic, dar o întrerup imediat, prea multe variante am auzit în viață și rămân oricum pe dinafară, nu știi care sunt mărturisirile verosimile sau nu. Nu stai să verifici, ar râde cerșetorii de noi, dacă am verifica statutul lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]