5,885 matches
-
e. — Suntem numai urechi, Amory. — Zâmbește, Înjură - fă ceva. A urmat o tăcere... a trecut o legiune de secunde... după care el s-a uitat din nou și Încă o cohortă de secunde a căzut În hăul timpului. — Albastră ca bolta cerească, domnilor. URMAREA Ceea ce a făcut Amory de la Începutul lui septembrie până primăvara târziu a fost atât de lipsit de noimă și de finalitate, Încât parcă nici nu merită consemnat. Firește, i-a părut rău imediat, de tot ceea ce pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici măcar o bunătate abstractă clară, așa că totul trebuie rezolvat pentru individ chiar de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să ia o Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și domnea liniștea. Pătura Îi lunecase parțial de pe umăr și când și-a atins pielea cu mâna, a constatat că era umedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
contează prea mult“. Dimpotrivă, Amory era stăpânit de o dorință imensă de a oferi oamenilor un sentiment de siguranță. DOMNUL CEL VOINIC CU OCHELARI DE AUTOMOBILIST În ziua În care Amory a pornit pe jos spre Princeton, cerul era o boltă incoloră, rece, Înaltă și lipsit de amenințarea ploii. O zi gri, cea mai puțin corporală dintre vremi; o zi a viselor, a speranțelor de viitor și a viziunilor clare. Era o zi ușor de asociat cu acele adevăruri și purități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a orei cinci. După aceea Amory a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zis el trist. Și n-ar fi putut spune de ce merita să lupte, de ce se hotărâse să se folosească din plin de sinele său și de ceea ce moștenise de la personalitățile cu care-și Încrucișase pașii... Și-a ridicat brațele spre bolta cristalină, strălucitoare. - Mă cunosc pe mine, a strigat, dar nimic altceva! „Mult dincoace de Paradis/ Puțină mângâiere găsești În Înțelepți ...“ George Alfred Henty (1832 - 1902), autor englez de romane istorice de aventuri. Knickerbockeri - descendenții Întemeietorilor olandezi ai orașului New York (prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului în hialin: Sărutul plin. Om uitător, ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, și azi - întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh, Acest ou-simbol ți-l aduc, Om șters, uituc. Nu oul roșu. Om fără saț și om nerod, Un ou cu plod Îți vreau, plocon, acum de Paște; Îl urcă-n soare și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor. Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngîndurată Iar sfânta ta durere va trece legănată În ritmuri largi și grave, de corul sferelor. Pe Calichor, în templul încins de roci calcare, Acolo te așteaptă, cucernic, dorul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual și interior. Neputând clădi în afară (e și prea târziu și prea zadarnic pentru aceasta), în inimile noastre se cade să întemeiem: turnuri vibrătoare, speranței; aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății voastre lămurind din Craii de Curtea-Veche. Și astfel, v-am arătat pentru ce trebuie iubită această carte. realității noastre pretindea zadarnic de la mine rânduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n ochi poeme de iubire, Mesia, din cetatea lui David, Tu vrei să mântuiești întreaga lume dar porțile de har încet se-nchid. E seara de Crăciun și se aude: Marire-n ceruri, Pace pe pamânt! iar eu privesc spre bolta înstelată și văd, Isuse, ochi de legământ. Ah, simt cum inima se frânge-n taină, cum se preface-n pulbere de foc abia de pot șopti printre suspine: - Eu Te iubesc și-ndată îți fac loc. -Te rog să intri
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
spre mine caută-n tăcere, îmi vindecă tristeți nespuse regrete, lacrimă, durere. Și dacă inima pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace primește să-mi facă ziua sărbătoare. Și dacă glasu-mi se răsfață prins în buchet de bucurie, pe bolta cerului agață minune, zâmbet, reverie. Și dacă-n suflet mor speranțe de vântul rece spulberate, deschid seiful cu restanțe din întâmplări adevărate. Și dacă peste tot și toate eu te aleg pe Tine Doamne, pe drumul lung înspre cetate mă
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului pe strada cu salcâmi pe strada cu salcâmi viorile mai cântă și albe flori tot ning în părul tău și-n mine cresc părerile de rău și singur stau sub bolta nopții sfântă. De peste stradă, la un magazin de vechituri tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, Iar din adâncul meu răsar fantomele din primăveri uitate cu haine zdrențuite și pătate și trec
PE STRADA CU SALCÂMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364273_a_365602]
-
mă lase în visul meu... de dor! Se joacă pe gene, văzând ochi albaștri, Le dă a ei sclipire și-i transformă-n Aștri... De sus, în noapte, ei privesc la tine. Dorința iubirii trăiește-adânc în mine! Mantia-nstelată pe bolta cea senină, Se-ntinde peste-a noastră iubire divină! © D. Theiss Referință Bibliografică: Dorința visului... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
Ne-am închinat în paraclisul noii mănăstiri, de o frumusețe și o taină aparte. Căci aici, arhitectul și meșterul au zidit taina în piatră și lemn. Ceea ce impresionează în acest paraclis este lumina. Un fel de căldură materială, izvorâtă din bolți, din pereți, din arcade, ca să limpezească și să trezească în inimi, deopotrivă, flacăra rugăciunii și cea a neuitării și continuității de neam. (cf. d-lui Dumitru Manolache - http://ziarullumina.ro/reportaj/sapanta-peri-manastirea-continuitatii). Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Mănăstirea Săpânța Peri din
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE-AȘTEPT, IUBITO... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-aștept, iubito, Pe mâna-mi căpătâi. Și fruntea-ți boltă Cerească Cu ochii stele, Cu-a mea tăcere Din privire, s-o mângâi. Privirea ta Să-mi povestească, În șoaptă, De frumuseți pierdute În clipele-mi pustii. În ochii-ți negri, Deschisă poartă, Să-mi rătăcesc Uitarea din visele târzii
TE-AŞTEPT, IUBITO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364512_a_365841]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > EFODUL TIMPULUI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din arhitrava bolților cu nopți perene Efodul timpului preface totul în lumină Sub morile abisului se contopesc morene Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
alb chiar în paginile aceluiași autor. Impresionează în poezia lui Constantin Marafet uzitarea cu destoinicie a ingambamentului: "Las visului tulpina și umbra înșelată, / ca mâine și sicriul își ia din dor rugina Din dorul de albastru din marginea curbată / a bolților. / ... /" (Imoralis). În finalul antologiei, în loc de semnătură, Valentina Becart își definește și ea versul ca un "cântec de sirenă" ce cheamă în adâncuri pentru ca lectorul să descopereperla închisă în cuvinte ce nu-și dezvăluie "cu ușurință strălucirea". Și, într-adevăr, poezia
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului A căzut un nor cu ploi cu tot deasupra mea și mi-a strivit gândul și strigătul...cine ești tu să mă sufoci cu fruntea ta încruntată mereu? Chemi norii pe bolta cea mai senină și lacrima în ochii cei mai albaștri! Distrugi bucurii mărunte doar cu un ochi de sticlă, care se sparge de șuvițele de nepăsare care îți curg peste frunte. Stană de piatră necioplită! Colții tăi mi-au pătruns
DESPRINDERE DE-UN VIS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361505_a_362834]
-
zori grăbită, În floarea vieții ai zburat Spre alt tărâm îndepărtat. Amurgul nu-ți sosise încă, Erai un înger, cu aripile-ți frânte Și-atunci, la cer te-ai înălțat, Eu însă te văd viu, nu te-am uitat ... Pe bolta rece și albastră Ai locul tău, de stea măiastră, În fiecare seară îmi trimiți lumină, Te ador și te păstrez în inimă. (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: EMINESCU-FLACĂRĂ ȘI GENIU / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II
EMINESCU-FLACĂRĂ ŞI GENIU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361563_a_362892]
-
apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu lavanda Sărată din țărâna obrintită Și unei mănăstiri să fiu ofranda Că Ana lui Manole înzidita. PREȚUL NEMURIRII Coborî din vis că din străveche runa Cum ochiul de Luceafăr luminează Întreaga bolta de simțire treaza Și lauri veșnici fruntea-ți încununa. * * * * * Străbați genune și te-ntrupi aieve Cutrierând adâncuri răcoroase Și te-nsoțesc ondine luminoase Născute chiar dintr-ale apei seve. * * * * * Se risipesc în urmă tulburi nouri Și zvonuri de daimonic frig, hlamida Desăvârșesc
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]