6,158 matches
-
rugină în ele, margini zimțate, iar eu sunt aproape goală și încerc să-mi amintesc când am făcut ultima dată un vaccin antitetanos. Fotograful lasă jos aparatul și zice: — Irosesc filmul dacă voi, fetelor, nu vă hotărâți să vă sugeți burțile. Să fii frumoasă cere din ce în ce mai mult efort. Și zgăihițele de la ras te fac să-ți vină să plângi. Depilarea inghinală. După injecția cu colagen în buze, Evie a zis că nu se mai teme de iad. Al doilea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică în buzunar, dar nu l-a nimerit, a bîjbîit cu degetele, apoi a renunțat și s-a întins pe burtă, pufnind pe nas. După nici o săptămînă Leonard Bîlbîie a plecat și el, tot pe furiș, asemenea lui Șerban Pangratty, fără să-și ia rămas bun. Sigur că Radul Popianu știa tot, și cînd va pleca, și unde îl așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lor, nu v-ați fi amestecat în povestea cu prințul. Toate arătau că prezența lui în Vladia e folositoare, comerțul mergea, prințul arunca cu bani, chefurile se țineau lanț și orice tîrgoveț, toți coropcarii și țărănoii se puteau bate pe burtă cînd voiau cu un om atît de rar și de deosebit. Mai bine nici că se putea, nu-i așa? Și numai un om cu mintea întreagă și avînd un adevărat și profund sentiment al datoriei și al dragostei față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A făcut un gest de nemulțumire, de intimidare (?), care putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină de efuziune, la bătăi pe umăr și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă privirea prințului, era aceeași, tristă, grea, întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lînă, e drept, dar un costum și nimic mai mult. Iar cei în uniformă ieșeau bine oricum, uniforma este cum este și altfel nu poate fi, important este să o porți curată și să ai grijă la ținută, umerii drepți... burta suptă, cizmele lună. "Excelență, credeți că mai e ceva de făcut? Cei mai mulți sînt mulțumiți, niciodată n-au fost atîtea posturi de la buget, comerțul merge strună, țara e mare, nu știe stînga ce face dreapta, cînd e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce vasul dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
jos îl strigă maică-sa să vină la masă. Îi strigă să coboare la cină imediat. Puștiul cu ceara și puștiul cu morcovul nu-s același tip, dar cu toții trăim cam aceeași viață. Abia după cină începe să-l doară burta. E vorba de ceară, așa că puștiu-și închipuie că poate se topește înăuntru și-o s-o dea afară când se pișă. Apoi începe să-l doară în spate. Rinichii. Nu mai poate sta în picioare. Puștiul vorbește la telefon din patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zece porții de curcan... Spune: De ce? Și domnul Whittier geme. — Pentru că, spune el, sunt încă un băiat în creștere... În viitorul film, frumusețea strigă: „Îți pleznesc măruntaiele! O să explodezi ca un apendice perforat!”. În versiunea cinematografică, domnul Whittier țipă, cu burta umflată sub cămașa acum strâmtă, deschizându-și nasturii cu unghiile. Chiar atunci, pielea întinsă începe să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Clark îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite, Brandon. Bea o gură. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul roșu cu albastru, domnul Whittier se răsucește până rămâne întins pe burtă. Răsuflă scurt și iute ca un câine. — E din cauza diafragmei, spune Sfântul Fără-Mațe. Mâncarea i se umflă în stomac, absorbind deja lichidele și blocând duodenul la celălalt capăt. Cele zece porții de Tetrazzini se întind în sus, comprimându-i diafragma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
careva să-l duc în camera lui... Și nimeni nu mișcă. Avem nevoie ca el să moară. Încă mai putem s-o transformăm pe doamna Clark în personaj negativ. Apoi Miss America o spune. Se apropie de omul culcat pe burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Miss America o spune. Se apropie de omul culcat pe burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită? Și doamna Clark își îndoaie brațul și o îndepărtează de el cu cotul. Doamna Clark spune: — Da, Brandon. Trebuie să te ducem la spital. În felul său, domnul Whittier a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din scenariu la care nici nu îndrăzneam să visăm. Punctul culminant al primului act, care va face viețile noastre să valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier explodând, evenimentul la care asistând vom putea deveni faimoși. Precum urechea lui Lady Zdreanță, burta crăpată a domnului Whittier e biletul nostru de intrare. Un cec în alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care se poate vinde. Am privit atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de câini, cu picioare scurte și gâturi lungi și torsuri groase fără talie. Rânjeau cu niște zâmbete largi cât capcanele de urs, în timp ce ochii le fugeau la aparatul de filmat să se asigure că mai era cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada că îmbătrâneau. Buzele lor țocăiau sonor și pielea le era lăsată și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua Recunoștinței. — Nici măcar în glumă... îi spune Directoarea Tăgadă, scărpinând burta grasă a pisicii. Micuța Cora e puiul meu... Cu rădăcinile castanii vizibile sub părul ei platinat, ca un etalon care arată cât am stat închiși aici, Miss America urmărește cu privirea motanul care curăță de carne un alt deget. Ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele ei de mătase galbenă, Directoarea spune: — Și de copilul din burtă ce zici? Și, mângâindu-și burtica, Miss America spune: — Pețitorul ar trebui să-mi dea mie penisul lui să-l mănânc. Spune: Eu sunt aia care nu mănâncă pentru doi... Fișa postului Un poem despre Directoarea Tăgadă — Un ofițer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu pot da bani ca să tragă un pumn cuiva. Și Flint iese de la toaletă purtând peruca de sâmbătă seara a fetei, machiat vârtos pe fața lui proaspăt barbierită. Și-a deschis nasturii la piept, și-a legat poalele cămășii pe burtă, îndesând-o cu prosoape de hârtie ca să-și facă țâțe. Mânjit cu tuburi întregi de ruj în jurul gurii, Flint zice: — Hai să-i dăm drumul... Bărbații care stau la coadă spun că-i țeapă să plătească cincizeci de dolari ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă Bucătarului Asasin, cu burta lui mare stând în turul pantalonilor ca într-un hamac. Agentul Ciripel, cu videocamera lipită de ochi, filmează trecerea piersicii din mână în mână. Te poți vedea reflectat în piersicile mai vechi, care s-au înnegrit. Pețitorul spune că din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să parcurgă pașii adolescenței, nu voia să țină ritmul cu mintea ei copilăroasă. Pe neașteptate, goana și munca asiduă de la antrenamente începură s-o plictisească. "Cariera" de sportivă se sfârși brusc, într-o zi când Luana acuză dureri sâcâitoare în burtă. Savinschi opri exercițiile. Luana se întoarse acasă icnind. Mama o văzu palidă și se grăbi să-i pregătească patul. Fata aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se temea să meargă pe pârtia îngustă de lemn, dar să "danseze" grațios, cu privirea fixă înainte, să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan și din fugă se repezeau la banca metalică, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mănânce, să mai iasă cu bicicleta, se ascunse în spatele cărților de școală, încercând să-și adune gândurile ce se încăpățânau să fugă în cu totul altă parte. La sfârșitul lui februarie se întoarse de la școală cu o durere sfâșietoare în burtă. Piciorul drept îi amorțise, făcu febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică. Diagnosticul le șocă: peritonită. Luana trebuia internată și operată de urgență. Devastată, Sanda se întoarse acasă și pregăti bagajul fetei, scuturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera de gardă și agățată de mâna mamei urcă în salon. Sanda plângea mereu și Luana nu știa cum să-i oprească lacrimile. Pe tot parcursul nopții ținu pe burtă pungi cu gheață. Nu închise un ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi bine. A doua zi dimineață fu condusă într-un salon vecin cu sala de operație. Se dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci o asemenea prostie? Acum o să-ți fie rău. Las-o dracului de bicicletă, scrâșni fata. De ce nu vrei să te mai întâlnești cu mine? Ce ți-am făcut? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată, ca într-o zi de vară toridă când vântul uită să mai adie, Sanda vedea plutind în jur furtuna. Când se dezlănțui, avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în zidul căminului. Ajunse în cameră palidă, gata să leșine. Fetele se grăbiră s-o liniștească. Una din ele zise, atotștiutoare: Luana, calul alb înseamnă ursită. Te măriți! Ștefan o găsi marcată, încă, de întâmplare. O strânse în brațe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împliniri întregii familii. În bucățica lui de casă, uluit, Ștefan rămase cu receptorul în mână, incapabil să depășească momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către ea. Când Radu i-a spus că face burtă și că e cazul să se apuce de gimnastică, doamna Noia s-a simțit jignită. S-a apucat de exerciții, asudând din greu la fiecare mișcare. După o lună, se simți rău. Medicul de familie o trimise la ginecolog. Urcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]