1,323 matches
-
în astă-seară, îl arăt, plin de întristare: "Iată, vai, cine sunt!" Rechizitoriul a luat sfârșit. Dar, în aceeași clipă, portretul pe care-l întind contemporanilor mei devine o oglindă. Acoperit cu cenușă, smulgându-mi încet părul de pe cap, cu fața brăzdată de unghii, dar cu privirea pătrunzătoare, stau în fața omenirii întregi, recapitulându-mi rușinea, fără a pierde din vedere efectul pe care-l produc, și spunând: "Eram cel mai rău dintre cei mai răi . Apoi, pe nesimțite, trec de la "eu" la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sentimente de maximă intensitate, o carte - un tezaur de învățăminte. Cu o nestăpânită emoție am închis cartea și mi-am îndreptat privirea cu admirație spre coperta cărții, spre portretul nonagenarului Alexandru Mânăstireanu. Parcă văd aievea un monument viu, cu fața brăzdată de adânci riduri - mărturie a existenței de aproape un veac - riduri, mărturie a unor suferințe, tristeți, dezamăgiri, împotrivire, luptă... În același timp, apare triumfător chipul iluminat de o aureolă strălucitoare care exprimă cutezanță, dârzenie, îndârjire, vigoare, speranță, demnitate, dragoste de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în picioare. Ieși în noapte. Îngrijorat. Desnădăjduit. Unde-i? Unde-i ea, și unde-i sacul cu bani? Unde, lume sfântă, unde sunteți, voi, oare? Unde? Drept răspuns, parcă a izbucnit, pe cerul nopții, un trăsnet. O luminație teribilă, turbată, brăzdând în feluri și chipuri diferite, cerul , urmată de o rupere de nori, ca un sfârșit de omenire, cu valuri după valuri, de ape, izbite cu putere, de furtună. îl luă cu și mai mult frig, cu și mai aprofundată frică
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de flăcări multicolore. Pe zeci de kilometri în lungul și latul frontului s-au tras în aer mii și milioane de cartușe și proiectile trasoare de toate calibrele și culorile. S-au tras rachete luminoase de toate tipurile. Cerul era brăzdat de jerbele orbitoare ale proiectoarelor, creând un decor fantastic, ca din 1001 de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
cineva la colț? și brațul lui Gumersindo se dezlipea de volan și se Întindea spre ușă, dădea la o parte bara de metal, ai răbdare, așteaptă pînă se oprește de tot, deschidea ușa cu mîna lui de om bătrîn, neagră, brăzdată de zbîrcituri ca scoarța de copac, acum poți să cobori, la revedere, Carlitos; Închidea ușa, apuca din nou volanul cu mîna lui uriașă și Julius, așezat În spatele lui, Încerca să cîștige prietenia acestui negru Înalt cu mîini uriașe și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și negru al nopții În partea asta a colinei Îl Îndemna cu o forță irezistibilă să-și azvîrle dantura spre Lima, spre Monterrico În orice caz, da, Altamira simți că nu mai poate suporta și Își privi mîinile foarte albe brăzdate de vene albastre, asemenea pastilei de la ora unsprezece, dar nu-și găsi nici de data asta liniștea, nimic nu-l putea ajuta să se calmeze. „Numai Susan, numai Susan“, Își spunea Întruna În timp ce alerga după apă, nespus de mîhnit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu albastrul electric al pastilei și lumea se răsturnă iar cu dosul În sus, cu Monterrico cu tot. Îi trecu prin minte că trebuia să-și ia rămas-bun de la musafiri fără dantură, aveau să-l vadă cu fața scofîlcită și brăzdată de riduri și poimîine era duminică după-masă. Fu cît pe-aci să se arunce de pe terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unui fulg, și atunci pata mea a pălit cu încetul, contururile i s-au șters și culoarea a dispărut în câteva minute sub piele. Doar înțepătura, ca un punctuleț negru, mi-a mai rămas pe braț, acum la fel de palid și brăzdat de vinișoare ca al oricărui alt copil. Pe truța s-a uitat din nou la mine, așa, serios și gata să plângă de parc-ar fi luat o notă proastă, după care a fugit în altă bancă iar eu am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
timizi, așa cum se întâmplă celor care așteaptă aceste clipe de multă vreme. Se uita curioasă prin cameră, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Am zâmbit arătându-i foaia albă de pe noptieră pe care scrisesem două poezii. Un fulger puternic a brăzdat cerul. Veioza se stinse și rămasem învăluiți într-o beznă totală. În întuneric, mă conduse până la marginea patului. M-am așezat și mi-a desfăcut pantalonii, căutând cu disperare "jucărica" ei care, probabil, îi lipsea atât de mult. Mă strângea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să o excit, își abandona pieptul în dezmierdarea buzelor și a mâinilor mele și-și ciufulea părul pubian, invitându-mă s-o mângâi mai lesne. Voia să fie luată cu binișorul, cucerită pas cu pas, baricada cu baricada. Afară fulgerele brăzdau cerul, părând să se depărteze într-o altă lume, căci cea adevărată era formată din trupurile noastre. Ploaia se domolise și în cameră pătrundea aerul proaspăt și ozonat, mirosul de apă scursă pe piatră. Între noi exista doar un dialog
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nici un semn că ar fi simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din gestul stângaci. —O, Marker! Nu prea știam cum o să arăți. Dar mie mi se pare că arăți foarte bine. Avea capul ras, cu două albii mari de râu care brăzdau o cumpănă a apelor peticită. Fața lui, plină încă de cruste, arăta ca un sâmbure de piersică de douăzeci și cinci de centimetri. Foarte bine, spuse Mark. Nu prea știam, dar poate bine ar trebui să fie bine. Bonnie râse, iar fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hârtie, deși le învățase de mult pe dinafară. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Mark apăsă pe cicatricea care-i brăzda fruntea. Îi luă înapoi biletul. —Ce-o mai fi însemnând și asta? Dumnezeu a îndrumat pe cineva? Păi, dacă Dumnezeu e așa nebun după mine, de ce să-mi ia mașina mea perfectă și s-o răstoarne? Vâjj. De parcă ar juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șosea, spre mașină. Daniel, clătină ea din cap, tu n-ai știi să joci așa ceva nici dacă te-ar ține legat într-o mașină de curse și ar bloca pedala de accelerație. Mark tot mai șchiopăta și avea încă fața brăzdată de contuzii, dar altfel părea aproape vindecat. La două luni după accident, unor străini le-ar fi părut un pic cam greoi și înclinat spre teorii ciudate, dar nimic care să iasă din norma locală. Numai Karin știa cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
minut. Mark Schluter își întâmpină musafirii la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână. Fața lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum visul și realul în viața fiecărui - le simți și le presimți în inimă prezența când prin ce faci te strădui IUBIRII să te dărui. Orice minune are mai multe ipostaze: oglinzi de cer deasupra oglinzilor din mări; zorii aprinși brăzdează, cu aurul din raze, pământul plin de gânduri, răspunsuri și ntrebări. Tăriile de sus, uscatul și fluidul, ca sufletul și trupul, formează o-armonie, salvată prin IUBIREA care dislocă vidul, unind ceea ce este cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră parcă urme de fier toate forțele sălbatice și violente ale naturii, ale sărăciei, ale decăderii fizice, de-a lungul anilor În care acest vagabond hoinărise de la un capăt la altul al țării, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înalt, desemnat pentru această misiune, se ridică de la masă, le face semn celor În cauză și, Însoțit de ofițerașul Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Catawba este bărbat, Terra este mama noastră și doica noastră și reușim să o cunoaștem, dar Old Catawba este tatăl nostru și, deși știm că este aici, nu izbutim niciodată să-l găsim. Viețuiește În pustiu, iar fruntea sa este brăzdată de munți de granit: el vede cum trăim și cum murim, iar mila sa severă veghează asupra noastră. Femeile Îl iubesc, dar numai bărbații ajung să-l cunoască: numai bărbații care, În agonia și singurătatea lor, l-au chemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încordare. Pentru aceasta, va fi nevoie să fie eliminați de la putere cei care se confundă cu ea. Secoh se hotărî să facă o ceremonie impozantă. Trei ore mai târziu, rânduri de avioane încărcate de trupe și preoți veniți din capitală brăzdau cerul deasupra drumului de munte care ducea la Templul Zeului Adormit. Gosseyn-Ashargin spera să facă acest drum cu ajutorul distorsorului din apartamentul lui Crang și al Patriciei. Acest lucru nefiind posibil, ceru ca Crang să fie în același aparat cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ca niște spini. La dreapta, un rîu șerpuia printre cîmpii și grămezi de zgură, apoi dispărea în oraș, deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților apăreau în spate ca un șir de dinți sparți. Această priveliște îi produse lui Lanark o asemenea plăcere neașteptată, că ochii i se umeziră. Reveni în cameră și se trînti pe pat, întrebîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu pumnul încleștat. — înveselește-te! zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară, Thaw și Coulter coborau pe o cărare din pădure brăzdată de rădăcinile copacilor și pistruiată de soare. Păsările cîntau în desișurile verzi de deasupra. Coulter vorbea despre slujbă. — La început, nu părea așa de rău, din pricina noutății. Era altceva decît școala, te plăteau și te simțeai bărbat. Știi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cascadă și un pescar stătea la marginea ei cu picioarele afundate pînă la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme de-a lungul țărmului, și un golf în care nisipul de sub apa deloc adîncă era galben ca lămîia, brăzdat de petice roșiatice de ierburi de mare. Mai departe, apa era încrețită de talazuri și de valuri care luceau în soare. Trecu deasupra unui triunghi verde-pal în care spuma se aduna încet; era lăsat de siajul unui petrolier lung, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este oprită de Dumnezeu într-un teritoriu ale cărui culori și forme vin din Ascent: Forma cea albă e lacul Fionn, Cu colțuri intime. De-aici, dealurile din Suilven, Forma cea albă e lacul Fionn. Forma cea vere e Glencanisp, Brăzdată de stînci ascunse, De-aici, umărul lui Suilven Forma cea vere e Glencanisp. Forma albastră sînt mările, Forma albastră cerurile. De-aici, vîrful lui Suilven, Și plasa mi se-ntoarce strălucind. SHAKESPEARE, WILLIAM Cartea 1 și 2 datorează mult piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]