6,806 matches
-
tot gîndindu-se la fapta lui, Începuse s-o socoată o crimă. Acum i se părea de-a dreptul o neobrăzare ca oamenii ăștia să Încerce să-l suprime tocmai pe el, care izbutise, dintr-o singură lovitură, să distrugă frumusețea, bunătatea și pacea sufletească. Avea momente cînd se simțea răspunzător de toate crimele omenirii; apoi, la vederea vreunui lucru neînsemnat - ca de pildă o poșetă, o fotografie dintr-un ziar sau un obraz Întrezărit Într-un ascensor cînd cobora scara - tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
01. Războiul s-a terminat. Am câștigat. Niște camioane ne transportă acasa. Voi avea chiloți! Căpitanul mi-a dat o medalie, Crucea Curajului sau cam asa ceva. 08.01. Am ajuns. Mama a plâns de bucurie, m-a îndopat cu bunătăți. La mine în cameră, totul înghețat, s-a spart o fererastră la începutul lui noiembrie. Și chiloții sunt înghețați. Trei perechi. Mama i-a pus la uscat pe sobă. 09.01. Chiloții au ars. Am țipat la mama și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o dăruise, în timpul acelor zile binecuvântate, micuțului ei prunc. Când lupta copilului pentru viață a luat sfârșit, s-a întrebat, în treacăt, de ce i-a făcut Dumnezeu una ca asta, dar cu timpul a înțeles. Acum își revărsa din nou bunătatea asupra ei, de data asta sub forma domnului J.L.B. Matekoni, un bărbat bun și blând. Dumnezeu îi trimisese un soț. După prânzul festiv de la Hotel President - prânz la care domnul J.L.B. Matekoni a consumat două fripturi mari, iar Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de tablă, care se dilata de căldură. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i nutrise vocația. Era ușor să schimbi viața celor din jur, atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i nutrise vocația. Era ușor să schimbi viața celor din jur, atât de ușor să schimbi ambianța în cămăruța în care-și duceau zilele. — Cheamă-i, acceptă el. Aș vrea să-i văd. Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să le fiu mamă? Sunt. Așa am gândit, domnule J.L.B. Matekoni. Se uită la ea nevenindu-i să creadă. Și tu ești o femeie bună, Mma. Ai fost întotdeauna bună cu mine. — Hai să nu stăm aici să vorbim despre bunătate, propuse ea. Ne așteaptă copiii. Hai mai bine să-i ducem în Zebra Drive, să le arătăm unde vor locui de-acum încolo. Apoi, în după-amiaza asta le putem face bagajele să-i aducem la mine acasă. Casa mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și semnul din frunte, alunița aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea degetele reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să nu-l știu pe Cocoș! Aici e tot. Aici și aici." Nu l-a văzut, dar l-a auzit cum se bate cu degetul negru și uscat în țeastă. "De ce să te duci la Sarichiojd și să piardă omul bunătate de cal, că nu ești dumneata ăla care să te pricepi la animale, poate un măgar ar rezista, dar n-am văzut încă domn de București într-o haraba trasă de măgar, de ce să te duci și să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-l atinge cu adevărat, unul care se hrănește cu toate astea, cu sentimentele mulțimii. Dar n-a fost în stare, n-a fost capabil, domnule Popianu, el n-a rămas deasupra, s-a amestecat, cum să spun, nu din bunătate, ci doar din curiozitate, așa cum s-a amestecat toată viața lui în aventuri, comploturi, nenorociri, fără ca ele să fie ale lui, fără să-l privească în vreun fel, s-a amestecat în viața tîrgoveților ăstora ca să participe! Un sportsman, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zvârluga? A intrat în casă, minți Dan cu nasul în clătită, ca nu cumva să fie trimis după ea. Bunica puse deoparte câteva rulouri. Astea sunt pentru Luana. Am să i le duc mai târziu. În vreme ce copiii se înfruptau din bunătățile aburinde, inima micuței curajoase își grăbea ritmul iar răbdarea îi era pusă la grea încercare. Amorțise dar nu îndrăznea să-și schimbe poziția. Își ținea ochii ațintiți în întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de groaza bârfelor la colț de stradă. Biata femeie, era devastată. Cum aveau să trăiască amândouă dintr-un singur salariu? Nu mai erau vremurile de altădată când, cu bani puțini și o relație, umpleai frigiderul. Acum, deși magazinele musteau de bunătăți, prețurile exagerate te țineau la distanță, serviciul nu mai era sigur iar ea își pierduse elanul și încrederea din tinerețe. Avea o anumită vârstă când nu dorea altceva decât o viață liniștită și un nepoțel care să-i țină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un moment de savantă filozofeală, trase concluzia că între domnișoara Luana și Dorin Velea ar fi oarece relații nepotrivite, aceasta fiind singura explicație a interesului plin de elan al bărbatului. Consideră că are dreptul, la rândul său, să guste din "bunătățile" pe care le afișa "copila". Într-una din zile, se postă în fața ei și-i spuse galeș: Domnișoară, ce-ar fi să mergem împreună, duminică, să ducem ziarul la tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întregime ce Însemnau toate acelea. Iar acum era prea târziu să mai recâștige inocența tinereții. Se pare că nimeni În afară de Margaret nu Își dăduse vreodată seama de asta. Ea se legase de ceea ce gândea că e o infimă părticică de bunătate și voise s-o păstreze. Pe la Începutul trimestrului de toamnă, pentru el, primul, pentru ea, ultimul pe care Îl petrecuse la Universitatea Cornell, Îl zărise la Arts Quad, vorbind cu un grup de prieteni. Purta o haină bleumarin și pantalon
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hotărârea infirmierei e pe cale să se Îndulcească, Margaret a Încercat să câștige teren. — Soră Cantik, vă rugăm frumos, n-am vrea să socotiți cumva că am fi nepoliticoși, a spus ea Înclinându-se ușor, nu facem decât să apelăm la bunătatea dumneavoastră ca să ne dați o mână de ajutor. O viață Întreagă petrecută În Asia o Învățase să cedeze ca să obțină ce vrea. Insistența irită, iritarea duce la refuz, iar În Asia refuzul e definitiv, pentru că cedarea ulterioară e În dauna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gazdelor, un tir fantastic, copleșitor, imparabil, o ploaie de amabilități, un izvor nesecat, inepuizabil, grindină. În timpul acesta, Nina servi tort cu frișcă, banane și ananas, și lichior de portocale și după cum lăudau gustul, aroma, finețea, forma, Carmina înțelese că acele bunătăți fuseseră preparate chiar de mâna mai vârstnicei lor musafire. Femeia venise în casa profesorilor Alexe să le ceară sprijin. Fiica, tânăra elegantă și rezervată, cu un aer de "nu mă deranja", cu degetele lungi, frumoase, ce nu păreau a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tinerii ei prieteni nu-și mai aflau rostul, nu reușise să-i mai prindă în plasa deasă a voinței sale, a dorinței sale de a atrage, de a-și pune în joc toate mijloacele, inteligența sa, experiența de viață, educația, bunătatea, toate țesute pe acel dram de feminitate de care era conștientă. Se îmbrăca mereu cu o simplitate căutată, severă, nu-și arăta niciodată prea mult picioarele, nici gâtul, îi plăceau nasturii mici ce se încheiau până sus, la ultima butonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să vă țin de urât și-o să ciugulesc și eu ceva în timp ce ne continuăm discuția. — Săriți peste masă de pranz? se minuna Adrian. Țin minte că Șam era furios la culme că l-ați făcut praf după ce i-ați mâncat bunătatea de rasol de somon pe care v-a gătit-o. — De fapt el a mâncat cea mai mare parte, spuse Fanny. Și a băut aproape tot vinul. Dar, vă rog, dacă vreți să mâncați, dați-i drumul. Nu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Humulești(...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” sau sentimente de siguranță ce s-au cristalizat atunci, demult: ,,mi-aduc aminte, de parcă acum mi se întâmplă.” Din ,,vremurile acelea săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii, ocrotind bunătatea și liniștea căminului său. Aidoma unei zâne din poveste, mama este aproape de sufletul și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
El colindă în lung și-n lat locurile cunoscute, spunând că ,,au rămas vii” sufletului său ,,întâmplările luminoase ale copilăriei”. Întâmplările primei vârste omenești i-au rămas vii autoru-lui; Sadoveanu îl consideră pe acest om care avea ,,un prisos de bunătate în el” un apostol, dăruit luminării poporului până la sacrificiul de sine. Domnu’ Trandafir nu trăia doar pentru el, ci și pentru numeroșii copii pe care i-a învățat toată viața. O întâmplare mai deosebită înviorează povestirea. Într-o zi, domnu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
piscuri semețe; munte cu creștet de aramă; coama munților topită în aburi albaștri; păduri singuratice; munții cochetează cu veșnicia; munții fumegă. Despre mamă: mamă iubitoare; ființa cea mai dragă; chip duios; întrupare a duioșiei; cea mai gingașă ființă; prisos de bunătate; ochii ei sunt două lacrimi; zâmbetul ei un trandafir înflorind pe buzelei dulci; chipul ei se luminează într-un zâmbet frumos; suflet gingaș și duios, plin de puritate și dragoste; trăiește în gândul și inima mea; zâna bună ce veghează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veghează leagănul dulce al copilăriei; consolarea la tristețe, speranță la deznădejde, forță la neputință; izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării; pieptul pe cate-ți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii, prune cărnoase și tot felul de bunătăți? Regret că m-a părăsit zâna cea bună cu flori multicolore în cosiță, că mi-a luat păsările cu dorul de soare! Atunci Toamna mi-a spus: Vara va veni iarăși, dar până atunci va trebui să aștepți să trec
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Coyote, Aladin și mulți, mulți alții. Am făcut cunoștință cu toți acolo. Acolo, m-am întâlnit și cu alți copii de seama mea, mai mici sau mai mari. Împreună cu Mickey și Mimi, am mers în camera dulciurilor unde erau numai bunătăți: prăjituri, bomboane, ciocolate, turte dulci, acadele, torturi și altele. Apoi am mers în camera curățeniei unde săpunuri, periuțe și paste de dinți, prosoape și multe alte obiecte aveau mâini, picioare, nas, gură, ochi, și se comportau ca oamenii. Am vizitat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe front, de unde s-a întors rănit. Odată, el mi-a povestit despre zilele aspre ale războiului, despre foamea pe care erau nevoiți să o îndure și mai ales despre tristețea care îi sfâșia inima la vederea morților și despre bunătatea sufletelor celor simpli și mai ales a copiilor, care nu au dorit și nu vor dori niciodată războiul. Într-o zi, pe când lupta căpătase altă formă și alt înțeles, în timpul retragerii inamicului, bunicul și oamenii lui au pătruns într-un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
speriate ce încercau zadarnic să-și ascundă prezența sub patul care devenise neîncăpător pentru toți membrii familiei. Fără să cunoască limba acestora, bunicul le-a explicat așa cum s-a priceput că nu le va face nici un rău. Văzând licărirea de bunătate din ochii lui, aceștia i-au arătat tot prin semne că în hornul sobei se află ascunsă hrana. Bunicul a luat de acolo atât cât a crezut, gândindu-se și la familia ascunsă sub pat. Povestea bunicului meu este și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]