3,671 matches
-
cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte in doua jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea Referință Bibliografica: Buclă temporală / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII, 28 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
BUCLĂ TEMPORALĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373508_a_374837]
-
simplu îngeraș, era un înger păzitor și-atunci se uită mai atent prin casă și observă cât de liniștit putea să doarmă puiul de om. Era atât de fermecător! Pleoapele somnoroase îi acoperiseră ochii de cer. Avea părul bogat în bucle,iar la culoare era precum spicul de grâu și era atât de frumos, încât îngerașul se uită după aripi crezând că are în față tot un îngeraș ca și el. Nu departe, doar la vreo trei patru blocuri mai încolo
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Tatăl grabnic, fără nicio teamă,Am fi toți și tot în toate, cum e iarba cu pământul,Cum e soarele cu raza, cum e inima cu gândul,Și-am putea să înțelegem tainele dumnezeiriiContopiți, ascunși în însuși Dumnezeul nemuririi.... VII. BUCLĂ TEMPORALĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
2279 din 28 martie 2017. Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte în două jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea ... Citește mai mult Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meunu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăceriimâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumiceva mă mă absoarbe
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea ... Citește mai mult Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meunu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăceriimâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumiceva mă mă absoarbe înapoiceva mă aruncă în spațiuo buclă temporală mă împarte în douăjumătate rămân - jumătate plecla mijloc durerea... VIII. NU-MI AMINTESC..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. cu palmele goale îmbrățișez copilul din mine nu-mi amintesc unde s-au rătăcit
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
rugăciune imprimate în cercul de foc al soarelui trunchiurile emană vibrații transparente tremură la orice adiere și voci se aud înmugurind din vlăstarii desprinși aure albe țin deschise porțile prin care ei trec dincolo de asfințit răsfirându-și rădăcinile în bucle temporale Citește mai mult Copacii care strigă la cerCopacii care strigă la cerau ramurile întinse a rugăciune imprimate încercul de foc al soarelui trunchiurile emană vibrațiitransparentetremură la orice adiere și voci se audînmugurind din vlăstarii desprinșiaure albe țin deschise porțileprin
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Altar! Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi pletele; plete albe,argintate. Bate vântul liniștit, se aude un ciripit. Ciririp,de ciripoi, se-nțeleg în graiul lor. Bate vântul florile, fluturându-mi buclele; Bucle argintate, și poale brodate. Vânt adietor, plin cu miresme de flori. Ciririp,cirip,cip,cip, foaie verde de măcriș. Foaie verde de sulfină, totul,toate se combină! Autoarea,Ileana Vișiș Stanca. Referință Bibliografică: Explozia naturii(din vol.1 Trepte
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi pletele; plete albe,argintate. Bate vântul liniștit, se aude un ciripit. Ciririp,de ciripoi, se-nțeleg în graiul lor. Bate vântul florile, fluturându-mi buclele; Bucle argintate, și poale brodate. Vânt adietor, plin cu miresme de flori. Ciririp,cirip,cip,cip, foaie verde de măcriș. Foaie verde de sulfină, totul,toate se combină! Autoarea,Ileana Vișiș Stanca. Referință Bibliografică: Explozia naturii(din vol.1 Trepte spre
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
făcut părul blond pe fond cu șuvițe roșii verzui albăstrui violet cabernet... le-am ondulat pe bigudiuri luate cu împrumut de la soare de la mare de la pomul din grădină de la inima cea plină de la luna păcătoasă de la mâna somnoroasă și ce bucle mi-au ieșit! lujere mititele de unde vântul și-a pus inele și ochii tăi spâncene unde s-a pitit cuvântul veșmântul timpului ce destramă aramă în ploi,.. Referință Bibliografică: Zigzag / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul
ZIGZAG de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371453_a_372782]
-
în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul sultanului din Stambul, cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. Ținea în poală un cățel și privea la noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste față și peste obrajii ei roșii, iar din piepții rochiei prea sumară îi ieșeau niște țurloaie de țâțe ca două delușoare rotunde și cu moț în sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
întinderea spre a te găsi Știu locul dar ochiul îl ține secret în priviri Nici nu trebuie să îi închid și văd totul Îți porți pașii într-un dans legănat Și vorbești cântând din melodiile serii Ai părul întins în bucle plăpânde și gândul ascuns în miresme Te aș săruta atât de profund Până sărutul ți ar rămâne între gene Treci zilnic pe la mânăstiri și bea apă sfințită Locul acela se va lumina în tămăduiri și ochii mei te vor acoperi
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373934_a_375263]
-
S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > OBLICA STRÂNGE PASUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului artist: Antti Laitinen, Copacul cavaler răsturnare întoarcere între buclele infinitului plimbare agale printre fulgerele cunoașterii necunoașterii recunoașterii neputințelor e un fel de a privi răsăritul gândind amurgul printre degetele apusului disperă respiră aspiră și totul devine un cerc mereu turtit iar umflat de visele neîmplinirii răsturnat de șapte ori
OBLICA STRÂNGE PASUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373994_a_375323]
-
să râdă și cine să plângă dintre umbrele surde și oarbe tac pașii ne duc în aceeași cadență la reverență plecăm frunțile pe jos peste roca încinsă de undeva apăruse un fir de izvor limpede prinzându-ne picioarele în două bucle le-am urmărit se înnodaseră ca o fundă de cleștar apoi din două un singur pârâu fugind purtând deasupra un spic de grâu va ajunge la râu ne-ntrebam fără să ne răspundem fără să schimbăm partenerul o reverență un
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
Toate Articolele Autorului Mă regăsesc ades în firele de iarbă Din ițele de gânduri țes florile de câmp, Visez că suntem noi ținându-ne de mână Ca în povești frumoase cu mere ce se vând. Suntem copii în soare cu bucle aurii, Printre obraji de nori ne facem jurăminte Aș tine timpu-n loc, cusut în veșnicii, În zale să îmbrăcăm și cerul din cuvinte. Eu Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic, Pe tavă îmi aduci și merele de aur Cu
POVEȘTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372008_a_373337]
-
El îmi va fi cunună, ca cea de cerb, măreață. Spre farmec și spre slavă, cununa ca cea de cerb, de strălucire, Poporul Lui îi pregătește încoronarea cu coroana de mulțumire. Firele părului Lui ca-n tinerețe strălucesc la soare, Buclele lui cârlionțate sunt negre strălucitoare. Casa Dreptății, precum coroana măreață ca de cerb a strălucirii Sale Se va înălța până la culmea bucuriei Sale. Neamul ales de El va fi a Lui cunună, Iar turbanul regesc frumos ca un cerb pe
ŞIR HA-KAVOD – CÂNTEC DE SLAVĂ de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372560_a_373889]
-
care își apără părul blond de vânt” Toată atenția lui merge spre capul Laurei și în special spre părul blond, tratat cu minuții de bijutier: „Părul ei de aur era risipit în vântul/ Care-l răsucea într-o mie de bucle.” Nu sunt neglijați nici ochii, obrajii, buzele. Despre ochi spune că „Ochi așa frumoși n-au mai fost văzuți”, mâinile sunt „ albe, subțiri”, „Mânușa albă, fină,/ Care acoperea fildeșul neted și rozele proaspete.” El este fidel umbrei Laurei și după
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
care ne-așteaptă la răspântii printre ploi de stele și licurici înainte de Paști în luna dulce-a lui april ne sărută îngerii și părul tău trece prin mine ca un râu părul tău de aur prăfuit de brume unduind în bucle blonde valuri face trestia vibrează limpede visându-l ochiul dus în doruri îngenunche gândul peste steaua dulce care stă să cadă nu mă pot întoarce să te văd cum vii tu mireasă dulce lasă-mă în gându-mi să te
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
domnule Eminescu, scuză-mă, credeam că ți-a spus gazda că te-am căutat! Era un glas de soprană, muzical, cald, tremolat, și o femeie straniu de frumoasă, un înger din fantasmele lui. Avea fața blondă, părul blond, rebel cu bucle aurii, bogate, care-i jucau pe frunte și pe la urechi; gură mică, senzuală, cu obrajii proeminenți îmbujorați, ochii mari, albaștri, de un albastru cristalin, cu priviri ce scânteiau... Pe spate purta o mantie albastră care-o aureola și-o făcea
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
am prea avut, Ocupat să ascult am uitat să mai cânt. Și muzica-i vie în mine și-n toți, ascultă, maestre, Vioară, un tunet și zumzet de morți ...terestre. Căci nu poți să zbori, e un mit, e o buclă, Încercat-am, pierdut-am și plâns cam în ciudă. Nici acum nu știu, dar nu e târziu, spune-mi, oare, sunt gol? sau doar pustiu... Populează-mi credința cu zâmbete oarbe Și spune-mi că sunt din ce-n ce
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 56 din 25 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Cu vârful pantofilor răscolesc aurul toamnei, căutând drumul spre casă... foșnetul ăsta are ceva magic în el, îmi zic, trebuie să mă ajute la
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
fi ridicat de la jumătate la 45 de grade, când e nevoie de o respirație mai ușoară... E un om care încă înseamnă cerul și pământul, pentru mine. Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din lume nu egala plăcerea de a-i pune moațe. Nu mergeam încă
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
încă înseamnă cerul și pământul, pentru mine. Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din lume nu egala plăcerea de a-i pune moațe. Nu mergeam încă la școală, dar eram coafeza lui. La vo vremea, la final de știri, îl prindeam la televizor... și, ca să nu
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
fi ridicat de la jumătate la 45 de grade, când e nevoie de o respirație mai ușoară... E un om care încă înseamnă cerul și pământul, pentru mine.Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din lume nu egala plăcerea de a-i pune moațe. Nu mergeam încă
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
încă înseamnă cerul și pământul, pentru mine.Mă așez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se răsfață printre bucle... Un sforăit ușor, abia perceptibil, mă asigură că trăiește... în lumea lui, dar e încă viu. Sunt liniștită. Zâmbesc... buclele astea erau bucuria copilăriei mele. Nicio păpușă din lume nu egala plăcerea de a-i pune moațe. Nu mergeam încă la școală, dar eramlui. La, la final de știri, îl prindeam la televizor... și, ca să nu vorbesc, mă lăsa să
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]