13,186 matches
-
cel mic merge la școală, poate declanșa oricând o acumulare în exces a stresului care are toate șansele să izbucnească în orice moment. O astfel de situație poate fi evitată însă un rol decisiv este atribuit modului în care acționează bunicii, literatura de specialitate punând în evidență chiar și o tipologie a acestora (Balter, 2000): companion, distanțați și implicați. Cei companion, își văd nepoții frecvent, au acțiuni împreună și ezită să intervină în regulile stabilite de către părinții copiilor, în timp ce bunicii distanțați
Părinți de succes: Cine este generația sandwich () [Corola-journal/Journalistic/42711_a_44036]
-
acționează bunicii, literatura de specialitate punând în evidență chiar și o tipologie a acestora (Balter, 2000): companion, distanțați și implicați. Cei companion, își văd nepoții frecvent, au acțiuni împreună și ezită să intervină în regulile stabilite de către părinții copiilor, în timp ce bunicii distanțați își văd nepoții rar, de obicei pentru că stau departe, însă ei sunt cei mai mulțumiți de rolul lor de bunici. Pe de altă parte, există însă și bunicii implicați. Își văd nepoții frecvent, oferă sfaturi și sunt parte activă
Părinți de succes: Cine este generația sandwich () [Corola-journal/Journalistic/42711_a_44036]
-
și ezită să intervină în regulile stabilite de către părinții copiilor, în timp ce bunicii distanțați își văd nepoții rar, de obicei pentru că stau departe, însă ei sunt cei mai mulțumiți de rolul lor de bunici. Pe de altă parte, există însă și bunicii implicați. Își văd nepoții frecvent, oferă sfaturi și sunt parte activă din creșterea celor mici, ceea ce creează tensiuni între părinți și bunici, întrucât fiecare parte își vede rolurile diferit. "Ori tocmai nivelul ridicat de intervenție în modul în care părintele
Părinți de succes: Cine este generația sandwich () [Corola-journal/Journalistic/42711_a_44036]
-
mulți care au citit cartea - vor găsi în ea toate motivele să creadă că tabula rasa pe care ei o propun se justifică pe deplin, deci că literatura română reîncepe de la ei (nimic nou, nu?), mulți fiind (aproape) convinși că bunicii, părinții lor literari sunt neglijabili, fiind compromiși definitiv de compromisurile făcute cu puterea comunistă” (p. 174), scrie în debutul cronicii despre Iluziile literaturii. Scenariul mi se pare cam prea sumbru. Dar capitolul rezervat criticii literare e abia al patrulea din
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
noi, frumoase... Da’ el de ce nu se duce la bloc, de ce nu-și dărâmă casele? Oare nu se gândește că-i bătrân, că-l vede și-l aude Dumnezeu? Se răvăși rău sărmana. Alina începu să plângă, o luă pe bunică-sa de mână, implorând-o să nu mai strige, că se teme. Se apropie și Lucica, îi șopti ceva soacră-sii, apoi plecară afară amândouă, urmate de cei mici. Am îmbătrânit, Petrache. E greu, dacă nici pe mama nu o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
trei pe ulița îngustă. Parcă nici n-au fost. În jurul meu se face și mai liniște. Eu nu mai știu nimic din tot ce m-a învățat bunica. Vin aici o dată la douătrei veri, dar n-am mai vorbit cu bunicii mei de cincisprezece ani. Mă întorc pe urmele pe care le-am lăsat în țărână și o iau spre o stradă pe care mi-o amintesc doar vag. În drumul meu culeg de pe marginea ei câteva flori colorate cu parfum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care nu a răspuns niciodată, n-am reușit să-mi fac curaj să o întreb dacă-și mai aduce aminte de acea după amiază în toaletă când m-a învățat să iubesc diferențele dintre băieți și fete. Mihnea Anastasiu Pseudopod Bunicul meu nu are picioare. Asta e prima zi când îmi dau seama că el chiar nu are picioare. Când e mort și nici nu mai contează ce are sau nu. Intru pe poartă și văd vreo cinci babe pe care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frumoasă s-a făcut asta mică a lui Andrei“, „Ce bine c-ai venit, mamaie, că altfel vorbea lumea“, „Hai, du-te-n casă și vede-l pe mort“. Ca să intru în casă, trebuie să urc trei trepte pe care bunicul meu nu le-a urcat niciodată singur. Și unicul lucru la care mă gândesc e că, dacă l-ar îngropa fără pro teze, ar încăpea într-un coșciug de copil. El stă întins pe masă, într-un costum negru. Bunicul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bunicul meu nu le-a urcat niciodată singur. Și unicul lucru la care mă gândesc e că, dacă l-ar îngropa fără pro teze, ar încăpea într-un coșciug de copil. El stă întins pe masă, într-un costum negru. Bunicul meu pare întreg și mi se face greață. În toate oglinzile și vitrinele din casă văd re fle xia picioarelor lui. „Hai, mamaie, pupă mortul și pupă mâna părintelui.“ Mă aplec, îl pup, mă uit la preot și înapoi la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de masă. „Duceți fata afară că o ia cu leșin“, „Hai, mămică, că nu mai stăm mult și plecăm la groapă“. Pe drum, mergem în spatele dricului: eu, mama și bunica. „Să pună femeile mâna pe mort, că așa se cade!“ Bunicul meu nu cădea niciodată, chiar dacă nu avea picioare. „Hai pune mâna pe-un picior să nu plece mortul singur“, îmi spune o babă, dar bunicul meu nu are picioare. Mi se înmoaie genunchii, îmi dau seama ca el n-avea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dricului: eu, mama și bunica. „Să pună femeile mâna pe mort, că așa se cade!“ Bunicul meu nu cădea niciodată, chiar dacă nu avea picioare. „Hai pune mâna pe-un picior să nu plece mortul singur“, îmi spune o babă, dar bunicul meu nu are picioare. Mi se înmoaie genunchii, îmi dau seama ca el n-avea genunchi care să se înmoaie și vomit. Mă urcă lângă el în dric, să nu mi se facă rău, și mă liniștesc: de-aproa pe e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu are picioare. Mi se înmoaie genunchii, îmi dau seama ca el n-avea genunchi care să se înmoaie și vomit. Mă urcă lângă el în dric, să nu mi se facă rău, și mă liniștesc: de-aproa pe e doar bunicul meu, nu contează picioarele. Nu pot să stau în biserică. Îmi zice o babă să rămân în picioare că sunt tânără. Și vomit din nou, apoi ies afară și mă așez lângă doi țărani care vorbesc despre fotbal. Tata fumează
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
apoi ies afară și mă așez lângă doi țărani care vorbesc despre fotbal. Tata fumează și se plimbă dintr-o parte în alta, mama dă din picior, lângă ea o tipă stă picior peste picior. Toată lumea își bate joc de bunicul meu, peste tot numai picioare, vorbesc despre picioare și dau din picioare, deși el nu are picioare. Vomit din nou și leșin. Mă trezesc într-o mașină în fața cimitirului și mi se face stomacul noduri de panică: nu-l îngropați
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai beau în altă parte decât în 74. Ioan-Cristian Gutău Omagiu liniștii Verișoara mea are doi ani și spune aproape tot timpul lucruri care te pun pe gânduri. O cheamă Iris Theodora. Mergem cu toții într-o vară la țară, la bunicul. Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot. Are o proteză în loc. Câteodată și-o dă jos și lasă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ioan-Cristian Gutău Omagiu liniștii Verișoara mea are doi ani și spune aproape tot timpul lucruri care te pun pe gânduri. O cheamă Iris Theodora. Mergem cu toții într-o vară la țară, la bunicul. Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot. Are o proteză în loc. Câteodată și-o dă jos și lasă ciotul să mai respire. Iris își lovește la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la un moment dat privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul morții la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică la blestemele bunicii. Pentru prima dată de când vin la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiței despre vaccin, considerând că pișcătura acului era
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți la doctor ne-au țintuit din nou cu privirile. Nu bate tati, am spus eu și mi-am luat copila în brațe. Nicolae Cîrstea De iarnă Mi-am lăsat barbă, nu foarte mare, și eram în metrou. Lângă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lunca gălă gioși și plini de neastâmpăr. Smocurile rare de iarbă se îndeseau spre curba șo selei asfaltate, din care părea să se desprindă drumul de căruțe pe care ne alergam noi, cu praful lui gălbui spre roșiatic, ca un bunic de nepotul cel tânăr și puternic. Iar podul cel nou, trainic pe stâlpii lui de beton, cu balustra dele de fier, părea că sfidează semeț râul cu apă sărată ce cobora dinspre munții Slănicului. La ora aceea, sub soarele arzător
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ajuns până aici și că Încă mai au nevoie de ajutorul lor. Chiar dacă zâmbiți la aceste rânduri, acesta este adevărul; este mult mai ușor să trăiești și să muncești atunci când știi că mai ai În spate pe cineva: mama, tata, bunicii. Abia când aceștia pleacă realizezi că toată responsabilitatea vieții cu toate deciziile ei este mult mai grea, mai profundă, că nu mai are cine să-ți dea un sfat, să te Încurajeze, sau să te mângâie și să-ți dea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
primare și care a fost scoasă În ultimul timp din manuale, considerată ca fiind depășită. Dar ea este valabilă mereu și pretutindeni, indiferent de treapta de evoluție a societății În care trăim: Într-o familie stau la masă mama, tata, bunicul și copilul. Bunicului Îi tremură mâna și-i curge ciorba din gură și face firimituri pe masă. Părinții hotărăsc să-l scoată pe bunicul de la masă și Îl separă pentru că le este rușine cu el. Peste câteva zile Îl văd
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a fost scoasă În ultimul timp din manuale, considerată ca fiind depășită. Dar ea este valabilă mereu și pretutindeni, indiferent de treapta de evoluție a societății În care trăim: Într-o familie stau la masă mama, tata, bunicul și copilul. Bunicului Îi tremură mâna și-i curge ciorba din gură și face firimituri pe masă. Părinții hotărăsc să-l scoată pe bunicul de la masă și Îl separă pentru că le este rușine cu el. Peste câteva zile Îl văd pe copil meșterind
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
treapta de evoluție a societății În care trăim: Într-o familie stau la masă mama, tata, bunicul și copilul. Bunicului Îi tremură mâna și-i curge ciorba din gură și face firimituri pe masă. Părinții hotărăsc să-l scoată pe bunicul de la masă și Îl separă pentru că le este rușine cu el. Peste câteva zile Îl văd pe copil meșterind ceva și-l Întreabă ce face. El le răspunde senin că face o troacă. La ce-ți trebuie troaca? Întreabă părinții
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zile Îl văd pe copil meșterind ceva și-l Întreabă ce face. El le răspunde senin că face o troacă. La ce-ți trebuie troaca? Întreabă părinții mirați. Să vă dau vouă să mâncați din ea când veți ajunge ca bunicul. Părinții au Înțeles morala, s-au rușinat, au plâns și l-au readus pe bunic la masa comună. Aceasta este povestea și morala ei este profundă. Indiferent de vârstă, nu aruncați bătrânii la gunoi, pentru că mai aveți nevoie de ei
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]