KorAP: Find »[drukola/base=bornă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...140 >

3,483 matches

Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676

să păstreze autonomia statelor într-un număr mare de domenii. Este vorba de a împăca supranaționalitatea cu respectarea particularităților naționale, sarcină delicată, plină de o contradicție greu de depășit. "Visul european, aportul politicii creștin-democrate în acest secol", a exclamat Étienne Borne în omagiul adus lui Alcide De Gasperi în 1954. Acest raționament este acela al unui militant. Se știe că "visul european" nu este specificitatea democrației creștine, așa după cum europenismul acesteia nu a fost deosebit de precoce și a suscitat numeroase dezbateri

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
importanță capitală în istoria democrației creștine prin conștientizarea consecințelor sale și prin angajarea intelectuală și militantă care a condus la fondarea, în iulie 1937, a Comitetului pentru Pacea Civilă și Religioasă din Spania, în care Maritain, Mounier, Mendizábal, Mauriac, Vignaux, Borne, Sturzo au jucat un rol determinant. Acest angajament a fost susținut de publicarea manifestelor care au eșuat, ca și alte multe apeluri către conștiința creștină, cum ar fi: "Un strigăt de alarmă al catolicilor francezi în favoarea Spaniei martire", în "L

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Gilbert Dru sau Jean-Marie Domenach, pentru a dezvolta rezistența spirituală. În noiembrie 1943, Gilbert Dru a fondat, împreună cu Simonnet, mișcarea Tineretului Creștin Luptător. Mulți dintre acești tineri, ca de exemple Henri Bourbon, care ulterior avea să conducă France-Forum împreună cu Étienne Borne, au difuzat Cahiers du Témoignage chrétien, elaborate la Fourvière de părinții iezuiți Pierre Chaillet, Gaston Fessard, Henri de Lubac. Angajările în Rezistență sînt atît de numeroase și diverse, încît este imposibil să le amintim pe toate. Importanța lor în istoria

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
politic, face dificilă afirmarea unui partid revendicîndu-se sau doar inspirîndu-se din creștinism. Și în ciuda eforturilor sale de a se degaja de eticheta confesională lipită de detractorii lui, MRP a fost, în parte, victima unei anumite imagini clericale. În 1973, Étienne Borne avea să dea o lecție în Democrația modernă, organul Centrului Democrat: în țara "care a fost cea a precursorilor și pionierilor săi, democrația creștină, în ciuda episoadelor explozive dar scurte, a întîmpinat cele mai multe dificultăți în a se instala, în mod durabil

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
a putut fi împiedicat nici de entuziasmul și devotamentul militanților săi, nici de efortul remarcabil de gîndire, rar întîlnit într-un partid politic. Acest efort a fost făcut și de L'Aube pînă în 1952 și mai ales de Étienne Borne, "conștiința MRP-ului", cum spunea despre el cu afecțiune François Mauriac (Bloc-Notes, 3 august 1958). Autor al raportului doctrinal la cel de-al X-lea Congres din 1954, el identifica MRP-ul cu democrația de inspirație creștină ale cărei teme

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
politică este foarte bine rezumată de rolul pe care îl atribuia France-Forum-ului, al cărei caracter original trebuie subliniat, fiind o revistă a DC, însă independentă de forurile conducătoare ale partidului. Ea trebuia, spune el într-o scrisoare adresată lui Étienne Borne și Henri Bourbon în iulie 196610, "să ocrotească libera exprimare a deosebirilor autentice și să permită confruntări loiale, înfruntări lipsite de sectarism", să fie un loc pentru dialog, acel "dialog care ajută la descoperirea posibilităților de convegență și limitele lor

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
un eveniment electoral minor. Textele dovedesc această preocupare, fie că este vorba de Carta de la Lyon din 1966, de raportul doctrinal al lui Jean Chelini de la Congresul din Mulhouse în 1973, de "Altă soluție" în 1977, de raportul lui Étienne Borne la Congresul de la Strasbourg în 1980, "O doctrină pentru prezent", sau acela al lui Jacques Barrot și François Bayrou (ales președinte în decembrie 1994) la Congresul din Saint-Malo în 1990. Rezoluția finală a acestui Congres semnala că "CDS afirmă că

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
inspirat de principiile dreptului natural, care trebuia să concretizeze doctrina socială a Bisericii ținînd cont de diversele contexte naționale". În Italia, mai ales, discursul privind criza democrației creștine este prematur (chiar de la începutul anilor 1950) și recurent. În 1973, Étienne Borne vorbea el însuși de democrația creștină ca de o "mare promisiune care nu a fost niciodată ținută"2. Tema revine foarte des și cu regularitate: într-un recent articol din La Croix putem citi această afirmație: "La mai puțin de

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
și nazismului, în ciuda pozițiilor mai ambigui ale Bisericii lor, creștin-democrații, după război, au dat dovadă de o luciditate rară față de Uniunea Sovietică și de comunism. Într-o perioadă în care cultura europeană era marcată de marxism, fermitatea ideologiei lui Étienne Borne este remarcabilă, ca și aspectul profetic al analizelor lui Adenauer asupra destinului Germaniei de Est. În fața ascensiunii curentelor populiste și extremiste, mai mult sau mai puțin fascizante, creștin-democrații dau dovadă, chiar și azi, de cea mai mare fermitate: este suficient

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
socialism îndulcit sînt greu de stabilit"7. Nu era socialistul François Mitterrand cel care se declara un cercetător al "unei căi intermediare între liberalism, o înșelătorie, și colectivism, o piedică?" (Libération, 10 mai 1984) Este adevărat că după Sturzo, Maritain, Borne, nu mai remarcăm o ideologie doctrinală aprofundată, specifică democrației creștine. Nu fiindcă filosofia de inspirație creștină ar fi epuizată, ci pentru că nu mai exista o filosofie vie a democrației creștine, așa după cum o arată și lucrările lui Paul Ricoeur sau

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
fi epuizată, ci pentru că nu mai exista o filosofie vie a democrației creștine, așa după cum o arată și lucrările lui Paul Ricoeur sau Rémy Brague. Acest aspect nu este neliniștitor pentru democrația creștină fiindcă recitindu-i pe Sturzo, Maritain și Borne, constatăm că aceștia sînt încă uimitor de moderni și pot servi drept bază pentru o nouă acțiune. Însă democrația creștină trebuie să se întrebe care este, astăzi, sensul unei politici de inspirație creștină, al viziunii despre om conform creștinismului. Or

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
GIOVAGNOLI, La cultura democristiana, Bari, 1991, 313 p. și Joseph HOURS, "Les origines d'une tradition politique. La formulation en France de la doctrine de la démocratie chrétienne et des pouvoirs intermédiaires", in Libéralisme, traditionalisme, décentralisation, Paris, 1952, pp. 49-192. 2 Étienne BORNE, "Éthique et politique", in La Démocratie chrétienne, force internationale, op. cit., pp. 131-140. 3 Joeph ROVAN, Konrad Adenauer, Paris, 1987, p.13. 4 Jean-Dominique DURAND, "Alcide De Gasperi ovvero la politica ispirata", in Storia contemporanea, 1984, pp. 545-591. 5 Raymond POIDEVIN

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
de la morale et de la religion, Paris, 1932, p. 304. 9 Roberto PAPINI (coord.), L'apporto del personalismo alla costruzione dell' Europa, Milano, 1981, pp. 141-205. 10 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit., p. 153. 11 Ibid., p. 154. 12 Étienne BORNE, "Se souvenir d' Emmanuel Mounier", in France Catholique, no. 2252, și Emmanuel Mounier ou le combat pour l'homme, Paris, 1972, 191 p. 13 René RÉMOND, "Étienne Borne, la passion de la vérité", in La Croix, 17 iunie 1993. 14 Jacques

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Des partis catholiques, op. cit., p. 153. 11 Ibid., p. 154. 12 Étienne BORNE, "Se souvenir d' Emmanuel Mounier", in France Catholique, no. 2252, și Emmanuel Mounier ou le combat pour l'homme, Paris, 1972, 191 p. 13 René RÉMOND, "Étienne Borne, la passion de la vérité", in La Croix, 17 iunie 1993. 14 Jacques MARITAIN, Le paysan de la Garonne, Paris, 1966, in Oeuvres complètes, vol. XII, Paris-Freiburg, 1992, pp. 697-698. 15 Étienne BORNE, "La filosofia politica di Jacques Maritain", in Il pensiero

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
homme, Paris, 1972, 191 p. 13 René RÉMOND, "Étienne Borne, la passion de la vérité", in La Croix, 17 iunie 1993. 14 Jacques MARITAIN, Le paysan de la Garonne, Paris, 1966, in Oeuvres complètes, vol. XII, Paris-Freiburg, 1992, pp. 697-698. 15 Étienne BORNE, "La filosofia politica di Jacques Maritain", in Il pensiero politico di Jacques Maritain, Milano, 1978, pp. 246-247. 16 Giorgio LA PIRA, in Jacques Maritain e la società contemporanea, Milano, 1978, p. 400. 17 Aldo MORO, "Per una iniziativa politica della

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
466 p. CAPITOLUL III 1 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit., p. 234. 2 F. ANDREU, "P. Gioacchino Ventura", in Regnum Dei, 1961, p. 110. 3 Roberto PAPINI, Quelle identité pour la Démocratie chrétienne?, Roma, 1978, p. 29. 4 Étienne BORNE, "Ethique politique des Églises", in Forces religieuses, op. cit., p. 14. 5 Chantal MILLON-DELSOL, L'État subsidiaire, Paris, 1992, 233 p., și Le Principe de subsidiarité, Paris, 1993, 127 p. 6 "Le Monde", 30 iunie 1992. 7 Citat de Jean-Marie MAYEUR

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
pp. 9-34. 15 François PERROUX, L'Europe sans rivages, Paris, 1954, 668 p. 16 Jean CHARBONNEL, Edmond Michelet, op. cit., p. 95. 17 Joseph HOURS, "L'Europe à ne pas faire", in La vie intellectuelle, octombrie 1950, pp. 276-304. 18 Étienne BORNE, "Alcide De Gasperi", in La vie intellectuelle, octombrie 1954, pp. 103-107. Dezbaterea Hours / Borne este amplu evocată de Yvon TRANVOUEZ, "Europe, chrétienté et catholiques français. Débats en marge du MRP", in Le MRP et la construction européenne, Bruxelles, 1993, pp.

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Jean CHARBONNEL, Edmond Michelet, op. cit., p. 95. 17 Joseph HOURS, "L'Europe à ne pas faire", in La vie intellectuelle, octombrie 1950, pp. 276-304. 18 Étienne BORNE, "Alcide De Gasperi", in La vie intellectuelle, octombrie 1954, pp. 103-107. Dezbaterea Hours / Borne este amplu evocată de Yvon TRANVOUEZ, "Europe, chrétienté et catholiques français. Débats en marge du MRP", in Le MRP et la construction européenne, Bruxelles, 1993, pp. 87-102. 19 Jean-Claude DELBREIL, Les catholiques français et les tentatives de rapprochement franco-allemand (1920-1933

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Ibidem, pp. 214-215. 5 De exemplu, memoriile lui Pierre-Henri TEITGEN, "Faites entrer le témoin suivant". 1940-1958. De la Résistance à la Ve République, Rennes, 1988, și ale lui Jean TEITGEN, Le gaullisme en question, Paris, 1981, cu o prefață de Étienne BORNE, "Gaullisme et bonapartisme". 6 Jean-Marie MAYEUR, "De Gaulle et l'Église catholique", Colloque De Gaulle en son siècle, Paris, 19-24 noiembrie 1990, și Cahiers Jacques Maritain, n. 16-17 aprilie 1988. 7 Vezi teza lui François BAZIN, Les députés MRP élus

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Europe, Roma, 1975, 86 p. 7 Thomas JANSEN, "Le Parti Populaire Européen. Structures et développement", in La Démocratie chrétienne force internationale, op. cit., pp. 277-283. CONCLUZII 1 Roberto PAPINI, Quelle identité pour la Démocratie chrétienne?, Roma, 1978, p. 53. 2 Étienne BORNE, "Qu' est-ce que la Démocratie chrétienne?", in Démocratie moderne, 15 noiembrie 1973. 3 "L'avenir de la Démocratie chrétienne", de Jacques MOUNIER, La Croix, 30 iulie 1993. 4 Jacques BARROT, Convorbire cu Michel MARIAN, "L'heure de la Démocratie chrétienne?", Esprit, octombrie

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304

și ar putea ilustra mai bine centralitatea fantomei în spațiul teatral oriental decât teatrul no, atât de total și de explicit întemeiat pe o estetică a apariției și pentru care întoarcerea celui plecat dintre pământeni este deopotrivă matrice și model? Borne sau jaloane ce marchează, începând cu epocile vechi și până astăzi, permanența unei viziuni despre un teatru în miezul ascuns al căruia sălășluiește fantoma - iată ce vor fi capitolele acestei cărți, care nu-și propune câtuși de puțin exhaustivitatea, epuizarea

Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
Corola-publishinghouse/Science/224_a_281

complexă, dar și cu alt nivel de înțelegere care nu rămâne atașat nici de dat nici de creat, ci le combină pe amândouă într-o nouă unitate cognitivă. Economia conceptualizează diferit de fizică, în sensul că ea conceptualizează faptele ca borne ale dinamicii complexe a subiectivității ce construiește viziunea drept optim al cunoașterii în ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se

ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
generat de prima modernitate pentru a nu lăsa spațiul liber pentru manifestarea ordinii globale, ca expresie a celei de-a doua modernități. Ceea ce îndeobște se așteaptă a fi sens al discontinuității dintre conceptele de ordine, delimitarea precisă a timpului și bornei de trecere, ține de o treaptă inadecvată de reprezentare a schimbării, instantanee. Disconcontinuitatea este o zonă de penumbră, cum afirma Georgescu-Roegen în legătură cu conceptele dialectice, în care se trasează prevalențe într-o formulă complexă, ca pe un teatru de operațiuni militare

ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234

1989. Pe lângă pedepsele dictate, organele de represiune au Încercat În mod evident separarea definitivă a protestatarilor de Brașov. Unul dintre cei deportați Își amintește că, odată, când a plecat acasă: „M-au adus Înapoi și m-au bătut la fiecare bornă kilometrică. Opreau mașina, mă dădeau jos și Începeau să mă bată, mă dădeau cu capul de bornă «să-mi iasă Brașovul din cap»”15. Aparatul de represiune nu s-a răzbunat numai Împotriva celor care au participat la revolta din

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
Brașov. Unul dintre cei deportați Își amintește că, odată, când a plecat acasă: „M-au adus Înapoi și m-au bătut la fiecare bornă kilometrică. Opreau mașina, mă dădeau jos și Începeau să mă bată, mă dădeau cu capul de bornă «să-mi iasă Brașovul din cap»”15. Aparatul de represiune nu s-a răzbunat numai Împotriva celor care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987, ci și Împotriva celor ce s-au solidarizat cu această cauză. Cătălin Bia, student

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]