1,895 matches
-
Saul. Doamne micuțe, văduve ușor aduse de spate, cu părul de culoarea vatei de zahăr și machiate un picuț cam aiurea, alături de bărbați vârstnici, care purtau pălării de fetru și jachete bej. A ascultat câteva frânturi de conversație despre belșugul bufetului și despre cât trebuiai să aștepți până primeai o cană cu ceai. Părinții lui Saul se aflau În capătul opus al sufrageriei și Încercau, reușind doar parțial, să Îl țină pe Ben ocupat cu diverse jucării. Au zărit-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o cană. Cred că am niște alune pe undeva, dacă vrei ceva să meargă cu vinul, Îi zise lui Ruby și dispăru sus, după Ben. Lui Ruby Îi era, Într-adevăr, puțin foame, așa că a Început să se uite prin bufet după alune. Mulțumită lui Bridget, bucătăria era Încă imaculată. În loc de o groază de căni de cafea Îngrămădite pe scurgător, acum erau două rânduri perfect aranjate de căni strălucitoare În dulapul cu veselă, proaspăt spălate, și cu toartele aliniate. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o tot asigură că nu era așa. Anxietatea ei era hrănită și de faptul că nu reușea să dea de Phil În nici un fel. Pe la zece, lui Ruby i se făcu foame și Îi propuse lui Ronnie să coboare la bufet să ia ceva de mâncare. Ronnie n-avea chef să mănânce nimic, dar insistă să-și ia Ruby ceva. O luă pe coridorul cel lung Înspre bufet. După câțiva pași Își aduse aminte că accesul spre bufet era blocat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby i se făcu foame și Îi propuse lui Ronnie să coboare la bufet să ia ceva de mâncare. Ronnie n-avea chef să mănânce nimic, dar insistă să-și ia Ruby ceva. O luă pe coridorul cel lung Înspre bufet. După câțiva pași Își aduse aminte că accesul spre bufet era blocat pe coridorul acela. Zugravii care renovau biroul lui Jill refăceau vopseaua de pe tot coridorul. Abia Începuseră să zugrăvească tavanul și schele erau instalate peste tot. Ruby o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să coboare la bufet să ia ceva de mâncare. Ronnie n-avea chef să mănânce nimic, dar insistă să-și ia Ruby ceva. O luă pe coridorul cel lung Înspre bufet. După câțiva pași Își aduse aminte că accesul spre bufet era blocat pe coridorul acela. Zugravii care renovau biroul lui Jill refăceau vopseaua de pe tot coridorul. Abia Începuseră să zugrăvească tavanul și schele erau instalate peste tot. Ruby o luă după semnul scris de mână care le semnala tuturor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mână care le semnala tuturor s-o ia În jos pe scări. Coridorul de jos era construit pe aceeași structură ca și cel de mai sus. La capătul lui era o scară pe care dacă urcai se putea ajunge la bufet. Pivnița slab luminată cu pereții ei vopsiți regulamentar În verde Închis și cu tavanul jos acoperit de țevi șerpuitoare și groase Îi făcea lui Ruby pielea găină. Colac peste pupăză, pe coridor nu era nici țipenie de om, era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pupăză, pe coridor nu era nici țipenie de om, era complet gol În afară de câteva cărucioare pentru medicamente abandonate la perete. O luă mai repede grăbindu-se să ajungă cât mai curând la cealaltă scară care avea s-o ducă la bufet. Aproape ajunsese la scară și se simțea nițel mai bine, când Îi căzură ochii pe o ușă pe care scria „depozit“. Încetini. Ce-ar fi dacă?...Nu, era ridicol. Era mură-n gură. Totuși Jill spusese că documentele ei vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de la clanță. Era Încuiat. La ce se aștepta? Doar nu era ca ușa să se deschidă larg și În fața ei să apară o cutie pe care să fie scris „Documentele secrete despre surogat ale lui Jill McNulty“! Se duse la bufet de unde cumpără un ceai de mentă pentru Ronnie și un KitKat pentru ea. Încă Întrebându-se ce-ar putea fi după ușa respectivă, se duse Înapoi la mama ei. Când intră În cameră, Ronnie stătea În pat zâmbind larg. —Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vin. Și uite că mi s-a Întâmplat și gândul cel bun! Mi-am amintit cum, tot pe vremurile economiei socialiste, berea se arăta la noi În sat - ca peste tot, de altfel - neîndestulătoare pentru gâtlejurile Însetate ale bețivanilor. La Bufet era mereu Înghesuială când venea camionul cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de lemn ale camionului și stăteau acolo atârnați, străbăteau satul de la un cap la altul și erau fericiți că responsabilul bufetului avea să-i pună să descarce butoaiele, ceea ce Însemna că erau Îndreptățiți să primească primii licoarea. Cei ce se așezau la coadă cu găleți În mâini așteptau cu orele căci, după cum s-a dovedit mai târziu la proces, cârciumarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci voi nu le veți răsfoi niciodată. Atâta vă pot spune, ca să vă formați o imagine, cât de cât: numai cu jumătate dintre cărțile pe care le-am citit eu ați putea umple, din podele până În tavan, separeul din dosul Bufetului unde intrăm numai noi, lumea bună, și unde, pe caniculă, se țin chiar ședințele Consiliului Local. Cunoașteți cu toții că, Într-una dintre verile ploioase, nu mai țin bine minte anul, dar asta nu contează, a avut loc o alunecare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și, Într-un bidon În care sfărâmaseră cu ciocanul un calup de gheață de la bufet, au adunat de prin țărână rămășițe: câteva degete, urechi, un vârf de nas, o bucată de piele cu păr de pe cap și chiar, tăvălit prin praf ca vai de lume, un ochi de care atârna ca o ață ceea ce ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dud, chiar dacă soarele aproape că asfințise și nu era În stare nicidecum să ardă.) „Eu de văzut nu am văzut nimic; numai am auzit câte ceva, iar restul pot să mi-l Închipui. Stam ieri, duminică după-amiază, la masa mea din fața Bufetului, sub umbreluță. Aveam o halbă În față și un teanc de ziare. Voi cunoașteți obiceiul meu...” „Știm, știm”, săriră câțiva, dar nu izbutiră să-l Întrerupă. „... toate ziarele pe care nu pot să le citesc În timpul săptămânii - de prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndemnat răscoala de dinăuntru. Se ridică Încet, cu grijă, Își vârî sufletul În sân și se Îndreptă către sat. După ceva timp se opri, Își Întoarse fața la pădure și răcni: ,,Ți-e frică, sau ce?!”. * * * Așadar, am pornit către Bufet, la ora aia ciudată, incertă și lâncedă de până În prânz. Aveam de gând să beau o grămadă de beri la sticlă, dar ce-mi doream cu adevărat era să Întâlnesc pe cineva acolo, să vorbim despre fotbal, politică și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuie să ținem lumina cărții aprinsă”. N-am luat niciodată cărți cu Împrumut de la biblioteca sătească. O singură dată am furat una, pe care am găsit-o În noroi, scăpată din buzunarele lui Foiște care se Îndrepta, gata beat, spre Bufet. Am ridicat cărticica, am șters coperțile cu o frunză de lipan și am vârât-o cu grijă În sân. Era o carte de poezie din care nu am Înțeles nimic. Mă speriau Înșiruirile de cuvinte care formau imagini absurde, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori ienibahar, după cum le rostuise Tușa atunci când le ținuse trupurile Între degetele bolnave, dar agere. * * * Fără să fiu beat, aseară m-am lăsat să zac În tristeți. Fusesem pe la Bufet, băusem fără chef câteva beri acre, nu se legase nici o vorbire cu nimeni. Nu cred că numai din pricina singurătății mi se Întâmplă lingoarea. Stătusem la cârciumă aproape nemișcat În scaunul meu de pe terasă. Îmi plimbam privirile și aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cârciumă aproape nemișcat În scaunul meu de pe terasă. Îmi plimbam privirile și aveam impresia că descopeream lucruri pe care nu le văzusem niciodată. Ele fuseseră, totuși, acolo de când mă știam. Acuma se zăreau mici, neînsemnate și prăfuite. Peste drum de Bufet, biserica nu părea deloc așa Înfricoșător de Înaltă cum era În urmă cu un deceniu și jumătate. Atunci turlele acoperite cu tablă mi se vădeau enorme, mă temeam chiar că, Într-o zi, piloții avionului care stropea culturile n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii) și de care eram Îndrăgostit atunci s-a măritat cu Icu - omul cu suflet de zburător În ceruri și de meserie poștaș. Aseară cu Icu m-am Întâlnit la Bufet. N-am putut lega multe vorbe cu el. Deși stăteam cu fața spre biserică și spre clădirea dărăpănată a vechii grădinițe, el nu arăta tragere de inimă să depănăm amintiri. Își sprijinea coatele pe tolba așezată pe genunchi și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuseră pe când erau mici. În acel dosar strecurase și o copie - pe care, am aflat de curând, o avea de la un cumătru al său, sanitar, care la rândul său o copiase pe un colț de masă În separeul din fundul Bufetului, tot după o copie de mână făcută de negustoreasa Olga, pe tejgheaua de la prăvălia fără firmă unde mirosea a gaz, untdelemn, zahăr, vanilie și detergent la saci. Eu nu am reușit să aflu de unde făcuse rost de copie, căci Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la deslușirea mesajelor artistice. În fine, acest Repetentu, un tânăr de o moralitate cel puțin dubioasă, nu a ținut câtuși de puțin cont de nădejdile obștei În confruntarea sportivă de a doua zi. L-a târât pe sărmanul Baronu la Bufet, unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
detalii oferă un element de decor semnificativ (galeria simpatizanților, cum este cazul conferințelor PRM sau PNȚCD) sau un indice de conflict latent în interiorul partidului (conflictul între Ciorbea și Radu Vasile, de pildă). Notați orice incident minor - inclusiv agitația creată în jurul bufetului suedez, al gustărilor de protocol. Avem deja sugestia unui final ironic, care să contrasteze cu banalitățile vehiculate în conferință („Din toată întâlnirea cu vârfurile partidului, nu am reținut decât cafeaua cu lapte și excelentele fursecuri”). Observați, de asemenea, contradicția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
decente, și cu mijloacele modeste de care dispuneam. Un patefon cu plăci ne oferea muzica, ghirlandele și confetele le confecționam noi, cărțile poștale ilustrate, pentru desemnarea reginei, erau cumpărate de la oraș și trimise „andrisantelor" de cei care dispuneau de bani, bufetul bine asortat oferea vin de proastă calitate, din belșug botezat cu apă, și siropuri leșietice de culori incerte și cu gust nedefinit. Berea caldă și răsuflată, vândută la halbe, sporea transpirația și producea efecte diuretice. Cu toate acestea, noi ne
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
spune, de foame nu am suferit nici eu, nici soția mea și nici copilul meu”. În discursul acestui personaj revine cu obstinație expresia „m-am descurcat”. Este plin de admirație pentru mama sa, care a fost peceristă și șefă la bufetul din sat, care s-a descurcat, dar și pentru evoluția sa de șef, situată sub zodia aceleiași abilitați. Poate că penuria alimentară se datora organizării proaste a muncii pământului și a distribuției ulterioare, poate că era „planificată”, ca mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înghesuiala zilnică, în bucătăria șí așa destul de mică. Dar tot nu fusese de ajuns: într-o zi, cumpărându-și un dulap de bucătărie - cum se făceau, stas, vernil -, l-au adus sus, l-au pus în locul «servantei» noastre (adică unicul bufet, din garnitura de sufragerie, din nuc sculptat, pe care abia după ani de muncă reușise tatăl meu s-o facă, «de comandă», la un client-tâmplar și s-o instaleze în locul disparatelor mobile ale bunicilor). Târșâitul mobilei, zgomotul neprecupețit ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o facă, «de comandă», la un client-tâmplar și s-o instaleze în locul disparatelor mobile ale bunicilor). Târșâitul mobilei, zgomotul neprecupețit ne-au făcut să ieșim din camera noastră (am fost uluite văzând «servanta» pusă la întâmplare, între masă și marele bufet), B. s-a înfuriat, a ripostat, a rezultat o „împingere” între cei doi bărbați care se luptau, în contradictoriu, cu «servanta» și «dulapul»: în loc să ripostăm noi, agresații, ne-a dat în judecată (de fapt, pe B.) „inginerul pe puncte”. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]