927 matches
-
dispoziție declanșate de farmecele efemere ale unui epilat inghinal nu-mi lipsea. A trebuit să-i dau papucii. Doar o persoană cu adevărat superficială ar putea să mă dea dracu’ pentru un epilat de cincizeci și cinci de dolari, a bombănit Chad când l-am pus pe liber. Se spune dracului, l-am corectat. Chad era total paralel cu engleza literară, un obicei britanic de care n-am reușit să mă dezbar. De fapt, felul cum vorbea era chiar drăgălaș, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
încuviințat Bobo. Ddar cchiar nimeni alt cineva? Eduard tăcuse, cu ochii pironiți asupra lui Bobo. în minte îi revenise deodată chipul Clarei. Glasul ei răgușit. Foaia de hâr tie cu textul ăla de neînțeles. — Ce treabă am eu cu Clara? bombănise el, ceva mai potolit. N-am treabă cu nimeni... Să mă lase naibii toți, deocamdată! Inclusiv Clara! Cine mai are chef să facă pe marele personaj acum? Mai încolo, om vedea... Bine că mă trimit ăștia la mare, la recuperare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit și chibriturile as tea!“ își spuse ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi să aprindă ochiul mic al aragazului. Nu e bine, se bombăni de una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai bine să mă gândesc la programul meu de azi. Trase adânc aer în piept și-și aprinse o țigară mentolată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
naturală, pură, care ar fi arătat desăvârșită chiar și să fi fost înveșmântată cu pânză de sac. Iorgu încearcă să-și arunce mâna peste umerii fetei dar nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru În lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată, cînd deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii Împletind, bombănind; cînd ridică ochii spre mine privirea Îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - CÎți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De cînd? Întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca Hudson, dar mai frumos. Oricum așa spunea el cui stătea să asculte. Iar pe planul lăudăroșeniei, cei doi cadeți ai grupei făceau de obicei meci nul. Hudson miza pe debit și Frost pe imaginile înflorate. În fruntea lor, Spunkmeyer bombănea mereu. ― Sunt frânt, bătrâne. Nu se poate să ne trimită așa la petrecanie. Nu-i în regulă. Musai să mai tragem și noi pe dreapta din când în când. ― Asta faci de trei săptămâni, replică Hicks. Ai vrea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
stai în față. Hai. Copila dădu din cap și se îndreptă, docilă, spre cabina comandantului de transport. Aburul se făcea mai dens, pe măsură ce înaintau, iar fenomenul era însoțit de o creștere corespunzătoare a temperaturii. ― E mai cald ca-n iad, bombănea Frost. Parc-am fi ajuns, aprobă Hudson. Numai că acolo nu e așa umed. Privirile lui Burke și Gorman erau fixate pe ecrane. Ripley puse ochii pe un mic monitor, unde apărea planul stației. ― Sunt exact sub niște schimbătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și intonația: ― La ordin, caporale! Comtehul se uită în jos la ea și-i zâmbi, dar își reveni numaidecât. Constată cu ușurare că nimeni nu-i observase zâmbetul. Nu voia să-și strice reputația de cinic fără inimă. Hudson instală bombănind cel de-al doilea robot-santinelă pe afetul antirecul. Arma era scurtă și urâtă, lipsită de dispozitiv de ochire și de trăgaci. Vasquez o fixă, apoi o branșă legând-o de detectorul de mișcări. După ce se asigură că însoțitorul ei, comtehul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bărbat rosti agitată: - Toată lumea la posturi. O super-navă inamică tocmai a pătruns în zona noastră de spațiu... Datorită intensității tonului, îi trebui un moment să identifice vocea ca fiind a lui Draydart Duart. În interiorul creierului său, realiză că alter-ego-ul său bombănea la el: "Trei, veni gândul de departe, cred că tu ai făcut-o. Te-ai gândit la locul luptei din cealaltă galaxie; și am sentimentul teribil că ceva grozav s-a întâmplat iarăși." Gosseyn Trei nu avea timp să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și meargă. Nu eram convins că aleasa mârșăviilor mele viitoare și ipotetice urma să vină la întâlnire, așa că l-am trimis pe-amicul Paul la înaintare. Stătea potolit, lângă un brăduț, molfăind dintr-o vată de zahăr: marioneta perfectă. Probabil bombănea în gând, cum obișnuiam cu toții. Ar fi făcut orice-i spuneam, mimând obediența până la sacrificiu; avea o admirație încăpățânată față de mine: amândoi isteți, amândoi copii de profesori, slăbănogi și-antipatici (el mai mult, eu mai puțin). Aflasem că citea Freud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la optzeci de ani, o să arăți ca la șaptezeci!“ Am mai adunat din tencuiala de pe jos, un făraș-două; mai mare fusese sperietura. Apoi am așteptat-o pe Maria, jucându-mă cu cheile mașinii. Oricum întârziam, Mihnea n-avea decât să bombăne. Dacă îl prindeai în toane bune, îți ținea și-o teorie despre precizie și punctualitate. Așa proceda și bunicu’ Vitalian pe vremuri, nu suporta să vii la altă oră, îl apucau pandaliile. Apărea noaptea în ușă, cu pijamaua lui ceaușistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se sune, căpățâna era prinsă la loc în șuruburi, cu blana smulsă și fleșcăită îndesată în urechi. Totul se termina în liniște și miros de sălbăticiune, ca la Grădina Zoologică. Melniciuc vâslea după sandale, se încălța cu dificultate și pleca bombănind, cu batista la nas și catalogul sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub sălciile de pe mal. Cezar se dezbrăca imediat și sărea în apă, fâlfâind din chiloții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
marfă vie“, „Integrare și adaptare în societatea inteligenței“. Îți venea să dai cu dinamita-n sală. Nu ne găseam locul. Ne căutam o ocupație, un rost, cineva trebuia să aibă grijă și de noi. Eram ca bunicii pe care îi bombăneam că se-așezau pe 1 ianuarie la ora 7 fără 5 la rând la impozite, să-și plătească taxele către Stat. Aveau o dexteritate îndelung exersată, știau cum să se miște și unde să se-așeze, ca niște reptile-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
70, la prima renovare a clădirii din Episcop Radu, au venit niște muncitori de la ICRAL și-au aruncat din mansardă mulajele mai multor cavaleri, în diferite poziții. Asta tot de la chiriaș am aflat-o.“ „Văd că ai cercetat problema...“, am bombănit. „Acuma spune-ne și care-i legătura cu tabloul lui Luchian.“ „Nu știu. Sincer, nu știu.“ Jubilam, în sinea mea. Puteam și eu, în sfârșit, să fac o mică demonstrație, ca eroul principal într-un roman de-aventuri. „Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pierdut eticheta sau cineva a șters numele de pe ramă; ar fi prea stupid. Cine a lăsat cartea a știut că o să dăm de numele autorului. A șters numele din alt motiv decât ca să ne-ascundă identitatea ăstuia.“ „Așa e.“, a bombănit Mihnea. „Dar mai e ceva. Numele n-apare nici pe pagina de gardă, nici la cuprins. Asta nu mai e treabă făcută cu lama sau cutter-ul. Pur și simplu numele lipsește, n-a fost tipărit nicăieri în afară de copertă, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era nevoie să se bată?). După unii, ar fi plecat în Suedia (la fel de ilogic: de-acolo veneau!); după alții, s-ar fi retras, de rușine că pierduseră competiția cu Boney M (ipoteză interesantă; circula prin clasa întâi). În fine, mai bombănea o a treia categorie, ce constatase o stranie coincidență între volatilizarea grupului și absența programelor Televiziunii Române. Ăștia erau răuvoitorii. În două ore de emisie, cum să împaci pe toată lumea?! Oricum, bătălia părea pierdută din start: prin televizorul „Sirius“, cu ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Partidului după uși (cum avea să se întâmple un an mai târziu, cu Regele la Palat). Cineva trebuia să ia potul, așa că, spre dimineață, unul dintre jucători ar fi ieșit cu buzunarele pline, în timp ce ălălalt ar fi rămas la masă, bombănind în fața unui pahar gol de vișinată. Și mai găseam ceva în neregulă. Undeva, se pomenea de-un anume Manolescu sau Manoilescu, zice-se numele de naștere al lui taică-meu. Nu numai că n-am auzit de-așa o trăznaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părul dat cu gel. Aspru, ars, mort. Calota clonată. Țesătura chirurgicală a implantului. Niște degete metalice, strivite ca o perie de sârmă într-un calup de plastilină. Încerc să trăiesc pur și simplu, să mă scol dimineața și să merg bombănind la servici, să-mi fac meseria de gunoier intelectual patru ore pe zi, să mănânc gogoși sleite în pasaj la Universitate, să citesc ziarele, să beau bere cu colegii, să plec, să mă uit noaptea la Seinfeld, să zic da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unde ți-e bocancul?“, m-am interesat și eu. Râdea fără un sunet, dar cu gura până la urechi: „L-am lăsat ga-garanție!“ După care ne-a trântit berile în față. Erau ga-gata desfăcute. „Cine știe de unde le-a luat...“, a bombănit Mihnea. „Ai verificat, măcar au acid?“ Am tras cu toții o gură, în același timp, fără să dăm noroc. Gustul părea bun, apos și rece, de cârciumă. Nu găseai birt în orașul ăsta care să nu țină toată băutura în frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îți sărea singur peste degete. Le scoteai aurii de-acolo, turtite și iradiate, ca pe Cartoon Network. „Ei, cum vi se pare?“, i-am întrebat, fără prea mult entuziasm. Maria nu mi-a răspuns. „Se putea și mai rău...“, a bombănit Mihnea, „Eu dorm sus.“ „Eu, la mijloc.“, m-a anunțat Maria. Negocierile se încheiaseră. „OK.“, am admis. „Rămân eu să mă lupt cu nașul și păienjenii.“ „Parcă ziceai că nu sunt păienjeni pe vagonul de dormit!“, a sărit Maria. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
agramat, ca la reportaje. La o adică, puteam și eu să vorbesc pe înțelesul mulțimii, doar nu crescusem degeaba alături de Doru, Țurel și ceilalți. Leneveam în tricou lângă Mihnea, cu nasul în calculatorul lui. Rula niște algoritmi, ca de-obicei, bombănind câte-un „băi, nene“ sau „ce kilu’ meu“ printre dinți. Maria îl suporta cu eleganță și înțelepciune, preferând să nu-i răspundă. „Robane, știi, cât ați fost voi plecați de dimineață, am pus cap la cap niște lucruri.“ „N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iarna, chiar trei sferturi. Frumos, nu? Iar Bloteriștii sunt ca noi, angajați ai Statului. Să tot lucrezi la Statul ăsta, futu-l în cur!“ „Asta-i tot ce-ai găsit?“, a insistat Maria, ignorând ultimele cuvinte. „Mai e ceva.“, a bombănit Mihnea, întorcându-se spre mine. „Îți mai amintești de scrisorile amicului Paul? Povestea cu Adina, cu documentele băgate-n dosarul tău de facultate?“ „Am stabilit noi că Paul e-autorul?“ Mihnea s-a uitat lung la mine, apoi a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am bazat numai pe colecția mea de epocă, prima, cea adevărată, venită prin abonament. Am și cărat o parte din ea cu mine aici, la Viena.“ „Da.“, am zis, bazându-mă pe cuvântul băbuței, „Numerele 170-180.“ „Ești bine informat!“, a bombănit inginerul. „Oricum, în 1972, când a avut loc accidentul, aveam 18 ani. Suficient cât să-mi dau seama de niște lucruri.“ „Cum ar fi potrivirea datelor. Nu se poate să nu fi observat că accidentul a coincis cu un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o explozie de metal și cioburi lovind casca pilotului. Dedesubt, la sol, lângă umărul care ținea pușca, se încorda un soldat - englez, australian sau multinațional, nu-ți puteai da seama, pentru că trăgea cu spatele, avea uniforma pătată de noroi și bombănea în limba franceză, pe gustul traducătorului și înțelesul publicului cititor: „Damned!“. Soldatul tocmai ridica brațele spre cer, în timp ce colegii lui jubilau: „Bien joué! Bon Dieu!“ Și mai jos, în aceeași bulă a replicii, se putea citi continuarea: „Par tous les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ți s-a servit prânzul, îl anunță Varvara Ardalionovna intrând în cameră. — A, foarte bine, excelent! Chiar mi se făcuse foame... Însă cazul, aș putea spune, a fost chiar psihologic... — Iar ți se răcește supa, spuse nerăbdătoare Varia. — Imediat, imediat, bombăni generalul ieșind din cameră; de pe coridor se mai auzi „și cu toate cercetările...“. — Va trebui să-i iertați multe lui Ardalion Alexandrovici, dacă rămâneți la noi, îi spuse Nina Alexandrovna prințului. De altfel, nu vă va deranja prea mult; până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]