1,347 matches
-
My Butterfly. În film, poemul îi este dedicat unui personaj care se cheamă chiar așa, Butterfly, și în jurul numelui are loc o discuție cu un bărbat imaginar, Barry, jucat de una dintre starlete. Filmul aparent arid al lui Tarantino este brăzdat de referințe culturale și puneri în abis, prin jocul complicat de trimiteri se intră în lumile paralele ale filmelor care și-au trăit gloria efemeră. Cei doi polițiști care investighează cazul, vin dintr-un alt film în două părți al
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
să treacă omul oarecare, omul comun, de la care să cerșesc insistent pomana unei confesiuni. Pe primul care a trecut pe sub felinar - era singur și mi s-a părut între două vârste - n-am vrut să-l opresc, întrucât chipul său, brăzdat de cute stranii, era mult prea interesant, iar eu voiam să fac experiența în condițiile cel mai puțin favorabile. A trecut și un tinerel înfășurat într-o pelerină, însă părul zburătăcit și ochii săi de mâncător de hașiș m-au
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
Ce fac eu ca să mă distrez? Femeia asta - pe care nici măcar n-o cunosc - vrea să știe ce anume? Hei, dac-ar ști... he-hei... Dac-ar putea vedea... dar așa ceva n-ar fi posibil. Să vadă cum retez capul cel brăzdat de vreme al bătrînului vagabond de la Metrou. Să vadă cum i-l smulg cu totul și apoi cum mă apropii de leș. Să vadă cum îmi fac trupul masiv să sară peste torsul lui ghemuit, și apoi să vadă cum
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
cel puțin civice) și a cultiva, prin negocieri permanente, viabilitatea unui contract social deschis" (p. 41). Au fost românii pregătiți cu adevărat pentru integrarea în Uniunea Europeană? Haosul din viața politică internă, declanșat pe când focurile de artificii ale aderării încă mai brăzdau cerul, sugerează că răspunsul la această întrebare nu poate fi decât negativ. Dilemele integrării europene nu sunt singurele teme de interes ale acestei cărți de mare actualitate. Eseistul face o foarte nuanțată incursiune în istoria islamului în încercarea de a
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
căutam frumosul absolut, descoperind esența. Astfel trăind Astfel, trăind la-ntâmplare - word-procesați fără patrie, fără rost în anul Domnului cu imprimantă cu tot, emigram tot mai departe atârnând ca un apendice acolo - acolo unde universul vizibil e convex și gnomul, brăzdat de quintesențe, pare pierdut în Libii. și e punctat de miracole răspunsul la "de ce pentru ce?" și azi, în fiecare noapte, așteptam doar înmugurirea aceea și de-am mai rămâne, vai și-amar, pe-acolo pe unde ochiul te minte
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
epocii), iar periferia se înfățișează în toată splendoarea mizeriei sale, într-unele din cele mai plastice versuri ale volumului: "Cum pot să laud oare-n rime/ Puroiul gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi tricouri,/ Sudoarea acră suie
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
căzut chiștocul/ căci trupul i-a fost pescuit ceva mai târziu/ din apele învolbura-te acoperite cu spumă mur-dară// cutare soțul cu-noscutei scriitoare cu-tare/ scriitor el însuși a fost găsit înecat în zo-na barajului// plouă fă-ră-ncetare/ chipul ora-șu-lui e brăzdat de și-roaie/ așa e - unii se nasc fără destin - / iar muza are veșnic fața plânsă" (p. 29). Cea mai bună caracterizare a personalității poetice a lui Mircea Petean este cea făcută de dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
stau, totuși, ceva mai nuanțat: oricâtă bunăvoință am avea, până în secolul al nouăsprezecelea, cu câteva excepții, literatura americană a urmat destul de servil modele și stilurile europene, îndeosebi cele britanice. E greu să negi, de pildă, puternicul filon „victorian" care a brăzdat, aproape de la un capăt la altul, literatura americană a veacului al nouăsprezecelea. Doar vocile unor Mark Twain, Herman Melville și Walt Whitman corespund ideii de „inventare", de „întemeiere" despre care vorbesc Greil Marcus și Werner Sollors. Firește că aici nu
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
spațiu traversat deopotrivă de noapte și zi: noapte jos, pădure întunecată, casă cu doar două ferestre luminate și-n rest obloane trase, cu felinar aprins reflectându-se în lac, iar în văzduh zi: lumină diurnă în albastrul înseninat al cerului brăzdat de nori albi și pufoși. Contrastul acesta simultan, concomitent, într-o singură zi, într-o singură ființă, îmi pare a-l defini cel mai bine pe acest scriitor profund, uitat de cei ce împart Premiul Nobel și căruia destinul i-
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
particular, e dominantă o cometă. Puțini sînt magii care o văd, iar celor care o și înțeleg (Athos și Bragelonne) le prevestește, redundant, o moarte iminentă. Cu o cometă am putea asemăna tipsia de argint, care, în mica insulă Sainte-Marguerite, brăzdează cerul. În plină zi, cînd e mai soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe dos. Cum altfel ar putea fi, dacă fratele cel geamăn al regelui Franței e pe veci
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
de directețe. O dovedește și primul poem de aici, care alunecă treptat dinspre un regim cotidian, localizabil, către unul al terorii difuze: „Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului,/ proaspete, colorate,/ văzute prin retina copilăriei. Dar părul meu/ e lung și rărit,/ chipul brăzdat de trecerea vremii./ Am o pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
rochie din voal azuriu, pe care nu aveam s-o îmbrac decât pentru el. În cabina de probă din magazinul acela cochet am făcut dragoste prima oară. Mă vedeam în oglindă, vedeam mâinile lui Honoré pe coapsele mele, degetele sale brăzdând cu dungi efemere pielea mea elastică. Niciodată, gâfâia Honoré, niciodată nu mai întâlnise o fată atât de sănătoasă. Femeile musulmane intraseră și ele în magazinul cel cochet, le auzeam sporovăind pe limba lor. Honoré se îmbrăca la loc, măsurându-mă
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
am întâlnit cu Părintele Ceresc/ care privea cu-o dragoste nestrămutată.” Încântarea Poetului se întruchipează într-un pârâu care poate malul să-l răpună, înainte de-a pătrunde cu tot dorul său în nesfârșitul ocean. Pentru Karol Wojtyła: câmpie deschisă brăzdată de-un pârâu liniștit, - făr de talaz care se zbate pe-al curcubeului arc - i u b i r e a - i forța omniprezentă, capabilă să îi explice totul, să îi dezlege totul, el fiind doar frunza care nu se
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
Era frumușel, frumușel bine, cu o frunte înaltă și palidă, ochi apoși și o gură precisă, delicată - se părea la vremea aceea că o să devină un prințișor frumos sau, la fel de plauzibil, un Ludwig de Bavaria, cu o frunte arcuită și brăzdată de vinișoare și cu ochi prea plini de-o sensibilitate tremurătoare. Și (slavă Domnului) nutrea afecțiuni și înclinații copilărești pe lîngă tendințele mai ciudățele. Iubea bomboanele Pop Rocks și, cu o devoțiune neliniștitoare, culoarea albastru. Era fascinat de Abraham Lincoln
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
o viață tihnită; mulți dintre locuitorii săi aveau pământ în împrejurimi, în suprafețe mai mari sau mai mici. Pe străzile mărginite toate cu arbori se înșirau pe atunci case scunde și cu ziduri trainice, cu grădini înecate de vegetație și brăzdate de straturi ordonate de flori; crengile merilor și caișilor înaintau de multe ori peste gard în stradă și trecătorul, uneori nevoit să se aplece, le putea culege fructele coapte ca în paradis. [...] în unele grădini, de pildă la tante Sophie
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
tatălui risipitor, moare într-un război al altora. Nimeni nu l-a trimis acolo pe săteanul din Cioromârda specializat ca hingher. În noua conjunctură națională și internațională, el a intrat în cizme pentru bani. Reflectorul moral, îndreptat înainte spre figura brăzdată de vicii a dușmanului Patriei, este acum întors nu spre un personaj exponențial, ci spre o situație generatoare. În plină lumină va apărea ceea ce în epoca socialistă era creionat sumar și ideologizat: contextul. Romanul nou al cunoscutului prozator "șaizecist" nu
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
vieții. 1051. Nu există nimic mai important pe lume decât inima clipei în care îți este dat să mori. 1052. Trăim într-o lume bolnavă de boală prețului fiindcă se dorește neapărat prețioasă. 1053. Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat de nopțile înstelate ale farmecului? 1054. Dacă ai fi infinitul aș stă până l-aș cuprinde pentru tine. 1055. Rămâi cumva cu viața ta la nesfârșit? 1056. Singurătatea este o limită a bunul simț lăsat de Dumnezeu. 1057. Morală este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior -înghițită, după o confruntare directă, de balena albă - și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile autocrații). Căpitanul privește marea (cu un concept al lui Gabriel Liiceanu) ca „limita de depășit" și, de aceea, arogant, îi sfidează
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
vieții. 1051. Nu există nimic mai important pe lume decât inima clipei în care îți este dat să mori. 1052. Trăim într-o lume bolnavă de boală prețului fiindcă se dorește neapărat prețioasă. 1053. Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat de nopțile înstelate ale farmecului? 1054. Dacă ai fi infinitul aș stă până l-aș cuprinde pentru tine. 1055. Rămâi cumva cu viața ta la nesfârșit? 1056. Singurătatea este o limită a bunul simț lăsat de Dumnezeu. 1057. Morală este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Românilor“; oronimul Munții Balcani, desemnează, firește, „munții Pelasgo Daco-Thracilor / Valahilor, adică ai Dacoromânilor / Românilor“». Până către mijlocul secolului al XX-lea a existat o conștiință națională a Valahimii (Dacoromânității), atât la nordul cât și la sudul Dunării - sacrul fluviu ce brăzda Dacia lui Burebista / Regalian; apoi, aceasta a fost dinamitată sistematic de cercuri internaționale cu meschine interese. Privitor la existența acestei conștiințe naționale valahice, doar două exemple: în 1780, doi reprezentanți ai iluministei școli Ardelene, Gh. șincai și Samuil Micu, elaborează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sînt. Stau nemișcat și tac. Să spun nu pot dacă-ndărătnicia pe care-o văd de mîine-i sau de ieri. Surpate-s cele două chipuri, pier. Proteu Nainte de-al zări pe Odiseu cu-ai săi vîslași ce marea o brăzdează, nebănuite chipuri se schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
vieții. 1051. Nu există nimic mai important pe lume decât inima clipei în care îți este dat să mori. 1052. Trăim într-o lume bolnavă de boală prețului fiindcă se dorește neapărat prețioasă. 1053. Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat de nopțile înstelate ale farmecului? 1054. Dacă ai fi infinitul aș stă până l-aș cuprinde pentru tine. 1055. Rămâi cumva cu viața ta la nesfârșit? 1056. Singurătatea este o limită a bunul simț lăsat de Dumnezeu. 1057. Morală este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Pintilie să scrie scenariul pentru După-amiaza unui torționar prezentat în premieră la Veneția și care la Salonic a pus punct Panoramei balcanice, fiind urmărit cu mare interes. Păienjenișul de aluzii, pe alocuri obscure, pe alocuri cu bătaie doar națională, este brăzdat și de o puzderie de autocitate, mai mult sau mai puțin deformate ironic, sugerînd prin această farsă tragi-comică disoluția generală. Ceea ce accentuează indirect monstruozitatea nu doar a figurii centrale, ci a tuturor personajelor unui univers închis (în ciuda plein air-ului) în
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
confesiune oarecare, ci e formulă etică cea mai deplină în toată dezvoltarea omenirii de până azi, și cea mai sigură temelie pentru progresul individual și național. SUPLICIUL Iar Iisus zicea: Părinte, iarta-le lor că nu știu ce fac. Cu biciul îi brăzdau pielea Și soldații nu știau Că în rănile lui Deșchideau muguri de aripi. I-au pus coroană de spini Fără a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
dinții de lapte. poemele tale vor crește și vor fi la casa lor. eu voi fi atunci mult mai departe cel mai departe crescând în pământ rădăcină întoarsă mult mai adânc. tu vei fi mult mai departe o linie albăstruie brăzdându-mi inima de la un cap la altul. o linie albăstruie în care cineva de mult și-a citit numele visele viitorul. ce călător într-o noapte de iarnă va pune pe foc rândurile acestea ce călător își poartă acum pașii
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]