849 matches
-
el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită pe sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
monotonie expresivă amintește de masca de fier a lui Harrison Ford actor nul dar fost tîmplar de excepție, se spune că Într-o zi, În tinerețe, i-a meșterit Întîmplător o ușă lui Coppola și pe ea a intrat muncitorul buimac pînă-n ziua de azi În lumea magică a filmului , cît și de aceea a lui Johnny Depp. Cu care e Însă altă poveste. În pofida chipului ce nu spune nimic și a jocului minimal, Depp a ajuns să reprezinte În ’90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iată ce-am lucrat astăzi... Au fost o ghicire nefirească vorbele ei. Căci în acea clipă intră Khokha și-i spuse că d-na Sen o cheamă sus, în odaia ei. Am stins luminile, încercînd să mă stă-pînesc; pentru că eram buimac și fericit, și aproape că-mi venea să-i spun lui Khokha ce fericire mi se dăruise mie din senin, fără să o merit. În camera mea nu-mi găseam locul. Priveam pe fereastra cu gratii, mă trânteam pe pat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un vagon de clasa III (căci nu aveam curajul să intru într-un alt compartiment), cu care am ajuns la Burdwan. M-au orbit și speriat la început farurile electrice prin stații. Eram ca un bolnav deșteptat prin alarmă, aproape buimac, neștiind la ce ghișeu să mă îndrept ca să-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu el. Laura îi puse mâna pe braț: - Haide, c-am rămas ultimii, șopti. E târziu... Nu s-a ridicat decât când s-a simțit tras, cu putere, de braț. - E târziu, domnule elev, vorbi Zamfira zîmbindu-i. Înnoptează... Dar privi buimac în jurul lui și începu să-și frece ochii. Apoi privi din nou, clipind repede, încercînd să se trezească. Erau în porumbiște, și parcă niciodată nu auzise atâția greieri deodată. Deasupra lor, cerul pălise, dar stelele încă nu se deslușeau. - Unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
felul de povești cu personaje stranii, diavolești, cu care băieții mari băgau groaza în cei mici. “Ăsta trebuie să fie dracu’!’“ își zise, și aruncă cu toată puterea ulciorul între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ioan, instictiv se trezi. Un vuiet surd, nedefinit, spărsese liniștea nopții. Se auzeau urletele câinilor de peste Prut, vitele mugeau amplificând panica generală, produsă de zguduiturile puternice. Cutremurul îl scutură energic pe tânărul basarabean, care sări ca ars în picioare. Buimac, își căuta hainele, bâiguind: - Este alarmă, ce s-o fi întâmplat? - Nu, este cutremur! Hai repede afară! - Ba nu... Eu mă culc la loc! - N-auzi, este cutremur! îi strigă Ioan, ieșind precipitat pe ușă. Imediat se prăbuși soba mare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
coordonator Fodor Daniela Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina tot mai firavă a camerei mele și a stării mele de somnolență și simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa sufletului ascunzându-se într-un surâs al fricii mele. Buimacă, mă înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului și ca un ecou... Sunt eu sau nu mai sunt? Și cu ce drept mă amestec aici? Este oare viitorul un prezent? E vis sau realitate? Simt cum
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
trebuie să reconstruiesc lumea. Știu că e mult mai comod să lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi, dar asta-i alegerea mea, să fiu zidar, nu chiriaș! Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd încă buimac îmi regrupam amintirile în spatele intențiilor, i-am văzut! Scunzi, crăcănați, colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un timp, doi dintre și-au făcut curaj și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
aminte perfect: "M-am întâlnit cu doamna Caldwell și cu fiica ei, Marietta, pe stradă. Nu-i venea să creadă că m-am întors acasă, să asist la înmormântare". Un gând mi-a străbătut mintea cu iuțeala fulgerului, lăsându-mă buimac și, totuși, indiferent. Dacă asta era doamna Caldwell și cealaltă fata ei, dacă asta era întâlnirea cu pricina, atunci... Doamna Caldwell tocmai mi se adresa: - Joseph Maynard, aș vrea să ți-o prezint pe fiica mea, Marietta. Tocmai vorbeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
fi o zi mai lungă decît veacul, dacă am început-o că și altădată, ca și alte dăți, la doo de noapte. Și totul arată confuz, cum arată totul după o noapte de nesomn, cînd privirile plutesc aiurea. Un adolescent buimac, așa cum sînt adolescenții, un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la doo de noapte, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da, se potriveau. Și tot el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din partea năimiților plătiți de străini pentru zelul arătat că...și natura e marea potrivnică a vieții normale a oamenilor și cea mai cumplită secetă s-a lăsat asupra meleagurilor românești, oamenii hrănindu-se cu scoarță de copac măcinată și „Umblam buimaci prin grădini/ După ierburi și rădăcini/ Care treceau prin noi fuior/ Când verde, când roșu, multicolor”. Cât de crunt a fost lovită o mare parte a țării de această calamitate și mai ales Bucovina și Moldova - sporind numărul crucilor în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
situația grea, disperată, apocaliptică a acelor vremuri când „Cineva și-a luat/ samavolnic/ puterea și te-a condamnat,/ Stârnind peste tot vâlvătaie/...Curând vei muri și tu, sat - rădăcină/ Sat-altoi al tuturor morților mei/... Dar am nădejde că noaptea asta buimacă/ Și tot ce e rău o să treacă.” Speranța vizionară în vremuri normale nu l-a părăsit nici un moment pe autorul purtător al stindardului libertății și bunăstării poporului, cu toate că unii... prea necăjiți, obijduiți și năpăstuiți „își cheamă sfârșitul/ Și moartea parcă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atrăsese atenția telefonic asupra acestei situații neplăcute cu câteva zile În urmăă, iar acum Lily - care observaseră amândouă că În ultima vreme Alex și cu mine arătam nu tocmai adorabil Împreună și trebuia să recunosc că Lily, În felul ei buimac, dar dotată cu simț de observație, văzuse că nu eram prea fericită de venirea lui Alex. Mă oripila gândul că trebuie să‑i spun că plec În Europa, nu mă Încânta ideea certei care va urma, ceartă pe care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vrut să se convingă că fusese doar o închipuire. Și, cum nu știa unde altundeva să ascundă bălegarul, săpă o groapă, opintindu-se în pământul înghețat, apoi bătători locul. Acum totul părea iar în bună rânduială, mai puțin gândurile lui buimace. Și zborul corbului care se învârtea deasupra, ca și cum ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aerul se împuținează. Bătrânul trase adânc aer în piept, dar tot mai neputincios, până când masca i se lipi de față, îi astupă nările și gura care sorbea zadarnic din aerul împuținat. Atunci bătrânul deschise ochii din nou și insipiră adânc, buimac, ca ieșit dintr-o cameră înecăcioasă. — Ce ți-am spus ? șuieră Vocea. Întotdeauna am dreptate în ce vă privește pe voi, nemernicilor. Credeai că ai scăpat... Bătrânul privea înspăimântat către locul din care lumina cădea drept pe fața lui. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să se dezmeticească. Însă chiar și ei au făcut un pas îndărăt, lipindu-se de pereți și călcând, buimaci, peste trupurile celorlalți. În pragul ușilor larg deschise așteptau aceiași bărbați în salopete, înarmați cu ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar fi prețăluit la grămadă. Nu mai intrară peste ei și nu mai trebuiră să-i lovească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai ales dup? 1847, c�nd este lansat? ideea unei religii a umanit??îi. �ntre timp � �n toamnă lui 1844 mai precis � Comte a f?cut cuno?țin?? cu Clotilde de Vaux, de care s-a �ndr?gostit că un buimac. Aceast? iubire platonic?, de?i teatral? � fiindc? s-a stins odat? cu moartea Clotildei, �n aprilie 1846 � i-a bulversat incontestabil via?a ?i echilibrul. �n aceste condi?îi ?i-a relansat opera care a cunoscut noi dezvolt?ri [Lepenies
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
căzut din cer. Fetele, cum îl vedeau, se prăpădeau după dânsul și-și făceau seama. Dacă intra undeva, în vreun sat, toate cărările se încurcau pentru fetele cele frumoase și toată partea femeiască nu-și mai ținea firea. Umblau femeile buimace, bete, nu altceva! Băietanul cel frumos ajunse într-o pădure. Maica Domnului trece și ea prin locurile acelea pline de copaci și de buruieni fel de fel. Trei zile și trei nopți a rătăcit Prea-Sfânta, până ce, într-o bună dimineață
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Stan Pățitul întâlnim „cea mai originală manieră de a trata fabulosul”. Scriitorul imprimă o culoare locală puternică fantasticului, a cărui coborâre în planul vieții cotidiene este pregătită mai întâi prin prezentarea dintr-un unghi realist a „locuitorilor” Iadului (un drac este ”buimac de cap și hămesit de foame, de atâta îmblat” și „tremura ca varga de frică” în fața stăpânului - p.207) și prin redarea convorbirii dintre Scaraoschi și supușii săi: „ Ei bine, zmârdoaie urâcioasă ce ești, de mâncat ai mâncat boțul cel
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
îi apare în 1959. Textele de aici și alte schițe, povestiri și nuvele strânse în Somnul de la amiază (1960) și Dincolo de nisipuri (1962) sunt reluate în volumul Cantonul părăsit (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). Li se adaugă proza scurtă din Vară buimacă (1967) și, împreună cu mai multe povestiri inedite, vor fi din nou tipărite în culegerile În văpaia lunii (1971) și Fântâna (1974). Și Pierdut în Balcania (1982) include schițe și nuvele noi. Seria romanelor lui N., care au prilejuit discuții aprinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
nu nega autenticitatea picturii de mediu, dar - se spunea - clasa muncitoare nu are nevoie de orice autenticitate. Adevărul este că de la început prozatorul narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe comice până la absurd, fapte comise de inși într-o ureche, dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian, dar pigmentată de țărănisme iuți, asemănătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
o mai cultivă. EUGEN SIMION SCRIERI: Ningea în Bărăgan, București, 1959; Somnul de la amiază, București, 1960; Dincolo de nisipuri, București, 1962; Cantonul părăsit, București, 1964; Apostolii (în colaborare cu Vintilă Ornaru), București, 1966; Caii albi din orașul București, București, 1967; Vară buimacă, București, 1967; Îngerul a strigat, București, 1968; Echipa de zgomote, București, 1970; Casa care se leagănă, București, 1971; În văpaia lunii, pref. Nicolae Balotă, București, 1971; Cronici de carnaval, București, 1972; Fântâna, îngr. și pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1974; Frumoșii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]