1,259 matches
-
duc să văd, spuse fata. — Poftim, uitați o cheie. SÎnteți din Miami? Da. — Eu prefer vestul. Apa și uleiul sînt În regulă. Fata se-ntoarse la mașină. — Aia pe care am văzut-o e splendidă. Și e răcoroasă. — Da, e briza din Golful Mexicului, spuse bărbatul. O să bată toată noaptea. Și mîine. Poate și joi, pînĂ la un moment dat. Ați Încercat salteaua? — Totul arăta minunat. — Nevastă-mea ține locu’ Ăsta atît de curat, că-ți vine să plîngi. Se spetește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că dacă o sărută s-ar putea s-o scoale, așa că se-mbrăcĂ și se duse În oraș. I-era foame, simțea un gol În stomac, era fericit, așa cum mergea inspirînd mirosurile dimineții, văzÎnd și auzind păsĂrile, simțind și mirosind briza care Încă mai bătea Încă din Golful Mexicului. Se duse la celălalt restaurant, care era puțin mai departe de Green Lantern. Era mai degrabă un diner - se așeză la tejghea și ceru o cafea cu lapte și un sendviș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne depărtăm de casă. Acasă. Bună glumă. Nu-i nici un acasă. Ba sigur că e. Asta-i acasă. Toată chestia asta. CĂsuța asta. Mașina asta. Cearșafurile astea care au fost cîndva proaspete. Green Lantern și văduva și berea. Farmacia și briza care vine dinspre golf. Sonatu’ Ăla de la restaurant și un sendviș cu ou și cu șuncă. DĂ-mi două la pachet. Pune și o felie de ceapă În unul dintre ele. SĂ vă umflu cauciucurile?“. FÎsîitul aerului din pompă, administrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta. Ieșiră din oraș și urmară șoseaua lungă și neagră care ducea spre nord, printre prerii și pini, printre dealurile din zona lacurilor. Drumul se Întindea negru peste peninsula Întinsă, iar căldura verii, În creștere, acum că se depărtaseră de briza marină, Își făcea simțită prezența. Însă Își făceau propria briză conducînd peste o sută și, văzÎnd cum lasă În spate locurile prin care treceau, fata spuse: — Nu-i așa că-i haios să conduci cu viteză? Parcă ți-ai retrăi tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care ducea spre nord, printre prerii și pini, printre dealurile din zona lacurilor. Drumul se Întindea negru peste peninsula Întinsă, iar căldura verii, În creștere, acum că se depărtaseră de briza marină, Își făcea simțită prezența. Însă Își făceau propria briză conducînd peste o sută și, văzÎnd cum lasă În spate locurile prin care treceau, fata spuse: — Nu-i așa că-i haios să conduci cu viteză? Parcă ți-ai retrăi tinerețea. Nu-nțeleg. Cum adică? — Nu știu cum să-ți explic. Ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei. Venind din capitală, simțeam că ieșisem dintr-o grădină zoologică: agitație, transpirație, înjurături, veșnicele picamere care spărgeau trotuarele, spărgeau creierii, puneau borduri noi, iar le spărgeau, apoi alte borduri... Până și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană. Îmi aduc aminte de o colegă de facultate, fată de dentist constănțean. Adora îmbulzeala din București: ah! aici e atâta viață! ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul răvășit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de fix, corespunzător zonei de nord, undeva prin Băneasa. Pe spatele facturii, o mână nervoasă scrisese că, după dispariția lui Leo, Adelina părăsise și ea apartamentul din Berceni. Cel mai probabil plecase la Constanța, să-și desfunde ceakrele în bătaia brizei. Pe Tubu îl închisese în casă, unde rezistase eroic timp de două săptămâni fără apă și fără mâncare, doar cu limacși. Atât. Despre cum fusese salvat, ambalat în poșetă și depus la ușa lui nu scria o iotă. L XLV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care servim noi masa este una dintre cele mai bune, cum am auzit. Pe atunci asemenea localuri erau mai la îndemâna oamenilor decât autoservirile. După cină s-au plimbat pe faleză și și-au povestit atâtea și atâtea. Ce plăcută e briza mării, constată Teofana, respirând adânc. — Încărcată de aerosoli, tot atât de profund respira și Alexandru. — Mâine trebuie să ne trezim devreme să prindem loc la plajă, Alexandru! — Mă duc eu și ocup loc pentru amândoi. După acea plimbare benefică, s-au întors
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
locurile noastre de muncă, o lăm de la capăt. Și vă despărțiți, li se adresează Adriana, zâmbind cu subînțeles. — Au! nu mai spuneți, că nu vreau să mă gândesc la asta, regretă Alexandru. — Să ne bucurăm din plin de soare, de briza mării, de apă, cât suntem aici. Pe urmă vom vedea ce vom face, sunt de părere fetele. Se apropia ziua plecării. Cum Alexandru era foarte precaut, a cumpărat bilete de întoarcere chiar din primele zile de la sosirea în stațiune, ca să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a noului anotimp ceși dă mâna cu surata apropiată.
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
trece către Sile un pocal, ce se ivește dinlăuntrul răcliței. O cană de lut ars, crăpat, care împrăștie prin văzduhuri un buchet fantastic, incredibil, de miresme răscolitoare și savuroase, dar și caste, sobre și virtuoase, în același timp. Ca o briză dulce și sălbatică, ca un cântec din zori, peste viile albastre ale copilăriei, la cumpăna toamnei, între munte și mare... Beți! Beți cu toții, o înghițitură! aude Poetul și își apropie și el buzele de clătinarea domoală a lichidului mirific care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
destul de diferite în mod obișnuit pentru cine le cunoștea bine, erau acum imposibil de identificat. Erau un organism dublu, cu același metabolism, erau două siameze unite prin palmele împreunate, Carminada sau Adacarmina pășind cu aceeași mișcare, cu părul umflat de briza galbenă fluturând la fel și în același timp. Apropiindu-se de linia a doua, deveniră două tinere în alb și verde, cu mici brățări în formă de șarpe de smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude. Sub îmbrăcăminte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un ținut în care cerul să nu toarne veșnic și iarba să nu fie atât de înaltă, de umedă, de cărnoasă. Aș fi vrut să văd iarăși flori, să mă plimb pe câmpii, asemenea celor din Tamluk, să simt briză sărată sau vânt uscat de deșert, căci aburii și miresmele acelea vegetale mă înnebuniseră. Eram singur cu cei trei servitori și paznicul bungalow-ului, și când pica vreun călător, inspector la vreo plantație de iută sau departament-agent, sau negustor de ceai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pai de bambù. Eram emoționat; parcă m-aș fi aflat dintr-o dată în fața unei sfinte. Am adorat-o aproape în acea clipă. Dar ea avu un râs ascuns și-mi spuse aproape de ureche: ― De multe ori dorm în balcon: bate briza și aud strada, jos. O stradă pe care nu mai trecea nimeni după ora I seara, mai mult un colț de parc decât o stradă. ― Îmi place să aud strada, vorbi ea, privind peste balustradă. Drumul ăsta de jos cine știe unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ating într-un gest de legănare maternă, de balansare ritmată pluralitatea eflorescentă a gândurilor și sentimentelor. Acestea își mișcă lent ascendențele sub presiunea plutitoare a pasului ce prevestește posibila apropiere a unei zguduiri creatoare. Unduirea interiorității este dictată aici de briza trimisă înaintea marilor revărsări spre a confirma existența sau absența albiei metafizice, a deschiderii formei spre conținutul spiritual. În acest sens, furtuna evocată aici își trimite mesagerul abisal spre a explora natura întinderii ce-i stă în față. Și numai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ascuns sub bolta de iederă și clematite de pe această terasă spre care dă ușa întredeschisă ! Și acum dinadins bate câmpii, așteptând... Ce ? Evident, clipa când are să-i vină cel mai la îndemână ca să declanșeze un scandal public ce îi va briza și viitor, și carieră, și intrare în lume ! Când îi trece prin minte un asemenea gând nebunesc, junele abia se abține să nu salute în mare grabă pe toată lumea și, înșfăcându-și bastonul și pălăria, să coboare cele câteva trepte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
v-am cumpărat biscuiții. Teachers-ul, a zis scoțînd din ranița de curier o sticlă, e de la Duty Free-ul de alături, pentru ofițeri. Theachers-ul e de fapt o sticlă de rachiu albanez. Ne lucesc ochii În cap, nu neapărat din cauza alcoolului. Briza foșnește prin ziarele aruncate pe nisip În jurul nostru și prin mirosul mării se simt mirosurile tari ale unui viitor. Avem un viitor, asta e clar. Titluri scrise cu roșu despre cum se va reface economia țării În urma dezastrului ceaușist, despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
goale prin care vibrează coloane detașate, spiralate, de aer. Vibrează! Încă n-ai atins acel înalt pianissimo absolut, care se topește în spațiu într-o șoaptă de sunet pur, ca o limbă subțire, subțire de clopot ce tremură în adierea brizei. Ah, mai ai multe de făcut - uneori îmi spun că abia te apropii. Sfaturile domnului Hanway, adeseori extrem de metaforice, erau întotdeauna acompaniate de o mimică adecvată. — Și acum, băiete dragă, haide să facem câteva exerciții și apoi să trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acorde o șansă“ lui John Robert. Întâi își formulase în minte expresia „ultima șansă“, dar nu putuse îndura asemenea cuvinte finale și schimbase formularea. Fără nici un motiv, chiar dacă ar fi încercat să caute vreunul, ceea ce nu se întâmplase, o primăvăratică briză de speranță adia în sufletul lui. Nu era dorința de a fi fericit. Niciodată, nici măcar în tinerețe, George nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
estompat din loc în loc de zone de abur, părea geometric, totuși îți crea o impresie de talmeș-balmeș neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot mai jos, la mare adâncime, fără ca nici un fel de podea sau platformă să fie vizibilă. Tom simțea o briză caldă, intermitentă și, privind în jos, văzu că păturile de vapori ce păreau să umple hăul erau în continuă mișcare. Evident, existau ventilatoare ascunse, curenți de aer meniți să limpezească atmosfera, dar care acum nu izbuteau asemenea performanță. Tom nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că vreau să ajung la Varazze. De la Genova până acolo ar fi 37 de km, cam mult, dar îmi continui drumul în ritmul meu specific, alert. Cât de frumoasă este marea și cât de mult îmi place să o privesc! Briza ei mă încântă. Insă constat că sunt singurul pelerin pe drumul acesta. Nu mai văd pe nimeni cu rucsacul pe spate. Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
admirare senină a tot ceea ce văd pe plajă și în apă și mă bucur în felul meu cu toți cei ce se bucură de meritatele zile de vacanță și concediu. Fiecare însă cu drumul lui! Cât de bine îmi face briza mării! Aștept să mă sune Davide, să ne întâlnim, dar întârzie să sune. Mi se face foame și mă opresc la un magazin de unde cumpăr un litru de lapte pe care îl termin de băut aproape fără să răsuflu. Imi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unui cârcel. Acum sunt ieșit din Monaco, în drum spre Nisa, unde mă voi caza la niște surori, grație intervenției lui Alain Le Stir. Este o zi ca toate celelalte, caldă, temperatura urcând la 31, 32 grade, deci suportabilă, iar briza mării, atât de binefăcătoare, o simți mereu. A început să mă obosească traficul stradal și abia aștept să ies din zona aceasta atât de aglomerată. Sper ca în două, trei zile să părăsesc coasta mării și să se mai rărească
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de zi! Norii erau și ei din vată de zahăr de culoare roz, simpli sau de culoare albăstruie, la fel ca cicoarea pe care mă punea bunica să o culeg cu mare dăruire la începutul fiecărei vacanțe de vară! O briză parfumată și foarte delicată a pus stăpânire pe corpul meu, purtându-mă pe culmile unor munți de înghețată. Când am aterizat, am dat de o floare unică, parcă atunci pictată de mâna unui artist... dar în scurt timp se ofilise
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]