31,893 matches
-
60, soldații nu își dădeau seama că deveniseră istorie, odată cu calupul de timp, împietriți în sistem, ca și cei trei mari criminali ai omenirii de pe stânca smulsă din trupul mamei lor Rusia, iar când piloții parașutau alimente și aparatele de bord indicau 46o 16'' 11' lat. N și 27o5''44' long. E, puneau dereglările pe seama magnetismului ridicat. Da, spuse Satelitu, 27 de ani am făcut până acasă și, apucând odgoanele cu ambele mâini, porni, cu cătunul smuls cu greu din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru ca bucățile de gheață să poată circula. -Și doar veuve-clicquot? -E preferata mea, dar avem și dom-pérignon, preferata lui Olaf. Și pe lângă asta, avem și roederer și krug. -Cum procedați ca să le reperați? Malițioasă, mă duse în fața unui tablou de bord, acoperit cu butoane și cu etichete ce repertoriau șampanii și ani. -Când apeși butonul pentru șampania aleasă, sticlele se luminează. De exemplu, roederer 1982. Apăsă tasta. Apărură mai multe sticle, într-un nimb verde-jad. -Dacă apeși toate tastele deodată... Bazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de titlu, bănuiam, spusei cu umor. Impermeabilă la remarca mea, Sigrid continuă: -Printre lucrurile expuse, e unul care m-a siderat. O întreagă sală îi este consacrată. În 1897, o expediție în montgolfier a început prin a survola Polul Nord. La bord, doi bărbați și o femeie trebuiau să filmeze și să fotografieze în vederea unor cercetări științifice. După trei zile s-a pierdut contactul cu ei, n-au putut fi localizați și nici nu s-a putut merge pe urmele lor. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
voci bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum voi, domnilor, zice oprind motorul, părăsind scaunul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trece cu ușurință neobservați. Uite-așa ținîndu-te scai de el ai ajuns să fii primul său confesor, să-i iei pînă și locul doamnei Mina, să te prăpădești de rîs nu alta. — V-ați și întors, tresare Sena, întinzîndu-se peste bordul mașinii, trăgînd cu două degete pîrghia care eliberează încuietoarea portierei. — Doar nu te-o fi luat cu somn, zîmbește domnul Președinte, urcînd repejor la locul său. — încă nu, dar nici mult n-a mai lipsit, spune Sena. — Dă-i drumul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe noi la fund după tine? — Cînd ne-am întîlnit pe Dionisie Lupu era deja beznă de-a binelea, cît să fi fost ceasul? își amintește Roja, cinci, șase, mai mult nu putea să fie, chiar dacă eu deja aveam la bord cîțiva kilometri buni făcuți în cerc alături de grupul de agitatori plătiți. După ce v-ați lipit și voi de scursorile alea, v-am întrebat dacă știați unde era grupul lui Gulie și Tîrnăcop, dar n-ați făcut altceva decît să ridicați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un du-te-vino de oameni și autovehicule, că nu se mai ține mitingul, ni s-a spus să ne cărăm pînă la noi ordine. Eu nu primesc ordine de la nimeni, nu plec nicăieri, le-am zis băieților să se așeze pe borduri, să-și strîngă steagurile și să lase pancartele jos. N-a trecut mult și mi-am dat seama că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului. — Cheile! Unde le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce face. — Uite-le, răsuflă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
venirea iernii / am pus la păstrat un kil de precauție, / două de prudență, / o litră, doar, de răbdare“ etc. Cu aceeași neglijență, el relatează scene din viața de fiecare zi, nesemnificative și plictisitoare:„— nu mai parcați pe trotuar, ați stricat / bordurile! / iar strigă vecina, / nu recunoaște că-s mâncate din veacul / trecut. / să mă întorc la gândurile mele / dar întâi să rezolv cu grijulica trotuarului, / că nu vreau s-o am pe conștiință“. Ultimele două versuri sunt remarcabile prin folosirea fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o navă care era sub pavilion păgîn, adică turcesc. Ceilalți marinari erau recrutați dintre șomerii care au lucrat la Turnul Babel. Doar patru ucrainieni formau o gașcă formidabilă, datorită priceperii de a se bate și de a-și arunca peste bord "dușmanii". Nu înainte de a le găuri corpul cu lovituri de cuțit, ca să ia apă. Nava se îndrepta spre Cuba cu un transport de tricouri chinezești, de pantofi și de chiclazuri. Numai că pe drum a fost surprinsă de o furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port și era o vîntoasă cu valuri cît casa. Și l-ai aruncat peste bord? La a treia lovitură de cuțit..., dar cred că a înotat pînă la mal. Abia atunci văd o față contorsionată și o privire de gheață care mă fixează cîteva zecimi de secundă. Aveți o viață infernală, din cîte văd... Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spune un ucrainean care și pleacă la mașina lui. Vine cu două sticle de vodcă, rîde și le oferă bucuros. Între timp Gabriel mai suflă în jigloare, mai dă la chei și Dacia nu merge. Ucraineanul se uită atent la bord și apoi îl bate pe umăr pe român: Net benzina 10. Pleacă la mașina lui și vine cu un bidon de 20 l, pe care i-l oferă cadou. Gabriel acceptă și caută prin portbagaj ca să ofere ceva în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imprimat în colțul din dreapta paginii (cartea un insectar plin cu raze, soare în fiecare vârf de deget). În banca de lângă fereastră, simfonii de lumină: Cerule, cât de opac ești! Când ea nu zâmbește, sunt orb. Te caut cu bastonul pe lângă borduri, unde ești? Cerule, mă orbești, prea mult albastru ai turnat în ochii ei, tipare de modelat îngeri. Cerule, ca să fii cer, câte firimituri i-ai răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume (pe ușa din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și noapte, așa cum îi poruncise Dumnezeu, apoi, după o zi de muncă, înnopta în pragul ușii, pentru a nu tulbura liniștea grinzilor. Căsuța lui Petru avea 4 grinzi, erau la fel de obosite precum stăpânul (cât era ziua de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oglindă. Terapeutul deschide ușa, terapeutul împarte icoana în trei părți simetrice: cel ce este, cel ce se simte a fi, cel ce se vrea; fiecare segment revendică iluzia celuilalt, terapeutul leagă noduri între două sau mai multe absențe; terapeutul aliniază borduri. Coborâtul în oglindă este o radiografiere a sufletului, privitul, un instantaneu alb-negru al memoriei. Insiști în fața ușii închise, fiecare clipă o multiplicare a e ceea ce ai rămas. Oglinda clonează fericirea de a fi în egală măsură cu tristețea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de complicate îți sunt vorbele și totuși cât de sumară îți este simțirea! Nu înțeleg, îți bați joc de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană. La început, a fost precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-ar Întîmpla să treacă de ei, prin Împrejmuirea interioară nu vor izbuti să răzbată. Partidul a adus În sat și ceea ce mai tîrziu avea să fie așteptat cu mare bucurie, anume un camion cu instalații de proiectat filme la bord, vasăzică o caravană cinemato grafică. Proțăpind mașina În fața peretelui de apus al bisericii, s-au apucat să proiecteze seara, pe zidul alb, ideal ca ecran, filme documentare despre creșterea științifică a animalelor, pentru ca imaginile În mișcare să le dovedească țăranilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eram la tine? ― Nu mă Îndoiesc. ― Ce te face să fii atât de sigur? ― Nu uita, Nicule, că am fost cercetaș și nu unul de duzină. Individul și-a luat tălpășița Îndată ce birjele au pornit, avându-vă pe voi la „bord”. Deci și-a notat În minte pe fiecare din cei ce au urcat În trăsuri. Pe care sigur Îi cunoaște. Că pe tata Toader și pe mama Maranda nu-i știe, nu-i nimic. I-a trecut la capitolul: „Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în când, musafir. Eu, om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine? îl întrebară cei de la bord. Da, de ce? Te-am găsit leșinat în șalupă. Oamenii tăi au spus că în apropierea Triunghiului Bermudelor ți s-a făcut rău. E O.K. N-am nimic. Nimic. Intră cine vrea. Iese cine poate. Sau cine nu poate rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Guadalmedina la Curte; o influență care, pe deasupra, era dublată de prestigiul unei scurte dar strălucite cariere militare juvenile: la douăzeci și ceva de ani făcuse parte din statul major al ducelui de Osuna, luptând Împotriva venețienilor și a turcilor la bordul galerelor spaniole de la Napoli, perioadă În care Îl cunoscuse și pe Diego Alatriste. — Un bucluc Îndrăcit, repetă Guadalmedina. Căpitanul dădu din umeri. Stătea fără pălărie și fără capă, În picioare, Într-o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceva ce nu se putea spune, ci doar arăta. Din câte îmi amintesc, n-am purtat nici o discuție câtă vreme am fost purtați în interiorul ținutului. N-am spus nimic despre automobil, despre motorul - din câte se vedea - slab sau despre bordul simplu, din metal lăcuit, și despre hopurile drumului ori despre buștenii care coborau în jos, pe îlven. Dar am putut să aflu cum se numeau satele din drumul nostru: Tvärålund, Vindeln, Yttersjön, Ekträsk, Åsträsk, Kalvträsk, Granträsk, Risliden. Numele sunt aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Doar pentru că se stăpânea, fiindcă în sinea sa nu putea să rămână indiferent la insolitul în care se afunda cu fiecare kilometru parcurs. Primul semn vădit de neliniște l-a arătat atunci când a observat că nu mai există nici o adiere... Bordul arăta o sută douăzeci de kilometri pe oră. Chiar și în condițiile unui calm plat, la o asemenea viteză s-ar fi simțit o anumită rezistență a aerului! Doar dacă vântul, printr-o minune, ar fi bătut în sensul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]