888 matches
-
cunoștință numirea generalului Ioan Boeriu la comanda armatei din Transilvania și trecerea Siguranței Publice și a gărzilor naționale la Resortul de Interne. În partea finală a notei se sublinia că: "„Armata ardeleană română este parte integrantă a armatei române.”" Vasile Braniște, datorită sănătății sale precare, a participat la prima ședință a Consiliului abia la 18 martie 1919, când a fost numit șeful Resortului de Culte și Instrucțiune Publică. Octavian Goga se afla la 1 decembrie 1918 la Paris, dar a primit
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
vechi în bazinul Bistritei, încă din epoca paleolitică. Date asupra populației din bazinul inferior al Bistriței au rămas de la Ptolomeu, care menționează existența unei populații de carpi și carpodaci, în partea vestică a Moldovei. Localitatea Broșteni a făcut parte din Braniștea Voronețului din 1488 până în 1807. Această moșie a fost dăruită de domnitorul Ștefan cel Mare Mănăstirii Voroneț, care a stăpânit-o în vechile hotare până când aceasta a fost anexată Imperiului Habsburgic în 1775. După anexarea Bucovinei de către austrieci, o parte
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
din 1488 până în 1807. Această moșie a fost dăruită de domnitorul Ștefan cel Mare Mănăstirii Voroneț, care a stăpânit-o în vechile hotare până când aceasta a fost anexată Imperiului Habsburgic în 1775. După anexarea Bucovinei de către austrieci, o parte din Braniștea pe care se află astăzi comuna Crucea și orașul Broșteni a rămas în Moldova, în stăpânirea lui Teodor Mustață care, în februarie 1807, a vândut-o lui Constantin Balj. Începând cu 1877 comuna Broșteni a devenit proprietatea lui Carol I
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
liturgic la Facultatea de Teologie Catolică a Universității din Fribourg (1983). Se întoarce în țară și își susține doctoratul în teologie (1985) la Institutul Teologic Universitar din București cu teza: "Botezul în diferite rituri liturgice creștine", sub îndrumarea profesorului Ene Braniște. În 1986 suplinește disciplina de liturgică și pastorală, cu seminariile de practică liturgică, iar în 1987 devine profesor universitar, titular la disciplinele Liturgică, Pastorală și Artă creștină, precum și îndrumător de doctorat. În perioada ianuarie-aprilie 1990 a fost consilier economic al
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
Dirigent de la Sibiu, funcție pe care a exercitat-o până pe 17 decembrie 1918, când a fost numit ministru fără portofoliu în guvernul central de la București. Mandatul său de ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent a fost preluat de Valeriu Braniște. În perioada interbelică Vasile Goldiș a făcut parte din guvernele de la București conduse de I.C. Brătianu (1918-1919), Artur Văitoianu (1919-1920), Alexandru Averescu (1920-1926), a fost ales deputat al Partidului Național Român în circumscripțiile Radna (1919), Pecica și Ineu (1922). La
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
științific de doctor în teologie în anul 1943 cu teza "Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila". A fost hirotonit ca diacon (1940) și apoi ca preot (1950), fiind ridicat ulterior la rangul de iconom stavrofor (1952). În afară de studiile teologice, Ene Braniște a urmat și cursurile Seminarului pedagogic “Titu Maiorescu" din București (1937-1938) și apoi pe cele de la Facultatea de Litere (secția Limba română, 1945-1947). După absolvirea facultății, a devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A fost îndrumător de doctorat în domeniul liturgicii, printre studenții săi numărându-se viitorul mitropolit al Ardealului, prof. dr. Laurențiu Streza și arhimandritul mitrofor al Bisericii Armene, dr. Zareh Baronian. Profesorul Braniște a îndeplinit și funcții în administrația patriarhală, cum ar fi cea de vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române (1968-1983), pentru un timp membru cleric al Adunării Eparhiale și al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și membru în Comitetul
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
Bucureștilor, precum și membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic și de Misiune. A participat la întruniri ecumeniste peste hotare (mai ales la consfătuirile de la Chambesy în legătură cu data serbării Sfintelor Paști), susținând conferințe în Austria, Franța, Germania, Anglia. Prof. dr. Ene Braniște a trecut la cele veșnice la data de 18 martie 1984 în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
de la Chambesy în legătură cu data serbării Sfintelor Paști), susținând conferințe în Austria, Franța, Germania, Anglia. Prof. dr. Ene Braniște a trecut la cele veșnice la data de 18 martie 1984 în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973), "Octoihul Mare" (1975) și a revizuit ediția "Liturghierului" din 1980. Prof. Braniște a publicat și alte studii, recenzii, predici, dări de seamă în
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973), "Octoihul Mare" (1975) și a revizuit ediția "Liturghierului" din 1980. Prof. Braniște a publicat și alte studii, recenzii, predici, dări de seamă în următoarele reviste: “Biserica Ortodoxă Română", “Ortodoxia”, “Studii Teologice", “Glasul Bisericii", “Mitropolia Olteniei”, “Mitropolia Banatului” ș.a. Menționăm următoarele:
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
După cum scrie în povestirea "" În munții Sucevii"" din volumul "România pitorească" (1901), în drumul său prin Ținutul Suceava, ""cel din urmă ținut de munte al țării"", scriitorul Alexandru Vlahuță a poposit și la Mănăstirea Râșca, ""pusă subt o sprinceană de braniște, la marginea șesului, întemeiată de episcopul Macarie al Romanului în zilele lui Petru Rareș, care-a înzestrat-o c-o biserică și cu opt chilii"".
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
anii 1976-1980 este student al Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București, pe care-l termină cu teza de licență „Biserică - lăcaș de închinare în tâlcuirea principalilor scriitori bisericești și patristici”, sub îndrumarea Preotului profesor de Teologie Liturgica Ene Braniște. În anii 1975-1976 îndeplinește stagiul militar, apoi, din 1980 devine profesor la catedră I a Seminarului Teologic din Buzău. La 20 decembrie 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, prin mâinile Episcopului (viitorului Mitropolit al Ardealului) Antonie al Buzăului
Casian Crăciun () [Corola-website/Science/308634_a_309963]
-
vara anului 1978, și-a luat licența în Teologie cu calificativul "excepțional”, fiind șef de promoție. La București a fost studentul unor străluciți teologi și excepționali oameni de cultură, dintre care amintim pe Pr. Prof. Nicolae Balca, Pr. Prof. Ene Braniște, Pr. Prof. Mircea Chialda, Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Pr. Prof. Niculae Șerbănescu, Pr. Prof. Constantin Galeriu și Prof. Iorgu Ivan, care au contribuit, alături de alții, la formarea sa ca viitor slujitor al altarului. La 1 august 1978, la vârsta de
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
an a fost hirotonit ieromonah, schimbându-și prenumele din Hagop în Zareh, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe. Între anii 1967-1970 a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic de grad universitar din București, secția practică, sub îndrumarea preotului prof. dr. Ene Braniște, iar în anul 1975 și-a susținut teza de doctorat cu titlul ""Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ"", pentru care a obținut nota 9,57 și calificativul „Excepțional”. În anul 1969 a fost hirotesit arhimandrit
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
temperaturi medii anuale mai scăzute. Teodor Bălan, un cercetător al istoriei localităților dornene, apreciază că acestea datează din anii 1595 - 1600. Printre primele atestări documentare poate fi amintit documentul din 1630 prin care Moise Moghina întărește Mănăstirea Voroneț cu o braniște în Munții Câmpulungului și întâlnim toponimele: Dealul Șarului, Neagră, Ialovița, Muntele Pinului, Colbul, Cotârgași. În perioada 1774 - 1918 locuitorii din Bucovina devin supuși ai coroanei austriece, în timp ce Șaru Dornei și Neagră Șarului au rămas în continuare sub administrație moldoveneasca. La
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
și din Priseaca, care s-au strămutat aici formând satul Valea Mare Nouă. Axa noului sat a fost drumul care unea în mijlocul pădurii Chitanu două drumuri: pe cel de la Bălțați și pe cel care venea de la Bălțeni. După ce străbătea pădurea Braniște, cobora dealul spre valea Darjovului, traversa valea, urcă dealul spre vest, cobora Obrejia și pește câmp, ajungea în partea nord-estică a orașului Slatina. Topograful care a conceput amplasamentul a căutat să sistematizeze, să comanseze, să respecte principiul simetriei. Satul are
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
localității. Suprafața ocupată cu pășuni și vegetație ierboasă este reprezentată de fânețe și islazuri și este suficientă pentru animalele localității. Fondul forestier este foarte redus, localitatea neavând decât 78,91ha de pădure în partea de SE, care poartă numele de Braniște. Ea face obiectul unor valorificări economice multiple, fiind de un real folos sătenilor și altor activități economice. Terenurile degradate ocupă mici porțiuni de-a lungul râului Dâmbovnic, râu ce se găsește situat pe latura de est a localității și în
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
Hochschule für Musik" din Viena. (Aceeași firmă construise în 1910-1912 orga care este instalată în Biserica Evanghelică C.A. București care se află în apropiere de Ateneu). Ateneul a fost consolidat, restaurat și modernizat în perioada 1994-2004 de arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu împreună cu inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman. A fost redeschis în 2005, cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu. Circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
pentru pian (1864), 12 compoziții lirice cuprinse în două caiete cu câte șase piese și trei sonate. Pentru a sprijini politica națională a înființat la Timișoara, ziarul „Dreptatea”, având ca director pe Corneliu Diaconovici și ca redactor responsabil pe Valeriu Braniște. Primul număr a apărut în 25 decembrie 1893 (stil vechi) / 6 ianuarie 1894 (stil nou). și membrii familiei sale au donat 60 000 de coroane pentru clădirea Catedralei Ortodoxe din Sibiu, 50 000 de coroane fondului cultural al arhidiecezei din
Alexandru Mocioni () [Corola-website/Science/303607_a_304936]
-
p. (în colaborare cu Anton Uncu). - Cântări la catcheze, pe ambele semiografii, București, 1953, 298 p. (în colaborare cu Pr. Grigore Costea și I. Croitorii); - Utrenierul uniformizat, pe ambele semiografii, București, 1954,575 p. (în colaborare cu pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Gr. Costea), - Liturghia psaltia pentru 4 voci mixte, București, 1957, 300 p.; - Liturghia psaltica pentru 3 voci egale, Bcuresti, 1956, 80 p. (litografiata); - Cântările Sfintei Liturghii și podobiile celor opt glasuri, București, 1960, 234 p. (în colaborare cu
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
4 voci mixte, București, 1957, 300 p.; - Liturghia psaltica pentru 3 voci egale, Bcuresti, 1956, 80 p. (litografiata); - Cântările Sfintei Liturghii și podobiile celor opt glasuri, București, 1960, 234 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Pr. Prof. Ene Braniște), - Cântări din Sfintele Taine și ale ierurgiilor principale pe ambele semiografii, în ST, ăn. XVI, 1964, nr. 1-2, 122 p. (în colaborare cu Pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Grigore Costea); - Cântările Penticostarului, București, 1980, 206 p. - Felurite prelucrări de
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
1960, 234 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Pr. Prof. Ene Braniște), - Cântări din Sfintele Taine și ale ierurgiilor principale pe ambele semiografii, în ST, ăn. XVI, 1964, nr. 1-2, 122 p. (în colaborare cu Pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Grigore Costea); - Cântările Penticostarului, București, 1980, 206 p. - Felurite prelucrări de muzică corala bisericească pentru cor mixt și soliști, pentru cor mixt și bărbătesc, pentru cor bărbătesc (tropare, axioane ș.a.). - De pildă: Cântări în Joia Patimilor, GB, ăn
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
la vest de târg. În ultimii ani ai secolului al XV-lea, Radu cel Mare a înființat Episcopia Buzăului, și a dat noii instituții 600 de pogoane din Frăsinet, inclusiv pădurea și parcul actual; pădurea episcopiei a căpătat denumirea de "Braniștea". Cum proaspăt înființata episcopie nu a putut stăpâni pădurea, în 1524, episcopul Paisie a cerut intervenția lui Radu de la Afumați, care a reîntărit dreptul de proprietate al Episcopiei: „...să fie volnic Părintele Episcop să-și apere Braniștea și nimenea să
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
căpătat denumirea de "Braniștea". Cum proaspăt înființata episcopie nu a putut stăpâni pădurea, în 1524, episcopul Paisie a cerut intervenția lui Radu de la Afumați, care a reîntărit dreptul de proprietate al Episcopiei: „...să fie volnic Părintele Episcop să-și apere Braniștea și nimenea să nu fie volnic a intra în Braniște de a tăia, pentru că acel om, ce va tăia, Părintele Episcop să fie volnic a-i face dojană și pedeapsă...” Prima atestare a acestei păduri cu numele de "Crâng" datează
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
putut stăpâni pădurea, în 1524, episcopul Paisie a cerut intervenția lui Radu de la Afumați, care a reîntărit dreptul de proprietate al Episcopiei: „...să fie volnic Părintele Episcop să-și apere Braniștea și nimenea să nu fie volnic a intra în Braniște de a tăia, pentru că acel om, ce va tăia, Părintele Episcop să fie volnic a-i face dojană și pedeapsă...” Prima atestare a acestei păduri cu numele de "Crâng" datează de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]