3,270 matches
-
toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită, ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un cerber, un zbir, un om închis în absurditatea voinței de fier de a fi actor. Chestie care m-a făcut temut, dar și urât de oamenii pe care i-am ocrotit, așa că am de la cine să o iau peste bot atunci când îmi este greu și am nevoie și eu de un dram de sprijin. Nu e de colo să constați că nu ai prieteni în teatru și că nici nu le duci dorul, că poți trăi singur, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
generală n‑a fost nici ea respectată, oh, Doamne! Și nici nu‑i cine știe ce consolare că ucigașul meu o să cadă pe front în ’40 și atunci o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans vrea. Pantofii ăștia lucioși ca oglinda o strepezesc pe maică‑sa până‑n vintrele de unde a ieșit cândva Hans, iar el nici măcar nu‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑ar auzi nici un sunet dacă ar și sufla. E de‑ajuns însă că toți cei care‑l văd cred că știe să cânte la saxofon. Când se întorc muzicienii, lasă repede saxofonul din mână, ca să nu ia una peste bot pe motiv că deteriorează instrumentele muzicale. Apoi își comandă un sifon cu sirop de zmeură, care‑i cel mai ieftin, (n‑a prădat încă nici un portofel) și scrie începutul (mâine sfârșitul) unui poem de la care nimic din ceea ce‑l înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spună cum îl enervează bătrâna cu plicurile ei idioate și activitatea la grupul de tineret din partid, ăsta e motivul pentru care vreau, pe cât posibil, să mă distanțez muzical de chestiile astea. Rainer spune că‑i arde acuși una peste bot. Sophie vorbește încet și tărăgănat, lasă‑l în pace. Anna: Până și statuia lui Goethe de pe Ring s‑ar plictisi ascultându‑te, Hans. Sophie: Nu fi așa arogantă. Hans: Observi, Anna? Când o femeie iubește un bărbat și nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în blugi. Pentru că banii de buzunar trebuie economisiți (dacă‑i pe‑așa, părinții ar putea să nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luna mai sau în timpul posturilor, pun niște bani deoparte, din care le mai scapă câte ceva printre degete și pentru băiețel, ca răsplată pentru evlavia cu care slujește la altar; ca să‑și cumpere și el cândva o pereche de pantofi cu botul ascuțit, cum sunt la modă, sau un pulover. Din păcate, astea sunt lucrurile care‑l interesează cel mai mult pe băiatul ăsta superficial, însă mai are timp să învețe să se uite și în interior. În sine însuși. Pe deasupra, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimic n‑are importanță. Dar mai întâi trebuie să afle și ei ce este nimicul ăsta, care nu‑i nimic. Aici trebuie să‑i dau dreptate Sophiei întru totul, spune Hans, iar ție, Rainer, îți dau în sfârșit una peste bot. Dar Sophie îl reține. Rainer observă că Hans e un element străin și perturbator în viața Sophiei, ceea ce nu trebuie confundat cu un subiect străin. În realitate, Hans este pentru Sophie doar un obiect și nimic mai mult. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rog, amândoi. Scăldați în ură, frații se îndreaptă spre ieșire, târșâind picioarele pe gazonul englezesc și strivind intenționat mai mulți boboci scumpi, frunze și fire de iarbă sub tălpile pantofilor, subțiate ca o coală de hârtie; un pantof modern cu bot ascuțit își pierde considerabil din forma inițială dacă i se aplică o talpă nouă. Apoi o iau spre stație, în timp ce Rainer ține un monolog în care explică de ce a plecat el de bunăvoie. Din acest motiv este mai tare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
autor asupra filmelor și comediilor muzicale realizate de el. Nu are minte nici cât un copil, un snob tipic care-și permite să trăiască În New York numai prin tot felul de șmecherii. Credeai că scapi doar cu atât? Să pui botul la tot ce spune el și apoi să-mi transmiți mie exact ce-ai auzit? Gan e un snob, nici măcar nu se pricepe să mintă cu abilitate. De aceea, dacă ascultai cu atenție, erai În stare să Înțelegi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
băiatului, ascultându-i vocea tânără și puternică: „Încărcați-vă armele goale, / Și lustruiți-vă cuțitele, / Să-i omorâm pe evreii nenorociți, / Care ne otrăvesc tuturor viața“. Pentru o clipă, am fost tentat să deschid ușa și să-l pocnesc peste bot pe puștanul dornic de violență. Dar ce rost avea să fac orice altceva decât să-l las în pace? Sunt doar atât de multe modalități de a scăpa de ceea ce se teme cineva, iar una deloc de neglijat dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
făcut, Ulrike? i-am zis încet, fără să o privesc, acum că eram chiar lângă ea, ci fixând desenul standardizat, cu obligatoriul său evreu urât. Nimeni nu ar putea să arate așa, mi-am zis. Nasul era la fel de mare ca botul unei oi. Da, domnule, răspunse ea pe un ton vesel. Sunt o mulțime de polițiști prin preajmă. Tu nu poți să-i vezi, dar ei sunt cu toții cu ochii pe tine. Înțelegi? Am văzut cum dă din cap în reflecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el m-am gândit la toate lucrurile pe care i le-aș fi spus dacă aș fi fost tatăl lui, dar când am fost aproape de el am zâmbit. Aș fi vrut mai degrabă să-i dau o lovitură zdravănă peste bot cu dosul palmei. — Bună, Heinrich. Frumoșii lui ochi albaștri mă priviră ursuzi: Presupun că dumneata crezi că mă poți face să încetez, zise el, doar pentru că ai fost prieten cu tatăl meu. — Eu? Nu-mi pasă deloc ce faci. — Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean. Te-ai sculat cu noaptea-n cap, O să-ți dea colgiul hap, Fox cu ochii-ntorși cu albul, Fix cu ochii la harap! Sus în pat Haide - zup! Adă botul Să ți-l pup. La ureche-apoi să-l pui, Să zici iute ce-ai să-mi spui. Vrei să batem lunci, păduri? Ori ești poate în călduri Și-ai venit să-ți caut fată Tot ca tine de pătată: Nunul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sufletul de viu! Nu mă bag să caut fată, Că e treabă mult spurcată Și cădem în postul mare Și-am căințele amare. Dar nu-ți arde de păduri Și mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-și bagă Prin cămări, prin așternuturi, Ochi-pucioasă, de te scuturi: Dracu-aducător de boale, Cald inel, cu blană moale Și cu prefăcut răsuflet Ca păcatele din suflet! Stai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș de păr la bot... - Prea erai și tu de tot Că nu te mai stâmpărai Și umblai și la serai Și la toate te băgai... Cu trei alte mai bătrâne Duceai vorbe la cadâne Vorbe dulci și leac spurcat Cum știi tu, de lepădat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
reclamă. Publicitate negativă, asta, hîm, nu prea există... Rachiul so aprig de Câlnău este un produs a căruia vandabilitate depinde aproape în totalitate de reclamă. Că, la urma urmei, de, că o să cumperi "aprigul de Câlnău" și nu o să bagi botul în "țuică de Pitești", care, la urma dinspre urma urmelor, tot o "apă de foc" este, deopotrivă rezultată din amprenta fructelor - care-i diferența? Dar să revenim la Dorel, simt io nevoia... Cine e dorel al nostru? Păi, dorel din
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
bipede i-a dăruit toate cele 365 de zile spre desfrâu walpurgic fără discernământ, te-apucă brusc o infinită greață în raport cu atitudinea ucigașă a omului față de câine!... Invers, e firesc, pentru că nu toți câinii sunt făcuți ca să te pupe în bot și să îți lingă tălpile. Mai sunt și dintr-aceia născuți pentru atac. Depinde cum sunt lăsați de om să evolueze. Însă, până una, alta, vin alegerile!... Cu iz de gonade prăjite pe foarte mulți bani, evident. Propun ca siglă
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
mine scheunând ușor de parcă ar fi înțeles starea prin care treceam. - Când o să vină timpul, să știi că am să-ți dau drumul din lanț. Și ție și celuilalt. Parcă ar fi gata să înțeleagă, se gudură și-și lipește botul de obrazul meu. - Dar să nu te mai atingi de nici o găină, că nu e bine. Poți să o pățești și eu nu voi mai fi aici să te apăr. Îmi promiți? E numai ochi și urechi. - Să știi că
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
ce pune-n funcțiune Scaunul electric, Rama tabloului poate sparge multe capete, Plecarea cuiva seamănă cu un asasinat, Întinzi mâna și primești un găinaț de porumbel, De aceea îmi plac mie câinii, ei te latră sau, Cu încredere, își pun botul pe umărul tău. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Când principiile / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÂND PRINCIPIILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361352_a_362681]
-
se agite, urlând sau să ragă fiecare după specia ei și frumusețea Țării Lalelelor se transformase într-un vacarm de nedescris. Oamenii, tineri și bătrâni se speriară și începură să fugă, dar balaurii se întindeau spre ei, îi prindeau cu botul și îi aruncau înapoi în locul de unde plecaseră. Maria și Ion pățiră la fel ca și ceilalți. Balaurii se întindeau și peste lanul de lalele, culcându-le la pământ sau se încolăceau în jurul tulpinilor groase ale copacilor. Unele din frumoasele păsărele
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Ba să credeți Capete de Pisică, pentru că datorită Domnului existăm toți. Fără Domnul, nici voi n-ați exista. Numai El știe de ce-o fi înfăptuit asemenea lighioane ca voi. Auzind asta, Capetele de Pisică se repeziră spre îngeri cu botul, lovind și împroșcând cu venin în stânga și în dreapta. Îngerii începură să se apere cu aripile mari și puternice, lovindu-i cum apucau pe Capete de Pisică. Apoi balaurii se repeziră spre animale, oameni și înghițiră tot ce putură. În puțin
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
felie (spune nepotul) sau cu „vedete” simple emițătoare de fițe? A, nu știți cât de important este rolul televiziunii în formarea, mobilizarea și educarea poporului? Vedeți cum fac națiunile civilizate. La noi, o fi ordin să fie invers? De ce puneți botul (vă explică tot nepotul) și dezvoltați tot felul de fumigene? Multe inventate în propriile laboratoare. De ce politica și alte știri negative ocupă 99% din spațiul de emisie. Inclusiv, la Meteo !... cod...cod... cod... Aflu că un tip cu Lamborghini, nu
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]