836 matches
-
care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului "speranță" sau "nădejde" în rusește. Într-o plimbare cu barca la Martinique, în 1941, Breton îl cunoaște pe antropologul
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului "speranță" sau "nădejde" în rusește. Într-o plimbare cu barca la Martinique, în 1941, Breton îl cunoaște pe antropologul Claude Lévi-Strauss cu care discută despre creația artistică. Claude Lévi-Strauss critică definiția dată de Breton unei capodopere spunând că este un rezultat al spontaneității minții fără a analiza valoarea estetică a operei. Breton îi răspunde că
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
fapt numele soției sale, și începutul cuvântului "speranță" sau "nădejde" în rusește. Într-o plimbare cu barca la Martinique, în 1941, Breton îl cunoaște pe antropologul Claude Lévi-Strauss cu care discută despre creația artistică. Claude Lévi-Strauss critică definiția dată de Breton unei capodopere spunând că este un rezultat al spontaneității minții fără a analiza valoarea estetică a operei. Breton îi răspunde că „foarte puțin îl interesează ierarhia operelor suprarealiste - chiar dacă am făcut o ierarhie a operelor romantice și simboliste.” În timpul războiului
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
o țară imaginară, "Țara de nicăieri". Scriitorul francez Boris Vian a folosit chiar mai multe pseudonime literare obținute prin anagramarea numelui său: "Bison Ravi" (bizon încântat), "Baron Visi" (baronul Visi) și "Brisavion" (fonetic: sfarmă avion). În 1939, poetul francez André Breton i-a găsit lui Salvador Dalí anagrama „Avida Dollars”, care, fonetic, are aceeași pronunție ca "„avide à dollars”", care în franceză înseamnă „avid de dolari”. Mulți autori români și-au semnat operele cu pseudonime ce reprezintă anagrama numelui lor: Cea
Anagramă () [Corola-website/Science/317759_a_319088]
-
declarată ca fiind "degenerata" de către Partidul Nazist, si a fost forțat să părăsească Germania și să se stabilească în Franța în anul 1938. Muncă acestuia a fost bine venită în arta pariziana, în special de către suprarealiști, în frunte cu André Breton, datorită referințelor la adresa frumuseții feminine și a sexualizării formei tinere. Fotografiile sale au fost publicate în jurnalul suprarealist "Minotaure", 5 decembrie 1934 sub titlul "Poupée, variations sur le montage d'une mineure articulée" (Păpușă, Variații asupra Ansamblului unui Minor Articulat
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
VII-lea, căruia Thomas Becket i-a dedicat capela. Fontainebleau era una dintre reședințele favorite ale lui Filip Augustus (Filip al II-lea) și Ludovic al IX-lea. Creatorul actualului edificiu a fost Francisc I, în timpul căruia arhitectul Gilles le Breton a construit cea mai mare parte a clădirilor din "Cour Ovale", incluzând "Porte Doree", intrarea sudică. Regele i-a invitat de asemenea în Franța pe arhitectul Sebastiano Serlio și pe Leonardo da Vinci. Galeria lui Francisc I, cu frescele ei
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
de arte din București, unde s-a împrietenit cu Victor Brauner. În 1922, se mută la Paris, unde îi cunoaște pe Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Henry Miller și Max Ernst. Acesta din urmă îl introduce în cercul suprarealiștilor precum André Breton, Paul Éluard, Yves Tanguy sau André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El își descrie lucrările
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
să recunoască suzeranitatea britanicilor asupra indienilor Iroquois și să deschidă comerțul cu triburile îndepărtate de indieni negustorilor de toate neamurile. Franța și-a păstrat celelate posesiuni nordamericane antebelice, inclusiv Île-Saint-Jean (astăzi Insula Prințul Edward) precum și Île Royale (astăzi Insula Cape Breton), pe care a înălțat cetatea Louisbourg. După semnarea tratatelor de la Utrecht, francezii au continuat conflictul cu împăratul Carol al VI-lea și cu Sfântul Imperiu Roman până în 1714, când ostilitățile au luat sfârșit odată cu tratatul de la Rastatt și tratatul de la
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
departamentului să împiedice joncțiunea acestor coloane, dar Manuel, grefierul orașului, le-a cerut să se replieze și astfel calea a devenit liberă. Devreme în dimineața de 10 august, insurgenții au ajuns la Tuileries. Avangarda faubourgurilor, formată din federații marseiezi și bretoni s-a desfășurat pe Carrousel, întorcând tunurile spre palat. Joly și Champion s-au întors de la Adunare, considerând că cei șaizeci sau optzeci de membri prezenți nu sunt destul de numeroși și că propunerea lor nu a fost auzită. Membrii „departamentului
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
("Emilie Charlotte Le Breton"; 13 octombrie 1853 - 12 februarie 1929), a fost actriță britanică născută în Insula Jersey. Frumusețe de renume, ea a fost poreclit "Jersey Lily" și a avut o serie de iubiți proeminenți, inclusiv pe viitorul rege al Marii Britanii, Edward al VII
Lillie Langtry () [Corola-website/Science/324293_a_325622]
-
februarie 1929), a fost actriță britanică născută în Insula Jersey. Frumusețe de renume, ea a fost poreclit "Jersey Lily" și a avut o serie de iubiți proeminenți, inclusiv pe viitorul rege al Marii Britanii, Edward al VII-lea. Emilie Charlotte Le Breton a fost singura fiică a rev. William Corbet Le Breton. El și-a câștigat o reputație proastă din cauza numărului mare de relații extraconjugale și, atunci când soția sa l-a părăsit în 1880, a părăsit Jersey. S-a stabilit la Gretna
Lillie Langtry () [Corola-website/Science/324293_a_325622]
-
Frumusețe de renume, ea a fost poreclit "Jersey Lily" și a avut o serie de iubiți proeminenți, inclusiv pe viitorul rege al Marii Britanii, Edward al VII-lea. Emilie Charlotte Le Breton a fost singura fiică a rev. William Corbet Le Breton. El și-a câștigat o reputație proastă din cauza numărului mare de relații extraconjugale și, atunci când soția sa l-a părăsit în 1880, a părăsit Jersey. S-a stabilit la Gretna Green împreună cu Emilie Davis (născută Martin), care era renumită pentru
Lillie Langtry () [Corola-website/Science/324293_a_325622]
-
lucrările lui Vincent van Gogh pot fi enumerate și picturile lui Max Liebermann ("Recoltarea cartofilor"-1895, "Înainte de masă"-1894, "Țărani căutând cartofi"). Foarte bine reliefată este truda țăranilor care muncesc pentru a cultiva cartoful, așa cum reiese și din gravura lui Breton "Recoltatul cartofului" sau lucrarea cu același subiect al lui Schulze. Jules Breton (1827-1906) realizează "Femei lucrând la câmp la recoltarea cartofului". Pentru Michaud Raoul cartoful a devenit simbolul forțelor revoluționare generate din însuși contradicțiile societății (în tabloul "" - "Războiul cartofului" din
Cartoful în arta europeană () [Corola-website/Science/324311_a_325640]
-
bavareze. De asemenea, infanta a fost responsabilă de expoziția de artă Glaspalast care a avut loc în fiecare an la München până la distrugerea acesteia prin incendiere în 1931. Casa ei era vizitată de scriitori și artiști, cum ar fi Sarasate, Breton, Richard Strauss, pictorul Franz von Lenbach sau câștigătorul Premiului Nobel Paul Heyse. Din Bavaria, infanta Paz urmărea viața familiei ei din Spania prin scrisorile de la sora ei Isabel. Singurul frate al lui Paz, regele Alfonso al XII-lea, a murit
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
tolera un rival", a zis. A debarcat la 14 iulie 1921 în portul Le Havre, de unde a aplecat la Paris, fiind întâmpinat de Marcel Duchamp la Gară Saint Lazare.În aceeași seară fu deja prezentat camarazilor suprarealiști Louis Aragon, André Breton ,Paul Éluard, Gală Dali, Théodore Fraenkel Jacques Rigaut,Philippe Soupault . S-a instalat în cartierul Montparnasse, unde a întâlnit-o pe cântăreață și modelul Alice Prin, cunoscută sub numele de Kiki de Montparnasse, "regina" cartierului, de care s-a îndrăgostit
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
de văduva să Muzeului Național Francez de Artă Modernă de la Centrului Pompidou din Paris. "Marcel Duchamp" (1916), "Tristan Tzara" (1921), "marchiza Cesati" (1922),"Francis Picabia en grande vitesse" (1924), "Jean Cocteau" (1924),"Kiki de Montparnasse" (1926), "Antonin Artaud" (1930),"André Breton solarisé" (1930), "Lee Miller" (1930), "Salvador Dalí et Gală" (1936), "Juliet" (1945) (multe obiecte au fost create numai pentru a fi fotografiate, iar apoi au fost distruse)
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
căci litera "w" ar fi fost dificil francezilor să o pronunțe, aceștia folosind litera "w" ca "v". Originile ancestrale ale familiei Stewart sunt obscure - ceea ce e cunoscut cu exactitate de istorici este că unul dintre strămășii familiei, Alan FitzFlaad, un breton care a venit în Marea Britanie, nu cu mult timp după cucerirea normandă. Alan a avut o relație bună cu conducătorul Normandiei, Henric I al Angliei, care i-a acordat terenuri în regiunea Shropshire. Familia FitzAlan s-a impus rapid ca
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]
-
Le contrebandier", "Correq' et réguyer") că "încălzire", precedând programul comicilor Ouvrard, Felix Paquet și al duetului Gilles și Julien, a devenit un triumf. În 1937, Charles Trenet, care terminase serviciul militar, a fost prezentat lui de către un prieten editor Raoul Breton. Angajat pentru prima oara un în duet cu Johnny Hess, ci ca unic solist, pentru deschiderea spectacolului de music hall de la 25 martie 1938 , Trenet a primit dreptul de a cânta trei șansoane. Publicul, entuziasmat, nu l-a lăsat însă
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
fost dat lui Cătălin Bălescu să refacă o experiență ce-i fusese rezervată, în anii de după al doilea război mondial, lui Victor Brauner. Mutându-se în atelierul ce aparținuse cândva lui Rousseau Vameșul, Brauner a pictat - la îndemnul lui André Breton - un tablou în care făpturile închipuite de el le întâlneau pe acelea iscate de imaginația lui Rousseau. Acestea din urmă, potrivit lui Breton, trebuie că mai stăruiau încă, precum duhurile, în ungherele atelierului parizian din strada Perrel. Tot așa și Cătălin
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
Brauner. Mutându-se în atelierul ce aparținuse cândva lui Rousseau Vameșul, Brauner a pictat - la îndemnul lui André Breton - un tablou în care făpturile închipuite de el le întâlneau pe acelea iscate de imaginația lui Rousseau. Acestea din urmă, potrivit lui Breton, trebuie că mai stăruiau încă, precum duhurile, în ungherele atelierului parizian din strada Perrel. Tot așa și Cătălin Bălescu a știut să evoce, dar și să reinventeze vechile energii ale actului creator, cuibărite prin ungherele atelierului, dar și în sedimentele
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
iar când Amlaíb Cuaran a preluat din nou Yorkul în 949 - 950, Malcolm a atacat Northumbria până în sud, "unde a mutilat oameni și a dărâmat mai multe castele". Analele Ulster din 952 au înregistrat o luptă între oamenii din Alba, Bretoni și englezi împotriva străinilor, adică a oamenilor din nord. Această luptă nu este raportată de Cronica anglo-saxonă și nu este clar faptul dacă acest lucru este legat de expulzarea lui Cuaran din York sau de reîntoarcerea lui Eric Bloodaxe. Analele
Malcolm I al Scoției () [Corola-website/Science/331041_a_332370]
-
iar când Amlaíb Cuaran a preluat din nou Yorkul în 949 - 950, Malcolm a atacat Northumbria până în sud, "unde a mutilat oameni și a dărâmat mai multe castele". Analele Ulster din 952 au înregistrat o luptă între oamenii din Alba, Bretoni și englezi împotriva străinilor, adică a oamenilor din nord. Această luptă nu este raportată de Cronica anglo-saxonă și nu este clar faptul dacă acest lucru este legat de expulzarea lui Cuaran din York sau de reîntoarcerea lui Eric Bloodaxe. John
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
textului de către Balzac nu au reușit să elimine lipsa de coeziune narativă a romanului ce se datorează faptului că cele șase capitole au fost scrise la date diferite fără a fi plănuite a forma aceeași operă literară. Profesorul André Le Breton (1860-1930) de la Universitatea Sorbona, unul dintre cercetătorii operei lui Balzac, a criticat cu asprime această acțiune a scriitorului și a exagerat părțile slabe ale romanului: „În ciuda tuturor „cârpelilor” și a tuturor „petecelilor”, ele se văd foarte bine din extraordinara dezordine
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
ca și Dumas-tatăl: o fabrică sau o manufactură de romane, și, ca și el, face bani din orice; văzându-l cum și-a irosit geniul, e o minune că a izbutit uneori să creeze capodopere”. În ciuda criticilor aduse romanului, Le Breton recunoaște talentul lui Balzac de a ilustra pasiunile puternice ale personajelor: „Nu există nici un fapt din viața noastră morală despre care să se poată spune că el nu-l înțelege. (...) El cunoaște mersul pasiunilor; știe cum se nasc și cum
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Earp și Doc Holliday. În luna aprilie a anului 2015, cunoscutul fizician Freeman Dyson a declarat în New York Times Sunday Book Review că este unul dintre cei trei scriitori pe care i-ar invita la o serată literară, alături de Joan Breton Connelly și Kristen R. Ghodsee.
Mary Doria Russell () [Corola-website/Science/335295_a_336624]