975 matches
-
Cu poșetuța ei caraghioasă și pantofii cu talpă EPA, la care mama ținea tare mult. „Îți pune piciorul în evidență, mamă, și strânge-ți părul sus, așa, luminează-ți fruntea! Uite ce frumos îți șade cu rochița asta albă, cu bretele!“ Și după ce revenise de la facultate în orășelul lor, mama și-a reluat obiceiul să o petreacă atunci când ieșea din casă, de parcă n-ar fi lipsit nici măcar o secundă, darămite cinci ani. În studenție, la două săptămâni, mergea acasă; iarna era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
conține o picătură de sânge. - Nu poate să-și facă cravata, i-o făceai tu când vă îmbrăcați? - I-o făceam eu.- Și băgai de seamă ca să-i fie cărarea drept la mijloc? - Singur, și-o făcea totdeauna strâmb. - Purta bretele proaste și-i cădeau pantalonii. Tu l-ai învățat să-și cumpere bretele noi? - Da! - Tu l-ai învățat să nu vorbească când are mâncarea în gură? Când am mâncat cu el ultima oară, spre mirarea mea, mânca frumos! - Eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făceai tu când vă îmbrăcați? - I-o făceam eu.- Și băgai de seamă ca să-i fie cărarea drept la mijloc? - Singur, și-o făcea totdeauna strâmb. - Purta bretele proaste și-i cădeau pantalonii. Tu l-ai învățat să-și cumpere bretele noi? - Da! - Tu l-ai învățat să nu vorbească când are mâncarea în gură? Când am mâncat cu el ultima oară, spre mirarea mea, mânca frumos! - Eu l-am învățat. - Vrasăzică, te interesai de el, voiai să-l transformi! - Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a camerei o excita. Mai mult, plimbându-se prin cameră își surprindea imaginea în multele oglinzi și suprafețe lustruite curățate meticulos cu Mr Sheen. Își desfăcu bluza și își trecu mâinile peste cupele de nailon, căutând locul dintre sâni și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player, iar Carol își lăsă mâna să îi lunece sub elasticul chiloților... — Crezi în oroare? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mult decât altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și i-am putut vedea tot decorul fastuos - pantofii lungi și ascuțiți, ciorapii plasă, tocul argintiu ca de revolver al chiloților, sutienul cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i problema cu genunchii tăi, ai avut un accident? Făcu asta să pară o ofensă sexuală. În vreme ce-mi aducea penisul la viață, m-am uitat în jos la spatele ei vânjos, la îmbinarea dintre contururile umerilor demarcați de bretelele sutienului și panoul de instrumente minuțios decorat al acelei mașini americane, dintre fesa ei amplă din mâna mea stângă și cadranele pastel ale ceasului și vitezometrului. Încurajat de aceste cadrane acoperite, am dus inelarul de la mâna stângă spre anusul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu mine la sânul Renatei, Vaughan se aplecă peste mine, cu atenția îndreptată în altă parte. Cu o unghie ruptă, sub vârful căreia era o crustă de ulei de motor, arătă spre marginea cromată a geamului și îmbinarea ei cu breteaua supraîntinsă a sutienului tinerei femei. Dintr-un capriciu fotografic, acestea două formau o praștie de metal și nailon, din care părea să iasă singur, în gura mea, sfârcul distorsionat. Pe chipul lui Vaughan nu se citea nici o expresie. Pustule infantile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimbătoare clasice de viteză. În tot acest timp, mi-am ținut privirea fixată asupra părților corpului ei reflectate în acea tehnologie coșmarescă a comenzilor pentru invalizi. I-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă, proeminența sânului drept sub breteaua corsetului spinal, curbura unghiulară a pelvisului, puternica strânsoare a mâinii ei pe brațul meu. La rândul ei, mă țintuia cu privirea prin parbriz, jucându-se cu pedala cromată a schimbătorului de viteze, așteptând parcă să se întâmple ceva obscen. Gabrielle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan pentru asta, însă eu am fost cel care a făcut primul dragoste cu ea - pe bancheta din spate a mașinuței ei, înconjurați de bizara geometrie a comenzilor pentru invalizi. În vreme ce-i exploram corpul, croindu-mi drum pe pipăite printre bretelele și chingile lenjeriei sale intime, suprafețele nefamiliare ale șoldurilor și picioarelor ei mă purtară în fundături neștiute de nimeni, ciudate pante de piele și musculatură. Fiecare deformație a ei devenea o metaforă puternică a excitațiilor unei noi violențe. Corpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vag dezamăgit că era carne din carnea ei. Gabrielle stătea acum în față către umărul meu, pipăindu-mi cu un arătător interiorul buzei inferioare, lovindu-mă cu unghia de dinți. Porțiunile expuse ale corpului ei erau unite între ele de bretelele și chingile acum slăbite. M-am jucat cu pubisul ei osos, pipăindu-i despicătura printre firele rare de păr. În timp ce-mi ședea pasivă în brațe, mișcând din buze într-un răspuns minim, mi-am dat seama că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce fac mica mea escapadă afectivă accesibilă. (Tace o vreme... Privește-n jos. Iese abătut prin dreapta scenei.) Scena 2 (O femeie nu foarte tânără, dar neîndoios frumoasă, intră prin stânga. Poartă o rochie galbenă cloș, strânsă pe mijloc, cu bretele și un strat de dantelă îi iese de sub tiv. Ține în mână o floarea-soarelui mare, cu tulpina înaltă, din care inspiră adânc cu fiecare respirație, cu zgomot, ca și cum și-ar trage seva vieții direct din ea. Se întrerupe din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
picioare. — Mult noroc, draga mea, mi-a urat el, clătinând din cap în semn de încurajare și înmânându-mi un card de acces temporar. Când am pășit în lift, acesta era deja supraaglomerat. L-am întrebat pe un bărbat cu bretele și papion, care stătea lângă panoul cu butoane, dacă nu-l deranjează să apese și pentru mine pe butonul pentru etajul doisprezece. Din nu știu ce motiv, rugămintea mea le-a făcut pe toate celelalte persoane din lift să se oprească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură. Primi florile iar el se pierdea în imaginea ei. Rochia era fină, din mătase. Pietricele albe sclipeau. Două bretele țineau "sutienul" din pietre din care curgea materialul mov închis. Mulțumesc. Nu trebuia... Am vrut. Pierdură o clipă. Amândoi. Haina se oferi el să i-o pună. Observă că nu avea nici o sabie. O conduse la mașină. Porni, apoi opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
exteriorizeze sentimentele cele mai intime, vizionare: trăsăturile fizice exprimă omul în concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou descoperită, dar fără să exagerez. Port o rochie neagră, scurtă, cu bretele, două sandale joase din lac, machiajul discret, cu creion negru, fard roșu și ruj corai, părul împletit spic. Nu vreau să mă întorc acasă, prea multe probleme. Ai nevoie de mine? mi-am întrebat soțul. Căci dacă ai, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia metalică a portbagajului, ceilalți doi, Relu și Doru, escaladând pe capotă și ancorîndu-se, cu propriile bretele, de suportul pentru bagaje montat pe acoperișul taximetrului, marca Daciei 1300. 67 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Taximetristul Genel fu desfăcut, de pe povestioara sa, de colții celorlalte automobile, care-și ambalară motoarele. Posibil aceiași milițieni ce dinamitaseră, în urmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând să țâșnească către oricare domiciliu unde ar fi fost solicitat, dacă ar fi sunat telefonul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
teribil de neînțeles să locuiască atât de aproape de strada lui, pe Mihăileanu, când el locuia, la o azvârlitură de băț, pe Avram Iancu. Ajuns în fața ușii, se apropie și se depărtă de mai multe ori, își potrivi și-și răspotrivi breteaua genții pe umăr, studiind cartea de vizită, ca și cum ar fi contemplat o pictură. - Sexy. Very sexy. Să vezi ce-o să iasă... Surorile Stamatescu și Pink Floyd. Ciocăni. - N-o să fac, dintr-un început, prea mult zgomot, pentru a nu le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minimalist și foarte la modă, Royalton. O oră mai târziu, cei doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat. James stătea pe pat, butonând leneș și privind la zecile de canale TV americane. Majoritatea păreau dominate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit de palmele cam prea mari pentru statura sa, din care pricină și le tot Îndesa discret În pantalonii de trei sferturi, cu bretelele intersectate. Lui Milu Îi puteam cere aproape orice. Îmi zâmbea liniștit, descoperindu-și dinții mari ca niște lopeți, Între care găseai mai tot timpul un firicel de iarbă verde. Accepta totul cu o bucurie neînțeleasă. Spun aproape orice, pentru că exista
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
neoficial, suntem acum prinși Între prânzul alcoolizat și ceaiul spirtos. Când revin la birou, o găsesc pe Candy cocoțată pe caloriferul de sub geam, cu picioarele Întinse, sprijinite de partea de sus a scaunului meu. Poartă o bluză roșu aprins cu bretele, ciorapi din plasă mov și are paiete aurii În păr. —Așa, lasă-mă să ghicesc, spune ea. Te-a făcut de căcat și tu i-ai mulțumit la sfârșit. Dă-mi voie, te rog. O apuc de glezne și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iar pe Zânița o răsfăța cu haine ce aveau croieli moderne și pieptănături Îndrăznețe, cu care frângea inimile multor tineri și bărbați căsătoriți. Îmbrăcat cu cămășuță cu mânecă scurtă, de culoare roșie, cu buzunarul și reverele albe, pantaloni scurți cu bretele, de culoare albă, cu vipușca și tivul de jos roșii, săndăluțe albe din piele și cu șosețele roșii, spre marea nedumerire a lui Va care nu Înțelegea nicidecum rostul și utilitatea șosețelelor. Pe cap avea un basc alb, așa cum purtau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
marginea patului, odihnindu-se puțin Înainte de-a se schimba În haine de zi. Ciudat, niciuna dintre ele nu arunca vreo privire la prietena sau prietenul care le filma. Începură să se dezbrace una pe alta, pianotînd cu degetele pe bretelele sutienelor, mîngîindu-și pielea Înnegrită de soare și netezindu-și urmele lăsate de bretele pe piele. Femeia cu părul platinat Îi ridică miresei vălul de pe față și o sărută pe gură. Începu să se joace cu sînii ei, făcînd ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zi. Ciudat, niciuna dintre ele nu arunca vreo privire la prietena sau prietenul care le filma. Începură să se dezbrace una pe alta, pianotînd cu degetele pe bretelele sutienelor, mîngîindu-și pielea Înnegrită de soare și netezindu-și urmele lăsate de bretele pe piele. Femeia cu părul platinat Îi ridică miresei vălul de pe față și o sărută pe gură. Începu să se joace cu sînii ei, făcînd ochii mari și surîzÎnd cînd sfîrcurile se Întăriră, de parcă era martoră la vreun miracol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
noul veșmânt, pantalonul, cuprinde Întreg piciorul, Înghițind mai multă stofă și sporind truda croitorilor, iacobinii fac din el un costum național. Cu avânt revoluționar, ei Îi socotesc „adevărați patrioți” doar pe cei care umblă sans culotte, așadar În pantaloni cu bretele și cu o scurtă vestă: la carmagnole. Oficial, ținuta e recunoscută ca Însemn al Revoluției În 1794. După această mică incursiune În lumea modei, care, cum deja se poate bănui, e mult mai mult decât o simplă paradare vestimentară, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puneam o chestie scurtă, strâmtă și neagră. Având în vedere că la asta recurgeam în ultimă instanță, aveam o grămadă de haine scurte, strâmte și negre, pe care Hugo le respinse. În schimb, alese o rochie lungă și albă, cu bretele foarte subțiri și o crăpătură într-o parte, pe care o cumpărasem la reduceri și pe care nu o purtasem niciodată. Nu mă face să par grasă? zisei eu, răsucindu-mă neîncrezătoare, încercând să-mi privesc fundul peste umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]